Noi traim, existam, pentru ca am avut sansa sa ne nastem. Altii, insa, nu au avut aceasta sansa si poate ca nici nu o vor avea. Acestia din urma nu stiu ca exista lumea asta, nu stiu ca exista universul; nu stiu nimic. De care credeti ca e mai bine, de noi sau de ei?

"Nu poti vorbi de nimic ca de ceva"
Stii ca exista o teorie a nimicului. Unii sustin ca nimicul nu exista. Ce-i nimicul?

Teoria despre care vorbesti nu acopera si subiectul intrebarii, nu poti vorbi de nimic ca de niste oameni, iar apoi sa plangi sentimentele acestor oameni ce ar vrea sa concretizeze nimicul.
Poti vorbi in schimb, filosofic sau stiintific, despre ce este nimicul, si poate, cine stie, poti sa-l identifici cu ~ceva~, insa de la ~ceva~ la fiinta umana este cale lunga.

Cu alte cuvinte : A fi sau a nu fi?
E mai bine sa existam sau mai bine nu?
Eu zic ca mai bine da. De ce? Pentru ca avem ocazia sa existam, iar existenta poate insemna lucruri marete, pe cand inexistenta inseamna nimic.

Ce zici de raspunsul lui suffarstar (sub raspunsul tau)?

Hmmm, parca imi imaginez cateva sute de miliarde de suflete personificate (ceva de genul,, waiting to be born in the fizic world'') intr-un,, spatiu'' non-fizic stand la rand langa un portal intre lumea fizica si cea non-fizica asteptand sa-si ia locul intr-un corp nou nascut.

Si astfel o avem pe Maria care urmeaza sa nasca un baiat iar de partea cealalta portalul se deschide doar pentru Johnny pentru a-si lua locul in lumea fizica. Maria din pacate naste un copil mort iar Johnny este tras inapoi de portal, replicand :,, Daaaamn, I was so close to touch those tities...''

PS: deci cred ca da, cu siguranta este mult mai bine de noi

Imi place felul tau de a filosofa...keep up the good work

Haios scenariul cu Maria si Johnny! Imi place finalul optimist (este mult mai bine de noi).

Cred ca viata pe Pamant e doar o trecere. Universul e mare, cine stie cate secrete ascunde? Pamantul asta "pluteste" in spatiu fara sa se intample nimic cu el. Nu-i asa ca-i minunat?

"...e doar o trecere" - bine, dar cum ramane cu cei care nu au avut sansa de care ziceam? Se poate vorbi si in cazul lor despre vreo "trecere"?

Trebuie sa recunosc ca ai dreptate, din pacate. Tare as dori sa nu fie asa si in cazul tau.

Cam asta era esenta intrebarii mele. Si asta era si raspunsul cel mai natural. Nu inteleg de ce Hamlet avea dubii in privinta asta (!)

Nu stim daca exista sau au existat acesti "CEI".