Nici minciuna, nici adevarul nu-i mai apropie. Minciuna n-are cum, pentru ca nu te poti apropia de un om mincinos, ipocrit; iar adevarul e dureros de felul lui, deci nu poate sa apropie nici el.
Pentru ca de cele mai multe ori nu suntem pregatiti sa-l acceptam.
Am vazut relatii romantice bazate pe minciuni ( chiar si minciuni marunte din abundenta, doar de dragul atentiei, partenerii alergau dupa alte persone, dar se intorceau mereu la cei cu care erau oficial impreuna de "ochii lumii", sau minciuni privind probleme de sanatate), problema iubirii consta, in special, in a fi iubit si mai putin in a iubi. Prietenii false in care se foloseau, sau ii "pastrau" pentru ca aveau nevoie de anumite beneficii mai tarziu, in caz ca lucrurile nu mergeau in directia dorita (majoritatea prieteniilor sunt asa dupa o anumita varsta). Este dificil sa te bucuri/ sa impartasesti un succes pentru ca activeaza imediat resortul comparatiei. Nietzsche spunea ca e usor sa gasesti oameni care sa-ti fie alaturi in momentele grele, nu e un efort extraordinar, e mai greu sa gasesti oameni care se pot bucaura sincer pentru succesul tau.
Pe buna dreptate, cu totii am fost manipulati si am manipulat emotional intr-un fel sau altul. Fiind la indemana, nu cred ca suntem constienti de asta mereu.
Cu cat cunosc mai bine oamenii cu atat iubesc mai mult cainii? Nu neaparat, dar nimic nu ma motiveaza sa ies mai des in oras, sa cunosc alti oameni (de buna voie), imi place din ce in ce mai mult sa fiu singura, it's been working so far...i think i'm the one.
Nu raneste, doar ca unii oameni nu stiu cum sa-l exprime ca sa nu raneasca.
Nu mi se pare ca minciuna apropie, din contra, cand se va si afla se va face o departare mai mare decat cea cauzata de un adevar spus verde-n fata.
Tu esti prea mic ca sa intelegi ca ceea ce spui aici nu face sens, si nu poti generaliza doar pentru ca tu ai un mincinos patologic in familie ta.
Depinde ce adevăr, că de multe ori fiecare are adevărul lui și cel mai bine ar fi să îl țină pentru el mai ales că acel adevăr poate fi contestat sau considerat de alții ca fiind minciună. Lucrurile exacte, care cu greu pot fi contestate, trebuie să fie expuse. Atunci există argumente dar tot vei găsi mulți idioți care să îl conteste fără niciun fel de bază. Deci problema intervine ori la tine cel care spui adevărul, acesta fiind un adevăr prea subiectiv sau chiar incorect, sau la receptor care are o șansă destul de mare să fie idiot iar dacă te desprinzi de asemenea oameni nu ar fi întocmai o pierdere ci un câștig. Adevărul poate fi undeva la mijloc totuși și în unele cazuri e bine să fie dezbătut. E posibil să nu găsești oameni pe aceeași lungime de undă cu tine, deci nu va exista înțelegere și ar fi preferabil să menții relații mai reci cu aceștia sau să discuți lucruri pe care totuși le aveți în comun, dacă sunt.
Teoretic, nu ar trebui. Practic, da... Cuvintele pot rani, depinde cum spui adevarul. Iar lucrurile ce tin de opinie, gust, nu trebuie considerate adevaruri, decat pentru fiecare individ in parte. Adica, faptul ca pe Măria o consider urata/frumoasa la fata, nu inseamna ca e adevarat. Dar, daca iti spui opinia, poti leza pe cineva, pentru ca tindem sa ne insusim valorile pe care le intalnim. De ce pentru romani, in general e scarbos sa mananci insecte si caini, si pentru asiatici poate fi chiar mancarea preferata?
Oricum, apropierea intre oameni pe care o face minciuna e foarte instabila si de suprafata. Apropierea pe care o creaza adevarul este mai solida.
Minciuna nu apropie ci desparte, pentru ca e construita pe o realitate falsa inexistenta. Acum depinde ce intelegi prin minciuna, ce scop are ea, de a provoca daune sau doar asa gen nu spun ora exact ci adaug sau scad eu ceva
Uneori sinceritate doare... Dacă am putea spune 50 ℅ din ce gândim am fi la pușcărie ori omorati ( funda dacă a fost de folos)
anonim_4396 întreabă: