Noțiunile fundamentale sunt greu de definit. Ca să le definești trebuie să te folosești de alte noțiuni, care la rândul lor au nevoie de altele pentru a fi definite...și tot așa, la infinit. Și atunci, trebuie plecat de undeva. De unde? În geometrie, de exemplu, s-a plecat de la punct, dreaptă și plan. Apoi s-a format un sistem de axiome ș.a.m.d.
În filosofie de la ce s-ar putea pleca?

Totul pleacă de la reprezentări (ca în matematică). Reprezentarea poate fi prin ilustrații, prin simboluri și poate defini limba, cuvinte, reguli prin care pot fi legate cuvintele. După, folosirea lor pentru a descrie situații reale, dar și ipotetice. Cam acolo se naște filosofia. Toată evoluția asta a noastră a plecat de la limbaj care e esențial pentru comunicare și înregistrare. Fără el nu am fi ajuns nicăieri.

Depinde pe cine întrebi. Dacă l-ai fi întrebat pe Descartes el ar fi plecat de la faptul că poate cugeta deci clar este un sine existent. Între timp teoria lui a fost dezmințită și criticată.

Totuși bună întrebare, de undeva trebuie plecat. Și de aici a apărut presupositionalismul sau ideea că trebuie să presupunem un singur lucru, un singur principiu unificator care sa stea la baza unei paradigme. În paradigma creștină acest principiu fundamental este Dumnezeu.