Nu am somn si ma gandeam la afirmatia ipocrita pe care am facut-o acum ceva timp: "Știința nu poate dovedi inexistența Lui Dumnezeu pentru că e limitată în cunoaștere."

But... Stiinta se ocupa doar de dimensiunea empirica a existentei, Dumnezeu fiind prin definitie dincolo de fizic (metafizic). Daca El are o functionalitate reala sau doar formala depinde de asumptiile modelului propus. Spre exemplu, ideile lui Einstein si Darwin pomenite de tine sunt o consecinta fireasca a afinitatii lor catre credinte de tip deist (unde Dumnezeu a creat lumea care apoi se desfasoara dupa propriile legi naturale, fara a mai interveni ulterior) provenite din Iluminism, "Dumnezeul lui Spinoza" dupa cum proclama Einstein, iar pentru Darwin, un unitarian ce introduce ideea evolutionismului teist. Astfel, divinitatea devine doar un apendice epifenomenal al lumii naturale si nu mai indeplineste vreo functie daca nu proactiva, macar reactiva raportata la actiunile fiintelor. Asadar, metoda stiintifica poate vorbi despre Dumnezeu doar in masura in care il definim in limitele unui model panteist, imanentist (ideea de divin coincide, se suprapune lumii vizibile), altfel iese din ecuatie de vreme ce nu poti demonstra empiric un negativ, "ceva" lipsit de calitati sensibile.

Ce pareri contradictorii aveti?

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook