Nu ar fi viata plictisoare daca am avea totul si nu ar exista suferinta? cum ar fi viata fara sa nu isi doresti nimic? ce sens ar avea viata daca o traiesti in acest mod?

cred ca de la buddha putem invata multe, el traia numa in puf si intr-o eterna fericire fara suferinta si necaz pana cand intr-o zi a intarnit un om care era cazut la pamant si l-a intrebat pe slujnicul lui de ce acest om e jos la pamant? iar el i-a spus adevarul tot ce e viu e supus morti si al suferintei, vazand asta el a spus daca brahma ar exista suferinta nu ar exista si apoi el a renuntat la tot confortul lui si a plecat spre iluminare si a descoperit ca fericirea este oprirea dorintelor noastre si acceptarea ca tot ce viu este supus morti si suferintei

Viata este plictisitoare si asa...

Ar fi o stare de latenta continua.

Daca nu ar exista lucrurile
mai putin placute noua, nu am stii sa le apreciem pe cele care ne fac fericiti. Probabil de aici si zicala "ce e bun, nu dureaza niciodata prea mult".

Din acest motiv nici raiul nu exista.
Viata perfecta devine plictisitoare.Ai nevoie in viata de rau ca dupa sa te bucuri de bine. Exact cum e si cu viata... daca nu ai murii si ai trăii mereu ai ajunge sa te plictisesti chiar si sa traiesti...de aia avem nevoie de moarte, sa avem o frica ca sa ne putem bucura de viata.

Veata ar fi frumoasa fara razboaie si ura

Intr-adevar, ai dreptate. Daca am avea totul, n-ar mai fi nimic interesant de facut. E la fel ca atunci cand ajungi la ultimul nivel la un joc si nu mai poti avansa. In viata este important sa ne setam obiective si sa credem ca le putem atinge. E important sa ne setam teluri pentru ca in felul asta vom lupta, vom fi motivati. Ca sa ajungem la telul nostru vom trece prin multe experiente care ne vor contura ca indivizi, care ne vor ajuta sa evoluam si sa aflam lucruri noi. Insa trebuie totodata sa constientizam ca toate trec si ca nu trebuie sa ne atasam prea mult de obiecte si de bani, atat de mult promovate de societatea actuala consumerista care vrea sa uitam de suflet in favoarea invelisului nostru carnal.

El trăia fericit în aparență,pentru ca orice om indiferent de vârsta,daca ar avea bani și nu ar avea necazuri nu ar fi fericit?
Dar,odata ce l-a intrebat pe slujnicul lui,și-a dat seama că fericire e ceea ce ai, fără să-ți dorești mai mult. Ideea fiind să te bucuri de ceea ce ai. Probabil că dacă el, ar fi cunoscut dragostea, indiferent de ce natură ar fi fost aceasta, poate ar fi cunoscut și el suferința.Totodata e si chestia aia cu omul bogat care e înconjurat de prieteni, dar, acei prieteni sunt dar pentru nevoiile lor, fără interes sentimental. Aștept cât mai multe întrebâri pe diferite teme spuse de tine! Îmi place schimbul acesta de păreri.Seara faină!