Daca nu mai esti tu rau, nu inseamna ca el inceteaza sa existe in jurul tau, iar daca nu-l vezi de asemenea nu dispare ci doar refuzi tu sa accepti ca el este acolo. Atitudinea morala este o buna conduita si un bun exemplu, dar nu inseamna ca accepti neaparat lumea asa cum este, iar ea va fi la fel indiferent de atitudinea ta, deoarece tu unul indiferent ce faci oricum nu vei putea schimba lumea. Si pentru ca oricum nu poti schimba lumea, e bine sa accepti lumea asa cum este.
Intr-o oarecare masura da. O problema nu dispare doar pentru ca o ignori. Dar daca stam sa gandim poate fi si amplificata. Trebuie sa avem o conduita potrivita in societate. Nu este bine sa purtam cu noi mereu o lupa dar nici sa ne legam singuri la ochi. Cel mai potrivit ar fi sistemul aristotelic al imbinarii rasplatei cu pedeapsa. Dar daca stam si ne gandim bine si acesta e oarecum superficial prin imposibilitatea lui. De multe ori s-a intamplat ca o persoana declarata '' mai morala '' sa fie iertata unde o alta nu a fost. Aici cred ca o data ce se greseste se prabuseste tot sistemul. Important este sa nu mergem intr-o singura directie si sa nu amplificam ceea ce este deja rau.
"" Multe comportamentale sunt admise sau/si morale! Insa toate cele comportamentale care nu sunt Plinitoare de Omenesc sunt raufacatoare sau cel mult inutile chiar daca pot fi acceptate sau si morale! Ci ce-i moral decat cele ce-s admise fie cutumiar fie chiar si total eronat de Justitie?!""
zice Aros din Milet
asa este graesc si eu,
petru borodi/Cluj
Atitudine morala nu este aceea de "acceptare a lumii asa cum este ea", dar este crucial sa luam ca punct de plecare sa " lepad tot raul de la mine". Este cel putin ipocrit (dar de fapt chiar imoral)
"sa arunci piatra" fara sa privesti in propria ograda.
harciog întreabă: