Nu cred ca exista dumnezeu sau viata dupa moarte, in contextul asta, care este rostul nostru, al oamenilor?

In dumnezeu eu nu cred dar in viata dupa moarte eu cred.

Rostul il gasesti in tine insuti, prin scopurile pe care ti le propui in viata ta, si astfel, existenta ta prinde contur. E greu, e un drum lung pana sa vezi care e de fapt scopul tau, al oamenilor in general. O sa intalnesti oameni care nu au niciun rost, altii care au unul foarte bine definit. Asta depinde de ei.

Rostul nostru este. Sa ne traim viata la MAXIM...sa facem tot ce ne dorim si tot ce putem...

Din punct de vedere al speciei, rostul tau este de a perpetua specia. Aste e rostul oricarei vietati. Asa suntem "programati".

PS eu n-am de gand sa ma supun acestui rost.

Daca spui ca nu crezi in Dumnezeu, atunci iti explici geneza constelatiilor, a particolelor, a Terei, a vietii sub orice forma ar fie ea?
- de nu crezi nici in Craciun (nasterea domnului) si nici in Paste (rasticnirea pe cruce a domnului).
Si acum te intreb eu pe tine, de ce faci pregatiri pentur aceste doua sarbatori importante? O faci doar pentru a fi in pas cu ceilalti?
Dumnezeu inseamna IUBIRE, iubirea de sine si cea pentru semnii nostri, insa nu toti stim cum sa o aratam si de aceea se intampla atatea si atatea nenorociri.
Eu l-am primit pe Dumnezeu in inima mea si ma simt usurata deoarece stiu ca voi trece cu ajutorul credintei peste orice problema.
Dumnezeu a creat OMUL pentur a se inmulti si a convietui pasnic. Aceasta este scopul nostru, sa ne inmultim, sa ne educam copii, sa muncim. etc.

Perpetuarea speciei, bineinteles.

Sa ne traiam viata si sa lasam in urma ceva bun, ceva util pentru urmasii noastrii

Sa :
traim, mancam, iubim, chefuim, si. sa mergem mai departe.

Buna!, logic oamenii au o misiune anume, merita sa traiaca!, Ca sa-ti gasesti rostul in viata trebuie sa-ti stabilesti obiective. Iar apoi, sa faci tot ce iti sta in putinta ca sa iti indeplinesti obiectivele(un ex. a da nastere altei generatii)...ps. cica : " Cînd te naşti te naşti plin cu trăsături; Creşti. Te înalţi, te maturizezi, îţi creşte par prin diverse locuri; Şi mori gol?", deci cu totii avem un traseu!, Poate viata asta este doar un antrenament pentru viata de dupa moarte!, Pa, pa!

Daca nu crezi in Dumnezeu de ce crezi ca ar trebui sa avem vreun rost?

Exact acelasi scop care l-ai fi avut daca ai fi crezut ca El este sau ca exista viata dupa moarte.

Pai eu cred si-mi stiu rostul si menirea pe fata pamantului. tu, daca nu crezi? de ce iti pui astfel de intrebari? traiesti? restul nu conteaza. e ca atunci cand pleci la drum fara o directie sau scop si fara sa stii unde ajungi. e simplu.pentru un credincios e fooooarte complicat. el a citit biblia si a aflat raspunsurile sale.fiind credincios le-a acceptat si gata. urma alege.

Mi-ar placea sa dezbat acest subiect, dar, din pacate, te comporti precum un "troll". Vii, "scuipi" o idee care stii ca va provoca reactii virulente, dar nu oferi nicio oportunitate sa-ti intelegem rationamentul ceea ce este nedrept din partea ta. Aceasta este o opinie personala si mi-o asum.

Viata dupa moarte nu exista si voi argumenta asta, spre a veni in ajutorul tau, astfel: daca e vorba de reincarnare, m-as sinucide si e lesne de inteles de ce chiar cu riscul de a ma reincarna intr-un sobolan ori orice alta vietuitoare (am o sansa spre mai bine); daca e vorba ca sufletul tau va primi un alt corp, atunci nu ne mai nastem egali pentru ca am primi suflete la mana a doua, a noua, ori a douasprezecea ceea ce e in dezacord cu ideea de egalitate prin nastere; daca sufletul ajunge in Iad ori in Rai atunci ce vom face cu cei care inainte de a muri isi pierd complet cunostinta, implicit constiinta, amintiri, totul! Cum vor putea raspunde ei in fata judecatii de Apoi daca nu mai stiu nimic din tot ce a fost? (acesta e modul prin care transformi un geniu intr-un imbecil: o eroare de bisturiu pe langa creier). Evident corpul este perisabil si va disparea, totusi sufletul mai poate fi identificat ca o parte dintr-un intreg, iar noi partasi la acest intreg, dar in cazul acesta nu mai exista suflet personal, un suflet care sa-ti apartina, ci un suflet impersonal, o parte dintr-o entitate care are o configuratie prestabilita, iar asta intra in conflict cu liberul arbitru. Stim clar ca tot ceea ce este compus din parti nu este etern pentru ca este supus dezintegrarii, ceea ce ne poate indemna sa consideram ca sufletul ar putea fi o particula unitara pe care o avem in noi undeva, doar ca nu poate fi observabila stiintific pentru ca este foarte mica si ascunsa bine in noi cat traim, iar cand murim se deduce ca aceasta unitate va parasi lumea aceasta (pentru a nu deveni pasibila stiintei) intr-o lume paralela, o lume a sufletelor, iar aici am sa aduc un argument critic matematic: ceea ce este paralel nu se intalneste niciodata, in niciun context, in consecinta aceste lumi nu pot comunica niciodata. Sper sa fi adus suficiente argumente ca nu exista viata dupa moarte: trupul dispare, sufletul nu exista.
Existenta lui Dumnezeu, in cazul acesta, este irelevanta dincolo de viata pe care o traiesti (acum si singura). Daca El exista stii ca te poate ajuta aici, pe pamant, pentru ca "dincolo", ca taram, nu exista, dupa cum tocmai ti-am demonstrat. De altfel, nici nu am pus la indoiala exista Sa, ci doar ideea vietii dupa moarte.

In concluzie, daca nu ne asteapta nimic dupa moarte, sensul vietii poate fi, dar nu imperativ, adevaratul nostru "drept de a alege".

Nu vorbesc de om ca individ, ci ca intreg, ca idee. poate ca nu e nevoie sa avem un rost, pur si simplu existam si asta e destul.

"Edoru" e bunicel raspunsul tau, dar nu inteleg de ce crezi necesara existenta sufletului, de ce te lipesti asa de el. Cred ca totul are o logica foarte buna fara el, si nu avem nevoie sa ne complicam prin a introduce o necunoscuta in plus unei ecuatii simple.

Apoi, mai pot adauga ca e necesar un suport material mai bogat decat sufletul pentru purta informatia necesara despre ceea ce am fost noi... informatie fara de care nu vad rostul continuitatii dupa moarte de orice natura ar fi ea!

Merci pentru raspuns.

Ca intreg de vrei, dar conceptul de omenire este format din elemente perisabile. Argumentatia mea a dedus ca nu exista nimic dupa moarte, asadar rostul/sensul, la celalalt nivel (conceptual - omenirea) poate fi "dreptul/abilitatea de a alege" a individului care este parte a intregului, dar este inductiv ca tip de argument si se supune probabilitatii. Asadar, era doar o idee prin care sa construim si un alt cadru cercetarii noastre.

Daca ai remarcat "sufletul" era ceva-ul care ar fi putut sa ramana dupa moartea trupului, iar numele acesta a fost ales generic, dar si sa impiedic dogmaticii (prea piosii religiosi) sa ne turbure studiul nostru. Nicidecum m-agat de "existenta" sufletului, ci am incercat sa demonstrez ca daca exista ceva dupa moarte (prin teoria excluziunii) atunci acel ceva este "nimic"!

Pai, deja, e un rost iluzoriu, daca unu nu mai crede in Dumnezeu si in rai; si cum raiu si iadu exista, e de la sine inteles unde doreste a sta omu, ca e dupa alegerea sa

Daca Dumnezeu nu exista atunci nimic nu are sens. Ideal ar fi o bomba supertermonucleara pentru a opri chinul a milioane de oameni ce sufera zilnic de boli, foamete, razboaie, nedreptati si alte orori. In fiecare zi mor in chinuri, de foame peste 100000 de copii doar in Africa. Daca nu exista Dumnezeu totul este inutil.

Dumnezeu iti da rostul, te ajuta sa il indeplinesti. Daca tu nu crezi in El...trage tu concluzia.