"Nu există decât două drumuri: ori renunţi să ştii, ori renunţi să fii fericit." [Octavian Paler]
Daca sunteti de acord, pentru care ati opta?

Daca cineva mi-ar spune ca sunt un ratat, nu m-as supara, asta denota ca as fi avut alte posibilitati pe care nu le-am atins, daca mi-ar fi spus ca sunt un om implinit, m-as fi simtit de-a dreptul jignit.

Cred ca este o afirmatie paradoxala a d-nului OP si nu cred ca exista doar cele 2 optiuni.
Nu cred ca in societatea primitiva indivizii erau mai fericiti decat cei din societatea noastra, dar in mod sigur erau mult mai nestiutori.
Eu cred ca se poate si una si alta, gandindu-ne ca, de multe ori, suntem fericiti atunci cand stim(sa ne aducem aminte doar de diferitele examene ori obstacole pe care le-am avut de trecut).
Daca ar fi doar cele doua optiuni atunci societatea umana nu ar mai face eforturi pentru a progresa, ceea ce nu este cazul.

Sunt de acord, si as completa cu un citat de-al lui Immanuel Kant: "Fericirea este un ideal al imaginatiei, iar nu al ratiunii." Cand cauti cunoasterea, si cand te implinesti cate putin in aceasta cautare, nu mai poti fi fericit. Inseamna sa ajungi sa iti descoperi conditia trecatoare de om, sa observi atata dezamagire in jurul tau, si multa neputinta data de limita umana. Inseamna sa iti dai seama de putinul pe care-l poti cuprinde in mintea ta. Caci stiinta este ca un munte: cu cat te apropii de el, cu atat este mai mare. A-l escalada inseamna multa jertfa. Cunoasterea are profunzimea sa, adancurile sale, dar si inaltimi de neatins. Ea exista ca dorinta in om, dar si ca partiala neimplinire. In contradictie, "fericirea consta in a fi liber, adica a nu dori nimic" (Epitteto). Prefer sa doresc tot timpul ceva, sa fiu mereu in cautare. Setea de stiinta nu se sfarseste, fericirea intotdeauna. Ea este o suprafata, cunoasterea un adanc. "Fericirea este lumina de pe apa. Apa este rece si intunecata si adanca" (William Maxwell).

Prefer cate putin din fiecare.

Stii cum e?

Scoala = nefericire!

Daca sunt de acord? Cu siguranta!

Cateodata prea multa cunostinta iti poate afecta viata asa ca merg pe varianta renunti sa fii fericit fericirea nu o sa iti deterioreze viata 100%

O Prostie, renunti sa stii, vor fi si clipe de fericire... zic eu nu poti fi fericit tot timpul.

Da, da
Să zicem că sunt de acord.
Vorba aia: M-am născut deştept, şcoala m-a tâmpit.

Eu renunţ să ştiu.
Sunt mult prea "egoistă" pentru a renunţa să fiu fericită.

Vreau sa fiu fericita si sint fericita. este bine sa stii adevarul. sa nu minti. sa ai mai multe calificarii ca sa iti gasesti servici mai repede. cine are mai multe diplome 4 sau 5 o sa fie fericit mai tirziu, nu o sa ii doara capul.

Renunt sa fiu fericit.

Sint de acord atita timp "cit stii"nu-i echivalent cu "a intelege". In momentul cind intelegi e mult mai greu sa fii fericit.

Nu sunt de acord. Exista mai multe categorii sociale. Renuntand la invatare si alaturandu-te nestiutorilor, vei fi privit de cei din varf ca un ratat. Dupa ceva timp, cam asa te vei simti. Vei inainta in viata, vei avea nevoi. Va trebuie sa muncesti, dar neavand scoala o solutie ar fi munca fizica, unde nu vei avea posibilitatea de a-ti indeplini toate dorintele. Mereu vei vrea mai mult.
Poti renunta la,, a stii`` dupa ce stii tot. Te consideri un om intelept, percepi viata diferit si te multumesti cu prezenta persoanele dragi langa tine(frumos mod de-a trai, problema e ca sunt sanse minime, aproape inexistente, pentru a rezista).
In zilele noastre, se pune mare accent pe bani. Fie ca esti sau nu constient de valoarea lor, iti vor trebui. Goana dupa ei este o mare cursa. Daca te prinzi in ea, slabe sanse sa mai scapi.
Fericire permanenta nu exista. La locul de munca, acasa vor aparea neintelegeri, probleme ale vietii, indiferent daca alegi prima sau a doua varianta.
Concluzie:profita de moment dupa modul in care ti se cere acest lucru. Esti vacanta, fii fericit, lasa grijiile deoparte. Servici, scoala, gandeste-te ca fara el n-ar fi valabila mult dorita vacanta.