Nu inteleg de ce oamenilor le este frica de moarte? Ce poate fi mai frumos si mai natural decat sublima moarte? Si ce fel de nebun ar dorii viata vesnica?
Oare nu ne simtim toti cel mai bine cand uitam de propia noastra existenta, tinandu-ne mintea ocupata cu tot fel de nimicuri sau cautand emotii puternice pentru a scpa de realitate?
Oare nu de asta izolarea este considerata una dintre cele mai dure pedepse aplicate omului? Tocami datorita faptului ca in acea singuratate nu ai de ales decat sa te gandesti la condoita ta umana. Moartea este cel mai pretios dar al naturii, dar din pacate nu este apreciata la adevarata ei valoare.
Ordonare:
După relevanţă
" Ce poate fi mai frumos si mai natural decat sublima moarte?" Daca era asa pana acum erai spanzurat.
Răspunde
"Moartea este cel mai pretios dar al naturii, dar din pacate nu este apreciata la adevarata ei valoare."
Ce să apreciem? Necunoscutul și suferința celor dragi, care rămân?
Da, este naturală, este firească, dar totuși aduce după ea multe lacrimi și doruri (ar fi egoist și crud să ne gândim doar la împăcarea noastră).
Oare cine sunt cei egoisti? Cei "dragi" care te vor in jurul lor sa le mai alini suferinta si sa le dai un motiv sa traiasca sau tu care ai murit? Egoismul se gaseste in aceasta dragoste posesiva pe care ai exprimat-o tu aici. Oricum si suferinta celor ramasi dipare odata cu ei, deci nu este mare paguba, suferinta lor va trece cat ai clipii.
Răspunde
După părerea mea, ți-ai găsit doar o scuză de care să te agăți.
Îmi lași impresia că nu ai pierdut niciodată pe cineva drag și nu cunoști acel sentiment, cumplit de-a dreptul, sau că ești de părere că nu te iubește nimeni și nu ți se va simți lipsa.
Sinuciderea, dacă nu este absolut necesară, este un gest egoist, în opinia mea. Moartea naturală nu, pentru că aceasta nu depinde de noi.
Bine inteles ca am pierdut si eu persoane dragi, dar as mintii daca as spune ca am plans. Eram putin fericit pentru respectiva bucata de carne fara viata ca nu mai traieste si astfel i s-a dus suferinta. Unii pleaca altii vin. In final omul este la fel de valoros ca o piatra.
Eu nu o consider o fapta egoista deoarece persoana care se sinucide e libera. Nu apartine nimanui, nu este propietatea cuiva ca sa spui ca a fost o persoana egoista si si-a nesocotit stapanu fara sa se gandeasca la el. Cei dragi mor si ei, deci suferinta lor nu mai conteaza. In final totata umanitatea, orice urma de viata va muri univerul se va duce si el, deci totul este inutil si sa iti mai pese de o suferinta trecatoate a catorva finte vii mi se pare absurd.
Îmi dau seama că pentru tine, probabil, nu înseamnă nimic (ai un mod foarte abstract și detașat de a privi viața, care nu coincide întru totul cu al meu), dar când vei vedea o mamă care primește vestea că și-a pierdut copilul, atunci mai vorbim...
Pe mine una m-a marcat profund și n-aș putea să fac așa ceva cuiva drag în mod voit.
Este un preț prea mare pentru libertate, dacă o putem numi așa.
Pentru ce trăieşti, atunci?
Parca esti o corcitura dintre Cioran, Bacovia si Eddy Poe, coane, nu alta!
Personal, neg fervent acele frici legate de moarte si de sfarsirea asa-zis inevitabila a vietii umane.Imi vine sa ii intreb un lucru pe genul asta de deprimati.Dar daca Samsara e pe bune,cel putin la nivel metaforic si imaginativ,cum o mai intorci,nefericitule, ha? Oamenii se tem in general de moarte, din narcisism, egoism, infatuare si prea multa stima de sine.Sunt insa si lucruri mai frumoase decat moartea, moartea nu este decat obstacolul final si total impotriva lucrurilor ce pot fi atinse, inainte de moarte.Nu neg necesitatea mortii, dar viata vesnica stii ce aduce? Mai mult timp.Desi abstracta si absconsa ideea cu timpul,si o picatura este benefica, moartea iti secatuieste si acea picatura. Oamenii au arfe, e si normal sa isi doreasca sa nege pana si starea inevitabila, perfect naturala, a mortii.
"Moartea este cel mai pretios dar al naturii" - Natura nu poate oferi daruri. Numai o persoana inteligenta poate oferi daruri.
Probabil ''moartea este cel mai pretios dar'' cand ai ajuns la capat de drum si esti neputincios de-ati refuza darul. Cu totii avem o frica de ''necunoscut'', mai ales cand n-ai nici o speranta la o viata mai buna candva; sunt ''nebun'' dupa viata vesnica si abia astept acele clipe, unde cumplitele dureri nu vor mai exista. Ce placere poti gasi in a-ti uita existenta?! te-ai nascut cu un scop, nu se merita sa-l ingropi... daca l-ai cultiva, viata ar fi mai frumoasa.
Probabil ca nu de moarte in sine le e teama, ci de necunoscutul de dupa moarte ( pentru cei care nu stiu ce ii asteapta) si de modul in care vor muri. Pentru ca avand o moarte 'senina' adica fara dureri, fiind constient de tot ceea ce ti se intampla, avandu-i pe cei dragi cu tine, fiind impacat cu toata lumea si stiind ca ceea ce te asteapta este ceva placut, atunci nu ai cum sa te temi. Dar in momentul in care ai regrete, dureri si ti-e teama de necunoscutul de dupa moarte, este normal sa te temi.
Sincer mi-e frica de moarte pentru ca acolo nu existi, cand ai murit s-a terminat ai pe pamant te indragosteti, iubesti, traiesti, zambesti etc. dupa moarte nu e nimic si de aia mi-e frica. ce sa fac in nimic? 
Tie iti e frica de viata.Moartea nu poate fi un dar decat pentru o persoana fara suflet,care nu s-a bucurat,nu a simtit o data in viata adevarata fericire,care vine din interior.Tu cand privesti un om mort te bucuri pentru ca a murit? Noi suntem oameni,toti suntem oameni,cunoastem prea putine lucruri despre ce se intampla cu noi dupa ce murim, si trebuie sa ne bucuram de ceea ce cunoastem, viata, care e a noastra si trebuie sa o traim, doar una e.
Daca apreciezi viata bravo tie, e o calitate intradevar...eu nu pot sa ma gandesc la apreciere fata de aceasta...
Eu vreau sa traiesc foarte mult. Inca nu stiu cat, doar stiu ca e mult.
P.S. nu te mai gandi la rahaturi ca o iei rara.
Uite de-asta-mi place mie de tine... 
Poate ma fac eu o gaura neagra si va pap pe voi toti
Da, si o sa ma-nvart cu viteza foarte mare si o sa degaj intr-o ora mai multa energie decat soarele intr-o suta de ani(Doamne, ce fain e si universul asta!). Stiam eu ca trebuia sa ma fac un supersoare sa ma pot transforma in gaura neagra. ooofff, lasa ca-mi ajung 10 miliarde de ani. Imi pare rau de voi ca sunteti simpatici si faceti mancare buna!
Ciclul vietii. Nu te poti impotrivii.
Nu ne este frica de moarte, ne este frica de vesnicia ei.
Aceasta frica este neimaginabila, non-existenta noastra, ca vom trai doar printre amintirile celor dragi care se afla inca in viata.
Pe langa asta ne e frica de moarte, deoarece chiar murim de tot, doar la nivel de activitate cerebrala, doar creierul ca si organ in toata complexitatea lui moare. De aceea e cel mai normal sa ne fie frica de moarte pentru ca duce la disparitia lui si in mod inconstient avem mai mult sau mai putin aceasta frica.
Eu vreau viata vesnica! Sunt atatea de vazut pe lumea asta si nu se vor termina niciodata. De unde nu stii ca poate nu va fi nici-o apocalipsa si va aparea alta era, alte specii? Lumea asa zice ca n-ai ce face cu viata vesnica, fiindca nu gandesc mai departe de limite.
Moartea este inevitabila, nu mi-e teama de ea; poate exista viata dincolo de moarte, cine stie...
Moarte intr'un fel sau altul este ceva dur
atat psihic cat si fizic
De aceea noua, oameniilor ne este nu frica ci groaza de aceasta
dar cu toti stim ca la un moment dat asteptat sau nu o sa murim
Moartea, ura, tristetea ah. cele mai frumoase sentimentele ce merita sa le sorbi la maxim. Vad ca multi zic " nu sti cum e sa pierzi pe cineva drag" Eu ridic mana si spun am pierdut multi, si nu am plans nu am simtit nimic si nu simt! Moartea? E ceva frumos, nu este egoism este ceva extraordinar, corpul? O camasa care se uzeaza si cam trebuie sa o schimbi. Si daca a murit? Nu mai exista sufletul acelei persoane? o uiti, se sterge tot din inima ta? Omul este si el p'acolo e energie si nu omul ramane pe inima ta, nu copia lui ramane in palma si tot ce ai simtit. caldura interioara e cea mai calduroasa.:3, si daca aia plang? Ce? se trezeste la viata si te pupa? Eu sunt fericita, si sper tot binele acelei persoane, si sper ca va fi ce si-a dorit din totdeauna.
Oamenilor care le e frica de moarte...
Dupa mine se impart in 2 categori:
1:Oameni care au o viata pamanteasca buna, chiar pefecta (sunt destul de putini)si le e frica s-o piarda
si
2:Oameni care stiu ca daca vor ajunge in fata lui dumnezeu acesta nu ii va primi langa el.
---parerea mea---
Daca nu mor intr-un accident sau daca corpul meu nu cedeaza inainte de vremea hotarata de mine, negresit o voi face, asta este o certitudine pentru mine, stiu ca sansele sa am parte de o moarte naturala sunt foarte mici. Deocamdata mintea imi este ocupata cu cateva nimicuri, imediat ce nimicurile dispar voi pleca si eu.
Dar de unde sti tu ca viata este mai frumoasa? Cand ai un somn adanc fara vise, fara ganduri si cand esti trezit nu esti putin suparat ca ai iesit din acea stare minunata de inconstienta? Daca nu am avea instictul de autoconservare nu cred ca ar mai exista vreun om in prezent dar bine inteles daca nu ni s-ar fi dezvoltat acest instinct ca si la restul animalelor noi nu am fi ajuns pana aici si mizeria si suferinta ar fi fost evitata.Instinctul e bun pentru animalele care nu au constiinta.
Imi place mult cum gandesti. Aceasta este intrebarea pe care mi-o pun si eu... Poate oamenilor le este frica in general, de necunoscut. Iti dai seama ce ar fi daca nimeni nu ar muri? Aceleasi chipuri ponosite care-ti zambesc, ignorand degradarea din jur. Ar fi monotonie in lume...Aceleasi suflete putrede care-si plimba trupurile vestejite intr-o permanenta rutina. Nu stim ce este dupa moarte si nici nu vom afla vreodata daca nu putem sa ne bucuram de ea la fel cum ne bucuram si de viata. Pacat ca noi ne limitam doar la ceea ce am auzit si la ceea ce ne spun stramosii nostri, neputand sa avem o viziune proprie asupra acestui dulce element din noi.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
