Istoria potențialului nerealizat. Acesta este un model care conduce la stagnare, potențial nerealizat, dorințe neîmplinite. Este modelul care conduce la simțământul că nu îmi trăiesc viata; viata pe care ar trebui să o trăiesc. Conduce la plictiseală, la răceala sufletului.
Cercetătorii de la Universitatea Berkeley din statul California au făcut un experiment cu ceva timp în urmă, în care o amibă era introdusă într-un mediu lipsit de stres. Temperatura ideală, concentrație de umezeală optimă, flux constant de hrană, amiba avea un mediu în care nu era necesar să se adapteze. Sa creat un mediu perfect pentru amibă. Cu toate acestea, ciudat, amiba a murit.
Se pare că este ceva cu toate ființele vii, chiar și cu amibele, ceva care necesită o provocare. Avem nevoie de schimbare, de adaptare. Confortul fără provocări ne va ucide în cele din urmă. Când profesorii vor să-i ajute pe elevi să crească, nu le dau acestora răspunsuri, le dau probleme! Abilitatea noastră de a gândi creativ este dezvoltată, perseverenta ne este întărită și încrederea în sine este adâncită doar în procesul acceptării și rezolvării problemelor.
Dacă cineva îmi dă răspunsurile, voi lua notă bună la test, dar nu voi creste deloc. La fel cum trupul nu va deveni mai puternic fără a fi pus în mișcare până la limita efortului, tot aşa se întâmplă și cu mintea și spiritul. Nu lăsa ca viaţa să treacă pe lângă tine. Zilele trec greu, dar anii trec repede.
Fa-ti si tu o pasiune eu ma plictisesc repede de orice deci daca esti ca mine nu te vcomplica incearca sa dormi...
Ajuta pe ceilati cu ce poti, si vei vedea ca viata se transforma in aventura! si iti recomand sa citesti biblia cai foarte interesanta.
Daca tiai sterge "g"-ul din nicknamul tau ai vedea altfel lucrurile si garantez ca nu va mai aparea monotonia
Frumusetea si "neobisnuitul" in viata trebuiesc descoperite pentru ca de cele mai multe ori ele nu sunt grandioase. salasluiesc in mici lucruri si gesturi marunte. trebuie sa inveti sa le descoperi.
dar fiind realisti e cam greu sa faci asta, insa alte solutii nu ai. sa iti umpli timpul cu diferite activitati pentru a scapa de asazisa "monotonie" e o solutie dupa parerea mea destul de superficiala, pentru ca intr-un anumit timp te vei plictisi din nou de ceea ce faci si vei ajunge de unde ai inceput, revenind la concluzia ca trebuie sa inveti sa privesti lucrurile intr-un alt mod.
De acord cu harciog daca nu vrei sa ajungi un american adrenaline junkie, fa`ti o introspectie (desi e cam devreme la varsta ta) si ai sa ajungi sa gasesti in interiorul tau exact lucrurile de care ai nevoie ca sa iesi, pentru tine, din cotidian. Numai pentru ca avem o viata "monotona" nu inseamna ca nu ne putem bucura in fiecare zi de micile lucruri simple care o diferentiaza de celelalte
Incearca sa te gandesti ca tot ce faci faci pentru prima oara, nu mai te uita la oameni ca fiind falsi, incearca pur si simplu sa ii vezi ca niste oameni buni, chiar daca fac rau... sfatul meu este sa te gandesti cum ar fi daca nu ai avea o mana, un picior, iar apoi uitate la cei fara un picior. mana, cat de bucurosi sunt... cred ca ai inteles ce vreau sa spun
Intensitatea trairilor noastre nu vine niciodata din afara oricit am incerca sa ne eschivam in trucuri ieftine"aceleasi lucruri in fiecare zi,aceiasi oameni "falsi"etc, etc, etc.Tu esti cel fals aici pentru ca nu esti in stare sa te descoperi si vrei sa pari deasupra tuturor.Priveste in tine si vezi ca-ti lipseste taria de a merge mai departe oricum.
Nu stiu in ce zona a tarii stai, dar o sa risc in a-ti da un sfat. Prietene, daca esti plictisit, poti incepe sa practici sporturi extreme. Crede-ma, nimic nu se compara cu senzatia aia de a face pe tine (la propriu) atunci cand sari prima data cu parasuta.
Daca esti genul comod, tot ce trebuie sa faci este sa mergi la ora 1.00 AM in centrul unui cartier rau famat, si sa incepi sa le blestemi mamele celor care fac legea acolo. Ce dracu' ba, n-ai pic de imaginatie!
Si mie mi se intampla visez ca o sa se intample si cand se intamla zic ca s-a mai intamplat odata pentru ca am o imaginatie bogata
LisaJulie întreabă: