La un moment dat pe scara evolutiei, omul s-a specializat in vanatoarea de animale mari. Comformatia omului ii permite sa fie cel mai rapid mamifer la fuga pe perioade lungi de timp, pentru ca s-a adaptat treptat la vanatoarea prin urmarire. Asa ca grupul de vanatori urmarea o prada mult mai rapida decat ei pe distante scurte, sa zicem un card de antilope. Totusi oamenii urmau sa le ajunga, fiind campioni la fuga de anduranta. Cu o conditie. Sa stie pe unde au luat-o. Gata, antilopele nu se mai vad. Ca sa le gasesti epuizate, trebuie ca sa deduci din toate semnele naturii si din orice urma lasa ele pe unde au mers, pe unde au luat-o, de vreo suta de ori, caci cum le gasesti, ele iar dispar. Sa deduci. Inteligenta speculativa uriasa a omului contemporan nu isi are originea, ci chiar este inteligenta speculativa a omului care vana animale pe care nu le vedea: el trebuia sa extraga maximum de informatie din datele disponibile, numai informatie corecta, trebuia sa elimine orice non sequitur, sa respinga orice paralogism. Iar pentru asta ai nevoie de cat mai multa inteligenta. Vanatorii cei mai inteligenti erau si cei mai eficienti, si aveau cea mai buna sansa sa lase urmasi. Hoarda de oameni mai putin capabili de gandire speculativa nu se inmultea prea mult, din lipsa de hrana.
Teoria evolutiei este doar atat: o teorie. Ea explica anumite adaptari la mediu, dar nu ofera raspunsuri la foarte multe intrebari.
De la lansarea teoriei evolutioniste, a fost descoperit ADN-ul si a fost secventializat genomul uman. Acolo se afla cheia.
Poate ca mostenim 95% din adn-ul primatelor, insa 5% e unic noua, oamenilor. UNIC, intelegi?
Evolutia ne-a ajutat sa supravietuim, fara indoiala. Dar ea nu explica societatea umana in toata complexitatea ei, cu traditii, obiceiuri, credinte religioase, mitologie, nici cunostintele stiintifice pe care le poseda oamenii de milenii.
anonim_4396 întreabă:
RAY întreabă: