Nu ştiu, dar eu una nu o dată am fost pe culmile fericirii, fericire atât de multă şi copleşitoare, încât aproape doare, încât te alungă parcă din propriul tău corp, nu te lasă să respiri, pentru că mintea ta de om nu este capabilă s-o cuprindă, încât nu ştii dacă eşti treaz sau visezi...
Fericire mai multă de atât nu ştiu dacă aş putea să suport, fără să-mi pierd minţile.
Aşa că nu aş fi tocmai de acord cu acel "niciodată". În rest...
Eu cel putin da , pentru ca multe persoane de fapt, desi sunt pesimiste totusi se asteapta la prea mult , stai linistit , nu ai nici'o problema, asa e viata .
sandumirel98 întreabă:
anonim_4396 întreabă:
AvalohAlyn întreabă: