Nu vi se pare ca e ceva ciudat in firea umana cand e vorba de a indragi animalele? Stiti voi pozele alea cu niste catelusi dragalasi si cum toti reactioneaza cam asa pe retelele de socializare: "vai, ce dragalas e, cum sa nu iubesti asa ceva?" Ei na, si daca era un caine mai urat? Sau cine e mic e adorabil oricum? Apropo, ati vazut ca sunt si oameni care nu sufera copiii mici? Ii dezgusta orice e mic/gingas, de la animale la oameni.
Care e problema acestora de fapt? Cum si-au dezvoltat aceasta atitudine rece fata de puii de fiinte vii la care oamenii au o oarecare duiosie relativ innascuta?

Raportul intre dimensiunea capului si dimensiunea corpului echivaleaza cu cel al copiilor.
Cam asta e principiul de baza din spatele "dragalaseniei".

"Apropo, ati vazut ca sunt si oameni care nu sufera copiii mici? Ii dezgusta orice e mic/gingas, de la animale la oameni."
Exista multe afectiuni psihice care pot cauza asta, deci ar fi nepotrivit sa ma pronunt.

Mie nu mi se pare ciudat.
Am vazut oameni care nu suporta copiii mici si animalele.Nu stiu de ce, asa e firea lor.

Egocentrismul, nepasarea, prostia, proasta stapanire de sine cand vine vorba de nervi, un om cu asa defecte cum te astepti sa trateze un animal? Mai ales la nervi? Is persoane care daca sunt facute proaste zic ca „Asa m-a facut mama". Caracterul tu ti-l faci, au o influenta copilaria, mediul in care cresti, stilul de viata etc. dar de tine in mare parte depinde ce om devii. De obicei cei care au suferit sunt oameni buni, stiu cum e sa te doara, cum e sa nu ai ce manca, dar cei care nu au habar de asta nici nu le pasa de cei din jur. La fel si cu ura si sangele rece, daca ar fi pusi in locul acelor animale si-ar schimba modul de gandire si actiune.

Asta e o trasatura comuna a mamiferelor, si anume sa consideram puii draguti. Mamiferele au evoluat in asa fel incat puii lor au trasaturi comune (ratia corpului este ciudata la pui) si e normal sa gasim puii dragalasi pentru ca asa vom avea grija si de ai nostri.
Nu mi se pare ciudat si sunt prea multe variabile pentru a da un raspuns clar. Poate unii au avut frati mici si a trebuit sa aiba grija de ei sau poate au primit un catelus cadou acesta a murit si s-au simtit tradati. Depinde de la o persoana la alta.

Au fost influentati de tom si jery,unde jery soricelul mic si jucaus,era de fapt o pacoste, nenorooocita care merita distrus din nasterea, nasterea mamei lui de rozator, care borteleste casa si-ti mananca din frigider si-ti mai gaureste si mobila nenorocitu, manca-l-ar Tom cu tot cu pene.

Ciudat este ca fenomenul acesta a fost explicat deja, se pare ca atunci cand indragim animalele facem, de fapt, o legatura la nivel subconstient cu "puii" de om. Ce e ciudat este ca mie imi plac animalele dar nu sufar copiii. Nu am vazut in viata mea un copil frumos sau un copil pe care sa nu-mi vina sa-i trag fesul pe ochi si sa-l arunc sub pat. Intrebarea e de ce imi plac animalele?

A, da. Nu stiu de ce nu pot suferi copiii. Bine, cu exceptia faptului ca vomita toata ziua, isi fac nevoile pe ei, arata ca un saculet testicular si zbiara toata noaptea. Si dupa atata efort, la 18 ani vin acasa cu HIV si te anunta si-au facut o iubita pe care o cheama "Vasile".

Stai, stai sa incerc sa intru in mintea unuia care uraste pufoseniile mici.
Copiii mici insemna scutece, angajament, responsabilitate. Poate fi el super dragalas, tot iti ocupa timpul si iti omoara libertatea.Imi e scarba de el chiar daca nu-i al meu si ma gandesc asa empatic la mizeria de viata ce-o traiesc parintii.
Animalute, din nou, angajament si lene. Poate e superpufos pisoiul, dar daca n-are ochi deschisi si nu se tine pe picioare cat timp stau beat, nu ma pasioneaza. Poate ai vrea sa mangai unul intr-un cosulet dar te gandesti la tot felul de scenarii: "stii pisoii mangaiati de tine saptamana trecuta? stapanul a murit, erati prieteni, creste-i tu!"
Neah, mie imi plac, am si pisic fara ochi, am si soarec rosu gasit tufe de cornis.