Sunt oameni de rahat peste tot, neamurile mele nu ma cauta decat sa se laude, atat, oricum ii ignor de la un timp incoace, prea nesimtiti.
Am mai zis asta, asa e in toate tarile postcomuniste, cazan la scara si casa le cade in cap.
Laude si prostie cat cuprinde, asta se vede cel mai bine la femei, femeile din ziua de azi cauta doar sa cerseasca atentie in orice fel, s-au saturat de primit like-uri si mesaje pe retelele de socializare asa ca umbla in curu gol pe strada. Daca n-au calitati ce sa faca, asta e singurul, se imbraca de la adidas si nike, buzate, si aia e.
Prostul gust si grandomanie la tot pasul.
Sunt de acord cu tine, și eu observ aceleași lucruri. În principal, evit asta prin faptul că îmi estimez așteptările în raport cu realitatea nu visez cai verzi pe pereți. Problema e că mulți visează să ajungă mult prea sus decât pot urca și atunci când, inevitabil, cad, tot ei se oftică că de ce nu le-a ieșit.
Din păcate, societatea preferă cantitatea în loc de calitate, cât mai mult, cât mai sus, cât mai bun, nu mai contează călătoria, doar destinația, omul, în viziunea largă a societății, nu este decât materialul, capitalul pe care a reușit să-l adune, dacă nu ai nimic nu mai exiști în ochii societății, ești un 0.
Sunt într-adevăr mulți oameni așa cum i-ai descris tu. Dar sunt și mulți care nu sunt așa. Trebuie să-i vedem și pe ăștia. Sunt oameni de treabă, modești, rezonabili. De fapt, mașinăria asta numită om este atât de complexă, că este de așteptat să vedem o varietate atât de mare între oameni. Unii sunt respectuoși, alții sunt aroganți; unii sunt deschiși/comunicativi, alții sunt mai tăcuți; unii civilizați, alții derbedei și tot așa. Trebuie să învățăm să trăim în societatea asta așa pestriță cum e ea.