O anecdotă despre Euclid spune că un elev de-al său l-a întrebat odată: "Cu ce folos mă aleg dacă voi învăța toate aceste lucruri?" La care Euclid și-a chemat sclavul și i-a spus: "Dă-i omului ăsta un obol (veche monedă grecească), căci el vrea să tragă foloase din cele învățate".
Ce interpretare ați da acestei anecdote? Ar fi nedemn pentru un matematician să se preocupe de foloasele practice care ar rezulta din cunoștințele dobândite în domeniul matematicii?

Mai era un concurs legat de asta "Știi... și ce dacă știi?"

Eu din cate vaz, Euclid asta parea cam, sarac cu duhu unde pui ca raspunsul lui e de 2 lei si 15 bani romanesti Nu stiu ce li se par la uni oamenii anticii greci asa de wow, pana si aia care se dadeau mamri loviti de cunoastere, filosofie, matematica, viata, aveau scalavi.
Adica te consideri atit de invatat dar tu ai sclavi, ne lesi cu rahatu ala al lor.
Se dadeau mari democrati si cand colo ei sclavageau lumea ori doara invatatu pe altii ce sa faca, ei fiind incapabili sa puna in practica ce gindeau

Nu. De ce sa fie nedemn? Orice om care are cunostinte specializate in ceva, are dreptul la o forma de recompensa. Nu iti petreci timpul invatand ceva, doar pentru ca-ti place. Plus ca e posibil sa ai si tu nevoie de cineva cu specialitate in ceva ce ai avea nevoie. Daca ar fi nedemn sa primesti foloasele muncii tale, nimeni nu le-ar mai face si nu am mai evolua. Fiecare avem nevoie de anumite cunostinte pe care le gasim la cineva ce le cunoaste, precum si ceilalti vor avea poate nevoie de cunostiintele noastre.