O carte (non-literara aducă nu de literatură ci de informații din anumite domenii ) e ca un curs(de liceu,de școala,de facultate, de formare etc)? Considerați fiecare carte că și un curs.E aproximativ echivalent cursul cu cartea și aici mă refer la informațiile obținute si învățate.Imaginnati-va că iei de cate ori citiți o carte de non-beletristica participați la un curs.Și când terminați o carte, absolviți un curs Diploma nu exista in cazul asta că la cursurile autorizate dar informațiile sunt aproximativ aceleași.Informatiile exacte din domenii nu prea se schimba. Deci că valoare informațională o carte =un curs (repet aproximativ)Asta zicea un doctor psihiatru renumit (Daniel Amen Intr-o carte a lui )
Voi la cate "cursuri de tipul cărților ati "participat" până acum?
Și la cate mai aveți de gând să "participati? Adică să citiți.Si daca vreti și o diplomă considerati-o biblioteca voastră cu cărțile citite făcând abstracție de cele necitite.Fiecare carte citita prezenta in biblioteca e o diplomă la "curs".Iar fiecare carte necitita e o reclama sau invitație la *curs".
Cert e că cititul devine mai plăcut și mai usoe daca iei cartea de nonliteratura ca pe un curs.
Credeți că w adevărat ce filosofează doctorul psihiatru Daniel Amen?
Desigur,cartea e carte și cursul e curs însă la valoare strict informațională și culturală cartea poate fi că un curs.
De ce sa dai banii pe un curs de engleza când îți poți lua o carte de Engleza fara profesor eventual cu un cd sau mai multe cu exerciții și pronunții? De ce sa dai banii pe un curs de dezvoltare personala când poți citi o carte motivațională? Și de ce pui atâta preț pe ce te învață profesorii când poți să te auto-înveți tu cu ajutorul cărților adică să fii autodidact? Profesorul e doar că sa te inițieze, mai departe faci tot.Ce părere aveți de filosofia asta? E corecta? Multi aleg acum home schooling-ul și asta e imbucurator...Ce părere aveți despre autodidacticism sau autodidactie? Reprezintă acesta viitorul scolii? Viitorul învățării?
Ordonare:
După relevanţă
Mult din ce spune el aici are sens. Vedem din propria experienţă cât de mult ne îmbogăţim cultura prin citirea cărţilor, prin navigare pe internet citind sau ascultând expuneri pe diferite teme. Pentru home-schooling am nişte rezerve. Cine e cel care îl învaţă pe copil acasă? Părintele? Păi poţi avea încredere în obiectivitatea părintelui? Dacă profesorul e unul străin şi îi dă teme on-line, poate fi el sigur că elevul este cel care face temele şi nu părinţii? Cred că şcoala trebuie să rămână şcoală.
Răspunde
Cine s-ar fi gandit vreodata ca oamenii au dus informatia mai departe prin intermediul cartilor? Eu credeam ca si acum 2000 de ani foloseau cursuri pe Youtube de la indieni.
Un exemplu: Eminescu care din cate îmi amintesc avea doar cinci clase si mai era bata la matematica, dar care a citit biblioteci întregi de cărți.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
