O intrebare in special pentru cei care se considera atei si sa se gandeasca la ea si anume: cum puteti explica aparitia universului din absolut nimic ( tinand cont ca nu puteti demonstra sub nici o forma indiferent de ce natura ar fi ea) fara interventia unei CONSTIINTE din exterior, o constiinta ceva pentru ca o actiune implica automat o constiinta, pentru ca altfel ar fi un nonsense este ca si cum tu ti-ai nega propria ta constiinta in ceea ce realizezi si faci si ai spune ca "nimicul" din tine face ce face pentu ca totul isi are originea in "nimic"?!? Parca nu ateii sunt cei care cred in abracadabra ci ei se bazeaza pe logica si ratiune doar pana la un punct anume. Deci cum explicati aparitia universului fara a interveni o constiinta?
In momentul asta,pentru mine,teoriile sunt de ajuns.
Avand in vedere faptul ca in cazul lui dumnezeu chiar nu este nici o explicatie logica,normal ca aleg partea cu stiinta, care macar mai explica unele lucruri.
Acum nu stim destule, dar iti garantez ca vom gasi raspunsuri, pentru ca stiinta a adus mereu explicatii.
Religia si credinta ce explicatii au adus?
Sunt destule teorii, dar tu nu le cauti si nici nu le accepti...
Mai pune si tu punct si virgula...
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
"ATEÍSM s. n. Doctrină care se bazează pe negarea existenței lui Dumnezeu și a oricărei divinități."
Răspunde
Cornel ateismul asta inseamna lipsa credintei fata de zeii nu afirmatiile ca
1 universul o aparut din nimic si tot ce scrii acolo
culmea e ca si tu esti ateu fata de mii de zeii, atunci de ce esti ateu pentru ei de ce argumentele tale nu sunt bune pentru ei?
1 ori singur sti ca argumentele sunt ilogice ori nu vrei sa stii asta e ignoranta sa stii, nici macar stiinta nu spune ca din nimic apar zeii, noi credem in zeii ca ne satisface dorintele atata tot
Te-ai gandit ce vietati se nasc odata cu un mar intr-un copac, ce vad ei in jur, daca sunt inteligenti, si unde cred ei ca se afla?
Noi, oamenii, credem ca suntem cei mai cei, dar habar n-avem cat de mare este universul, poate noi de fapt suntem doar praful de dupa dulap, in casa altor creaturi gigantice pentru noi, asa cum suntem noi pentru microbii din WC.
Daca exista Dumnezeu, si era atat de bazat pe cum spun basmele, ori ne facea credinciosi din sange, si nu mai existau astia ca mine, ori daca tot a gresit, ne dadea cu Raid si scapa de noi, nu ne mai arunca pe Pamant sa ne milogim la el sa ne lase sa traim unde tot el 'ne-a aruncat'.
Eu unul nu suport ideea de religie, ma nasc vinovat, sunt nevoit sa ma descurc, convietuiesc cu semenii mei, nu fac rau nimanui, dar tot vinovat sunt. De ce? Cine e D-zeu asta?
Pe mine MAMA m-a nascut, m-a hranit, m-a educat, si nu m-a pus sa-i fac matanii seara, si s-o rog sa nu-mi ia beregata in somn, sa apuc si ziua de maine. D-zeu asta ce-a facut? Tot mama mi-a zis de el, ca de un al 2-lea tata, dar unul care nu m-a vizitat niciodata, nu mi-a raspuns la rugaciuni, si de cativa ani buni traiesc fara el si nu mi-a cazut nimic in cap. La ce sa cred in el?
Daca intr-adevar exista boss de boss asta, nu se ascundea de noi, stia cum ne functioneaza creierul si se facea credibil, nu ne lasa sa vorbim singuri.
Eu as zice sa nu mai pui astfel de intrebari, ca desi sunt ateu (adica nu sunt sigur, ca nu m-am documentat pentru asta), nu vreau sa prostesc si pe altii.
Nu imi explic lumina de la Ierusalim, cum nu-mi explic nici de ce masina o ia la deal singura in cateva zone din Romania, cum e si la Padurea Baciului.
Daca nu ma insel, anul trecut a fost descoperita o noua componenta a ochiului, si probabil or mai fi, asa ca ce va tot agitati cu totul din nimic daca nu cunoastem totul? Eu pot crede intr-o forta creatoare si sa ma numesc atee, pentru ca, repet pentru a enjpea oara, ateu inseamna doar fara zeu, iar zeii sunt acele personaje de basm create de oameni. Ti-as spune ca se pare ca nimicul nu exista, dar ma gandesc la urmatoarea intrebare la care cred ca nimeni nu stie raspunsul, totusi, asta nu inseamna ca zeul evreilor a creat lumea.
Dar tu cum poti explica existenta unei constiinte fara origini? Si nu stiu de ce confunzi din nou anumiti termeni doar ca sa-ti faci pe plac. De cand e aceasta "constiinta" un zeu? Mai ales cel din biblie. Trebuie sa stim despre ce vorbim aici. Adevarul e ca niciun om care a trait in trecut sau traieste acum pe planeta asta, nu are de unde sa aiba raspunsul final la toate intrebarile. Trebuie sa invatam sa traim cu acest gand, si sa acceptam faptul ca sunt unele lucruri pe care nu le stim. Toata stiinta se bazeaza pe asta, si tocmai de aceea nu se impaca religiile cu stiinta. Stiinta descopera treptat misterele universului, si nu are cum sa pretinda vreodata ca stie tot. Religiile in schimb, pretind ca stiu totul, si ca detin adevarul absolut. Si ele au fost inventate in niste vremuri in care oamenii erau primitivi, la propriu. De unde sa stie aia adevarul suprem daca n-au cercetat nimic? Ei nu stiau nici ca traiesc pe o planeta. Cum naiba sa stie raspunsurile referitoare la originea Universului? Stiau ei ce-i ala univers? Hai sa fim seriosi.
Nimeni nu trebuie sa traga concluzia ca Universul a aparut din nimic, si nici ca a fost creat de cineva sau ceva. Poate logica noastra nici nu se mai aplica la acel nivel. De fapt, sigur nu se aplica. Asa ca cel mai intelept lucru pe care il putem face e sa recunoastem ca nu stim, si sa incercam sa aflam raspunsul folosind stiinta, care a fost singura care a fost capabila sa ne arate care este locul nostru adevarat in timp si spatiu. Daca vom face asta, vom avea sansa ca intr-o zi sa gasim raspunsuri, dar daca vom inventa un raspuns care sa ne faca noua pe plac, si sa pretindem apoi ca stim totul, cand de fapt nu stim aproape nimic, vom cadea din nou in aceleasi greseli ale trecutului, iar adevarul va continua sa ne evite.
Răspunde Eu te-as contrazice intr-o privinta. Oamenii aia, asa "primitivi" cum erau, duceau o viata mult mai apropiata de natura si nu-si distrugeau planeta, asa cum face societatea asa-zis moderna. Totul e cu dus-intors pe lumea asta. Poate ca noi am evoluat pe plan tehnologic, dar in schimb am regresat pe alte planuri. Si orice progres in lumea stiintifica, a fost platit la un moment dat cu vieti omenesti: bomba atomica, arme din ce in ce mai sofisticate, poluare, mancare plina de chimicale etc. "Primitivii" aia, de bine de rau, au supravietuit mii de ani. Civilizatia noastra "minunata", s-ar putea sa nu mai apuce inca un secol.
Am o singura intrebare pentru tine: tu de ce nu esti primitiv ca ei? De ce te folosesti de tehnologia si de stiinta din societatea asta moderna pe care n-o suporti deloc? Nu e buna tehnologia, dar pe internet iti place sa stai, si sa mai si ataci stiinta pe deasupra. Nu crezi ca esti cam ipocrit?
Sunt femeie in primul rand. In al doilea rand, eu ti-am adus niste contraargumente plauzibile, nu te-am atacat direct, desi as fi putut s-o fac. Nu am atacat stiinta, am incercat sa-ti explic niste lucruri de bun simt. Faptul ca lucrurile nu sunt in alb si negru, cum le vad cei mai multi oameni. Tu dispretuiesti niste oameni, despre care nu stii mai nimic si consideri ca civilizatia actuala e mult mai buna decat cea din trecut. N-am facut decat sa-ti spun, ca s-ar putea ca lucrurile sa nu stea chiar asa. Asta n-are nicio legatura cu faptul ca eu stau pe internet. Asta e mediul in care am trait si m-am dezvoltat. La mediul asta sunt adaptata. Asta nu inseamna ca-l consider superior. Exista o capcana aici, in care multi cad.
Stiinta a dublat speranta de viata a oamenilor, ne-a oferit raspunsuri la care nici nu visam in urma cu cateva secole, si a oferit o sansa la viata pentru miliarde de oameni. Te-ai gandit vreodata ca daca n-ar fi fost stiinta si tehnologia, tu nu numai ca n-ai fi folosit internetul acum, dar poate nici nu existai in momentul de fata? La argumentele astea te-ai gandit putin?
Sigur ca m-am gandit. N-am spus ca nu sunt si parti bune. Exista insa si o alta fata a lucrurilor, una negativa. Asta am vrut sa subliniez. Si da, se poate trai si fara internet foarte bine. Bunicii nostri au trait fara tehnologia de acum si sunt convinsa ca nu i-au simtit lipsa. In loc sa stea izolati, in fata unui ecran, ieseau cu prietenii si se distrau. Oamenii pe atunci comunicau mai mult (si nu pe facebook), ci fata in fata, iar relatiile erau mult mai firesti. In acelasi timp, cresterea sperantei de viata, a dus la o explozie demografica, ce a scapat complet de sub control. Deci, dupa cum am spus, orice progres pe un plan, inseamna regres pe alt plan.
Nimic nu poate fi perfect in lumea asta. Aici e vorba de felul in care stiu oamenii sa foloseasca stiinta. Bineinteles ca poate fi folosita si ca sa faci rau, sau poate avea consecinte grave. E un proces care se autocorecteaza constant. Sa luam ca exemplu incalzirea globala. Stiinta e cea care a facut-o posibila, dar de 30 de ani incoace, oamenii de stiinta avertizeaza lumea in legatura cu efectele negative ale ei. Vedem totusi ca nimeni nu i-a ascultat si politicienii continua sa mearga pe acelasi drum gresit. Cine e de vina aici? Cand puterea e in mainile persoanelor care nu inteleg stiinta, sau au doar interese personale legate bani si putere, atunci ea va fi utilizata intr-un mod negativ. Asa s-a intamplat si cu bomba atomica. Multi dau vina pe stiinta pentru inventarea ei, dar toti uita ca politicienii sunt aceia care au luat decizia utilizarii ei, si nu oamenii de stiinta. Si multi nu inteleg nici contextul istoric. SUA a luat decizia de a face bomba atomica inainte ca Germania nazista sa aiba ocazie s-o faca prima. A fost si un efect pozitiv asupra lumii, nu doar cel negativ evident.
Si Big-Bangul ala a aparut din ceva, mi se pare ca oamenii de stiinta cred ca ar fi vorba despre o particula sub-atomica. Si totusi, acea particula din care a luat nastere big-bangul cum a aparut? Nimeni nu stie.
Daca ar exista un Dumnezeu sau orice alta entitate creationista, ea insasi trebuia sa fi aparut din ceva, deci din ce?
Sunt 2 intrebari fara raspuns, cel putin momentan. Om trai si poate om vedea (sau nu, cum zicea Tariceanu) care este adevarul. Pana atunci hai, fuguta la munca si lasati intrebarile existentiale ca nu alea aduc mancare in casa si nici nu va platesc facturile. Sau tintiti cumva Premiul Nobel si faceti cercetari in timpul liber iar eu v-am intrerupt?
Big Bangul reprezinta modelul cosmologic ce explica evolutia Universului.
Si din ce a aparut Big-Bangul? Hai ca asta cu evolutia este clara, teoria este cea mai buna pe care o avem si ar putea explica multe. Dar acest Big-Bang, din ce a aparut? Cine l-a declansat? Sau, daca s-a declansat singur din ce s-a declansat? Si acel ceva din care s-a declansat cum a aparut? Sunt intrebari inca fara raspuns clar.
''cine l-a creat pe Dumnezeu'' este total nejustificabila pentru ca El este in afara timpului iar asta nu presupune timp ca sa apara sau sa fie creat deoarece nu exista timp la El automat este vesnic dintotdeauna, fara sa il fi creat cineva. Este logic dar voi puneti intrebarea fara sa realizati in constientul vostru si reduceti totul ca si cum s-ar desfasura in timpul pe care il percepeti voi aici. Daca nu exista timp totul este vesnic. În concluzie, Dumnezeu n-are nevoie să fi fost creat din moment ce El există în afara timpului, iar cauza şi efectul nu operează în dimensiunea non-temporală pentru ca nu are ''timp'' cand sa apara. De asemenea, din moment ce Dumnezeu este etern, El n-a fost creat niciodată pentru ca dimensiuna divina nu poate fi masurata cu un sistem pe care il avem noi in timp si spatiu fiindca dimenisuna acea este superioara acesteia!
Nu stiu daca este clar,insa din moment ce Big Bangul reprezinta modelul cosmologic ce exlica evolutia Universului, a fost conceput de oameni. Deci modelul "a aparut" din reflectare umana.
Daca te referi la "Big Bang" cu sensul de "explozie", adica daca te referi la inflatie, atunci inflatia a fost cauzata de separarea gravitatiei si fortei nucleare tari de forta fundamentala, dar si de existenta unei cantitati de materie/energie de dimensiuni Plank ce a excitat spatiul.
Da dar ce ai zis tu nu-mi raspunde la intrebare si anume ce a fost inainte de big-bang si ce l-a cauzat. Si daca a fost ceva inainte de Big-Bang de unde a aparut?
Lasa filosofia, si incearca logica.
Fa-ti 'calculele', si cand o sa apara Dumnezeu in propozitie, ma tragi de maneca.
Ce spui tu aici sunt presupuneri. La cati atei ne-am strans, deja ar fi cazul sa ne mai trimita inca un plod pe pamant, legile de acum (cel putin la noi) nu mai includ rastigniri, scaun electric, pluton de executie... Deci cred ca o sa fie ok, nu-l mai rastigneste nimeni, dar sigur o sa fie impozitat. De fapt nu, ca merge la manastire, si aia-s scutiti.
Acum pe bune, ce-i asta? Ne-a improscat cu materie, ne-a pus sa traim printre lucruri reale, dar numai cu gandul la ceea ce n-am vazut niciodata? Pe bune? Hai sictir, nu risc sa-mi irosesc viata facand rugaciuni si abtinandu-ma de la mancare, sperand ca atunci cand mi se termina asta, voi primi una mai buna, cu p*** in sus, deasupra norilor. Oamenii care au totul de-a gata pe pamant, majoritatea sunt nefericiti. Te-ai gandit ca ar putea fi la fel, acolo in rai?
Si mai spune-mi un lucru, ce-i cu animalele? Sunt toate mancare pentru noi? Nu? Atunci de ce ele nu au credinta? De ce doar omul are? Animalele nu isi fac lucruri rele? Gandeste-te doar la motanii care daca gasesc puii pisicelor pe care nu le-au 'prins' in calduri, ii omoara. O sa ajunga in iad? 
Si mie imi placeau basmele cand eram mic, dar odata cu maturizarea mi-am descoperit viata, si e mai misto, ca mi-o 'scriu' cum vreau.
As mai avea destule de spus, ca din scoala generala am inceput sa imi pun intrebari despre existenta, si in special religie. Mi-am tot dat sanse sa ma 'indrept', sa gasesc ceva care sa ma impresioneze si sa fiu si eu credincios, dar din pacate nu pot sa cred asa ceva, oricum as da-o, iese cu virgula.
Cum spuneam, astept sa traiesc pe viu ceva, ca pana acum numai motive sa nu cred am gasit, desi nu le cautam.
Stai linistit ca nu filosofez deloc ci din contra merg si voi merge pe logica pentru ca asa am facut mereu si am discutat cu zeci poate sute de atei si deja le cunosc mentalitatea si ce pe ce axeaza ca nu este o diversitate asa mare aici, cat despre religie chiar nu ma intereseaza pentru ca nu am si nu voi avea asa ceva, astea sunt inventi facute de oameni, falsul crestinism si nu adevaratul, si vad ca si tu ai cazut in extrema din cauza lor si aici iti dau dreptate. Si care este virgula aia care iti iese? Cat despre viata ta de care spui ti-ai scris-o inainte de a te naste! Bine sunt multe de spus si explicat!
Conform teoriei Big Bang, inainte de Big Bang NU exista, deoarece inainte de Big Bang nu exista timp. Am raspuns ca Big Bangul a fost cauzat de separarea fortelor.
E o expresie 'da cu virgula', adica 'ceva nu miroase a bine', nu stiu cum sa-ti explic. In toata treaba asta cu religia, totul se bazeaza pe incredere, sau mai bine zis pe frica. Odata ce iti faci curajul sa o judeci, nu mai ai sanse sa o crezi. Bine, ei ar zice ca te-a luat dracu... In viata reala ocolesc sa-mi arat necredinta, dar am facut-o de cateva ori, iar o credincioasa era absolut sigura ca am facut pact cu diavolul, cand a vazut ca am ajuns deja un cineva in scurt timp, desi Domnul nu e cu mine 
Cat despre cartea mea, de la nastere si pana la o varsta au scris-o parintii, dar acum e mai mult in mainile mele.
Daca nu exista timp asta nu inseamna ca nu exista nimic! Te contrazici singur in ce spui! Cum sa nu existe inainte de big bang, ceva a produs acea explozie nu?
Te rog eu, nu te mai complica.Se vede ca esti depasit.
"Daca nu exista timp asta nu inseamna ca nu exista nimic!"
Nu am scris asa ceva.
Timpul este doar o dimensiune, nu defineste toata existenta asa ca afirmatia nu este fondata. In plus exista voci care afirma ca timpul ar fi doar o iluzie.
Big-Bangul a fost cauzat de separarea fortelor, ok. Care forte, de unde au aparut ele? De unde a aparut Big-Bangul?
Inferno nu a vorbit de ce a produs big bang, inca nu stim tu stii dovedeste ceea ce afirmi
Eu n-am afirmat absolt nimic, am pus niste intrebari logice. Cum reaq sa demonstrez niste intrebari? Raspunsurile se demonstreaza, nu intrebarile.
Eu nu am scris nicaieri ca timpul defineste toata existenta.
Daca nu ai timp nu poti avea "inainte" pentru ca "inainte" e un cocnept temporal si presupune timp.
Bun, din ce a aparut big-bangul si acel ceva cum a aparut?
Teoria Big Bang porneste de la momentul 10^43 secunde, cand avem singularitatea, o cantitate de materie de volum Plank. Modul in care a aparut nu mai tine de Big Bang ci de un alt model, mai complex, ce cuprinde si Big Bangul.
In modelul lambda-CDM este explicata aparitia cantitatii de energie de lungime Plank conform principiului incertitudinii, (principiul de nedeterminare), care afirma ca produsul variatiei timpului si al energiei este mai mare sau egal decat constanta lui Plank redusa (rationalizata) impartita la doi. Cu alte cuvinte energia poate fi creata pentru un timp invers proportional cu cantitatea de energie.
Nu cred ca ai pus bine problema, Cornel. Religia si stiinta sunt doua borcanase diferite, fiecare avand propriul rol. Stiinta se ocupa cu explorarea universului exterior (obiectiv, supus unor legi stricte), in vreme ce religia se ocupa cu explorarea universului interior (subiectiv). O fiinta completa, are nevoie de ambele tipuri de cunoastere, nu doar de unul sau de altul. Nu incerca sa amesteci borcanasele, ca n-o sa iasa nimic bun. Nu faci decat sa intri intr-o polemica, ce nu-i foarte constructiva.
Oricat de departe ar merge stiinta, nu cred ca ea se poate dezice de Principiul cauzalitatii. Marea drama a omului modern este ca accepta "nu se stie inca" drept explicatie stiintifica si atunci cand vine vorba de lucruri absolut imposibile!
Hai sa o luam pe bucati :
1 - Zi-mi si mie cum ai ajuns la concluzia ca universul acesta a aparut din nimic?
Din cate stiu eu, doar crestinii sunt cei care afirma ca universul a aparut din nimic si ca sa justifice acea afirmatie, ei baga in discutie un "big sky daddy".
2 - De ce zici "constiinta"? Ce intelegi tu prin acel termen? Observ ca eviti a face afirmatii mai detaliate gen "zeul crestin" (cu toate ca stiu exact unde vrei sa ajungi). Termenul "constiinta" este exagerat de vag iar eu avand o imaginatie bogata si vazand destule desene / filme sf, ma gandesc la multe optiuni.
3 - Cel mai important :
Poti sa prezinti dovezi pentru existenta acelei "constiinte"?
Nu ma intereseaza "argumente" filozofice. Filozofia e inutila si nu poate sa ofere ceva concret. Vreau dovezi pe bune. Poti sa prezinti asa ceva? E o intrebare simpla, poti raspunde cu DA sau cu NU. Daca raspunzi cu DA, atunci vreau sa prezinti dovezile.
Si explicatia cu constiinta, care a existat dintotdeauna, cu ce e mai buna decat eplicatia ateilor? Macar teoria ateilor are baza in stiinta, pe cand explicatia credinciosilor nu are absolut nici o baza.
Oamenii nu pot explica aparitia universului pentru ca umanitatea este inca foarte tanara, cunostiintele pe care le detinem in acest moment sunt infime. Acum cateva sute de ani nici fulgerele, oxigenul sau apa nu puteau fi explicate. Astazi intelegem perfect procesele in urma carora acestea se formeaza.
Ce trebuie sa intelegi este ca doar dovedind ca cineva nu detine un anumit set de cunostinte nu inseamna automat ca teoria ta este cea corecta. Ateii (mai exact oamenii de stiinta si nu "ateii") au raspuns la extrem de multe intrebari existentiale pana acum spre deosebire de cei ale caror teorii nu au nicio baza si nicio demonstratie care sa le sustina.
Cum explic aparitia universului fara interventia divina? La fel cum imi explic si aparitia ploii fara interventia divina si anume, un proces natural.
"Si explicatia cu constiinta, care a existat dintotdeauna, cu ce e mai buna decat eplicatia ateilor?" - Imi permit sa va explic eu cum vad acest lucru. Primii se bazeaza pe credinta, acceptand ca dincolo de lumea fizica exista o realitate transcendenta. Legile si principiile lumii naturale nu o pot reflecta, fiind vorba de o eroare de categorie. Dar, cu toate acestea, nici nu o pot contrazice! Acesta este principiul pe care se bazeaza, indiferent ca ne place sau nu. Ei si-l asuma si il respecta. Pe de alta parte, "ateii" spun ca se bazeaza pe "stiinta" (de parca aceasta ar putea fi arestata de catre o tabara sau de cealalta), inclusiv pe descoperiri ce nu au ca autor un ateu, dar pornesc la drum cu explicatia aceasta incalcandu-i normele de baza (ale stiintei), cele ce nu pot fi tagaduite si folosind, in aspectele esentiale, "nu se stie inca" drept explicatie cu pretentie stiintifica.
"acceptand ca dincolo de lumea fizica exista o realitate transcendenta." - NU poti "accepta" ceva a carei existenta nu a fost dovedita niciodata. Poti doar "a crede" ca ceva exista dar fara niciun fel de dovezi te gasesti in aceeasi situatie in care se afla un copil care crede in Mos Craciun. Tu nu faci nimic mai mult decat sa folosesti cuvinte mari in incercarea de a ascunde o situatie simpla. Transcendenta este un paradox in sine, prin simpla existenta si-ar anula propriul concept. "Transcendenta" este un cuvant folosit de snobi pentru a-si ascunde propriile limitari si pentru a induce in eroare oameni simpli.
"Ateii" spun ca se bazeaza pe stiinta pentru ca stiinta a demonstrat, in nenumarate randuri, ce se presupunea ca este nedemonstrabil. Daca ai in fata doi oamenii, unul care detine cateva explicatii (dar nu pe toate) si unul care vorbeste doar in dodii (neoferind nici macar o eplicatie), uman este sa te indrepti catre cel care totusi are o vaga idee ce face. La fel sta treaba si cu stiinta, din moment ce oamenii religiosi nu au oferit nici macar un singur argument/demonstratie/exemplu care sa le sustina cauza si crezurile, de bun simt e sa-ti indrepti atentia catre stiinta, care face exact opusul, gasind explicatii pentru orice, mai devreme sau mai tarziu. "nu se stie inca" este un argument acceptabil avand in vedere ca, timp de mii de ani, a fost aplicat corect. Multe dintre lucrurile care nu puteau fi explicate in trecut au fost explicate de catre stiinta. Niciunul de catre religie. Asa ca iarta-mi ignoranta dar prefer oricand "nu se stie inca", decat psalmuri si citate. In plus "nu se stie inca" nu este o explicatie cu pretentie stiintifica (la cat de multe cuvinte pompoase folosesti ma mira cum reusesti sa nu ai proprietatea cuvintelor simple), ci este o acceptare a propriilor limite si a faptului ca nu suntem atotstiutori, exact inversul a ce este religia care se vrea miezul, metoda si scopul. Oamenii de stiinta, pe de alta parte, recunosc cand sunt depasiti de situatie si spun "nu se stie inca" pentru ca istoria le-a demonstrat ca nu exista intrebari fara raspuns ci doar raspunsuri inca nedescoperite.
"de parca aceasta ar putea fi arestata de catre o tabara sau de cealalta" e o alta situatie pe care ai ales, confortabil, sa o interpretezi gresit ca sa-ti serveasca la "demonstrarea" punctului de vedere. In realitate, treaba sta exact invers. Chiar daca stiinta nu poate fi arestat de catre una dintre cele doua categorii ea NU POATE FI NICI IGNORATA, adica exact ce fac oamenii religiosi. Se pare ca stiinta e in regula atat timp cat nu contravine crezurilor indivizilor, cand asta se intampla, stiinta poate fi, din senin, ignorata.
"Marea drama a omului modern este ca accepta "nu se stie inca" drept explicatie stiintifica si atunci cand vine vorba de lucruri absolut imposibile!" Spune-le asta geniilor care, de-a lungul istoriei, au transformat imposibilul in posibil. Daca lumea ti-ar imbratisa mentalitatea inca am trai in epoca de piatra.
"NU poti "accepta" ceva a carei existenta nu a fost dovedita niciodata" - Ceea ce spui tu nu este stiintific. Explicatia pentru universul nostru este, mai nou, existenta universurilor paralele, un lucru tot mai acceptat, dar nedovedit inca. La fel, abiogeneza presupune ca viata a aparut ca urmare a evolutiei chimice, lucru nedovedit inca. Se crede ca omul a evoluat din primate, dar nu s-a putut dovedi niciodata lucrul acesta. Experientele la limita vietii fizice sunt dovezi mai serioase, spre exemplu, decat cele din exemplele de mai sus.
„ "Transcendenta" este un cuvant folosit de snobi pentru a-si ascunde propriile limitari si pentru a induce in eroare oameni simpli." – Stii, insulta nu este un argument. Niciodata.
„Asa ca iarta-mi ignoranta dar prefer oricand "nu se stie inca", decat psalmuri si citate." – Probabil ca te referi la psalmi, nu la psalmuri. Vezi, eu nu contest stiinta. Contest absurdul care numeste stiinta presupunerile care incalca principiile de baza ale acesteia. Vezi legea cauzalitatii, spre exemplu sau, de ce nu, principiile termodinamicii.
„Spune-le asta geniilor care, de-a lungul istoriei, au transformat imposibilul in posibil." - Imi pare rau sa iti spun, dar foarte multi dintre acestia nu sunt atei. Stiinta nu este arestata de catre atei.
„Daca lumea ti-ar imbratisa mentalitatea inca am trai in epoca de piatra." – Nu imi cunosti „mentalitatea" pentru a te putea decide. Stii doar doua randuri scrise de mine aici. „Mentalitatea" mea presupune sa nu pornesti de la o preconceptie atunci cand studiezi un lucru. Cu atat mai mult cu cat explicatia este orice doar stiintifica nu. Putem vorbi pe exemple concrete. Si te rog, pentru a ma contrazice, sa le spui oamenilor de aici – pe scurt – cam cum crezi tu ca a aparut Universul in care traim.
Reusesti sa vorbesti aiurea pe langa argumentele mele, fara sa folosesti nici macar un contraargument, si apoi sa dai impresia ca mi-ai demonstrat ca ma insel.
"Ceea ce spui tu nu este stiintific." - Da, e doar logica de bun simt... Oricum este irelevant daca e stiintific, gastronomic sau astrologic. Nu am insinuat ca ar fi intr-un fel anume si doar pentru ca nu este "stiintific" nu inseamna ca e fals. Daca e fals, spune-mi de ce. Ori oferi contraargumente, ori te abtii de la elucubratii. Explicatii despre univers sunt multe, eu vorbesc despre demonstratii. Stiinta nu a demonstrat aparitia universului si inca lucreaza cu teorii in legatura cu acest subiect. Deja am stabilit asta, nu inteleg de ce trebuie sa iti repet. Tu mi-ai oferit cateva teorii dar nu mi-ai demonstrat absolut nimic, doar ca oamenii fac presupuneri, lucru pe care deja il stabilisem. "nu se stie inca", iti mai amintesti?
"Stii, insulta nu este un argument. Niciodata." - insulta, nu. Dar faptul ca este un cuvant paradoxal si ca este folosit de catre snobi este un argument valid. Fa diferenta si, din nou, ori oferi un contraargument ori accepti realitatea.
"Probabil ca te referi la psalmi" - corect, am gresit. Prin asta ai demontat toate argumentele mele...
"Vezi legea cauzalitatii, spre exemplu sau, de ce nu, principiile termodinamicii." - legea cauzalitatii, stiintific, ar face referire strict la cauza si efect, si anume la interactiunea dintre particule, molecule sau atomi (sunt doar exemple). Eu cred ca tu confunzi abordarea filozofica cu abordarea stiintifica pentru ca, mai apoi, sa spui ca stiinta se insala. Totusi, daca exista vreo teorie pe care ai reusit tu sa o demonstrezi ca fiind falsa, te rog, lumineaza-ne. Poate iei si un Nobel.
"Imi pare rau sa iti spun, dar foarte multi dintre acestia nu sunt atei." - Din nou comentezi doar ca sa te afli in treaba. Cine a spus ca toti oamenii de stiinta sunt atei? Paragraful in cauza era despre oameni care au facut posibil, imposibilul, si era un raspuns la ineptia ta :"Marea drama a omului modern este ca accepta "nu se stie inca" drept explicatie stiintifica si atunci cand vine vorba de lucruri absolut imposibile!".
"Nu imi cunosti „mentalitatea" pentru a te putea decide." - Corect. In acelasi timp o afirmatie de genul "Marea drama a omului modern este ca accepta "nu se stie inca" drept explicatie stiintifica si atunci cand vine vorba de lucruri absolut imposibile!" spune foarte multe despre tine si despre mentalitatea ta. Nu am cum sa o cunosc intru totul dar imi este destul de clar pe ce se bazeaza si pot incerca sa ofer argumente care sa ti-o contrazica, exact asta am si facut.
"Si te rog, pentru a ma contrazice, sa le spui oamenilor de aici – pe scurt – cam cum crezi tu ca a aparut Universul in care traim." - Sincer, nu vreau sa te jignesc, dar tu ai un defect care te face sa nu intelegi lucruri simple? Deja ti-am raspuns la aceasta intrebare, in repetate randuri: stiinta inca nu a raspuns acestei intrebari. Eu, cu atat mai putin. Nu am datele necesare sa pot spune cum a aparut universul, ciudat mi se pare ca tu dai impresia ca le ai.
"Putem vorbi pe exemple concrete." Ba nu putem. Eu vorbesc pe exemple concrete in timp ce tu faci legaturi inexistente si incerci sa creezi diversiuni.
Vreau sa lamuresc doua lucruri. In primul rand tonul agresiv care pare menit sa te jigneasca. Nu asta imi este intentia, considera ca sunt un prieten care isi permite sa vorbeasca cu tine intr-un mod nepretentios. Intepaturile si aproporurile nu sunt menite sa iti strice ziua sau se te jigneasca, ci doar sa sublinieze anumite idei. Daca spusele mele te-au lezat, imi cer scuze de pe acum. In al doilea rand, eu nu condamn crestinismul, nu sunt un inflacarat contestatar al acestuia. Pentru ca nu imi pasa destul de mult ca sa il contest. Incerc sa ofer argumente cand sunt antrenat intr-o astfel de discutie si nimic mai mult. Nu cred ca este menirea mea sa redefinesc felul oamenilor de a percepe lumea sau sa le arat calea cea buna (pe care o consider eu, evident. sunt constient ca ma pot insela la fel de usor ca oricare altul). Pot oferi o parere, poate cateva exemple si atat. Dar, repet, nu am absolut nimic cu crestinismul sau alte religii. Daca am vreo problema aceea ar fi cu oamenii si slabiciunule lor.
Ma opresc aici. Mi-ar placea sa ma insel, sa existe divinitate, scop suprem, sens, etc. Totusi, eu nu cred si nimic din ce am vazut, citit sau auzit pana acum nu confirma ca ar exista. Intr-un final, fiecare este liber sa creada ce vrea atat timp cat o face intr-un mod elegant, de bun simt si care respecta drepturile si libertatile indivizilor.
„Reusesti sa vorbesti aiurea pe langa argumentele mele" – Argumente? Care argumente? „Nu poti" accepta un anume argument de pe poziatia celui care accepta „un argument" mai slab nu este in sine un argument ci o parere personala fara fundament.
„fara sa folosesti nici macar un contraargument" – Contraargumentul vine de regula la un argument.
„si apoi sa dai impresia ca mi-ai demonstrat ca ma insel." – Nu am avut pretentia ca am „demonstrat" ceva. Enuntul meu in doua fraze nu a trecut la faza a doua, mai ales ca nu a fost contrazis decat cu „nu poti"
„ Da, e doar logica de bun simt..." – Va spun eu ce este logica de bun simt. Logica de bun simt este sa nu accepti (pur stiintific, scotand din schema transcedentalul) ca poate exista un efect fara cauza. Restul e vorbarie.
„Oricum este irelevant daca e stiintific, gastronomic sau astrologic." – Observati nivelul?
„Nu am insinuat ca ar fi intr-un fel anume si doar pentru ca nu este "stiintific" nu inseamna ca e fals." – Stiu ca ateii educati de pe aici nu va vor da dreptate! 
„Daca e fals, spune-mi de ce." – pentru clarificare, o sa va rog sa imi spuneti la ce va referiti cand spuneti ca este fals.
„Ori oferi contraargumente, ori te abtii de la elucubratii." – Contraargumente la ce? Sa va dau un exemplu. Ati afirmat „Transcendenta este un paradox in sine, prin simpla existenta si-ar anula propriul concept" ca pe o parere personala, fara o baza coerenta de studiu a transcendentei. De ce as da un contraargument la o afirmatie care NU este un argument, ci o parere personala?
„Explicatii despre univers sunt multe, eu vorbesc despre demonstratii." – Poate va scapa, dar despre asta vorbesc si eu! Despre demonstratiile care NU exista, desi sunt pretinse.
„Stiinta nu a demonstrat aparitia universului si inca lucreaza cu teorii in legatura cu acest subiect."- Cool. Ne bazam pe credinta, nu-i asa? Sa inteleg ca ateii pot renunta la argumentul stiintei?
„Deja am stabilit asta, nu inteleg de ce trebuie sa iti repet."- Nu ati stabilit nimic.
„Tu mi-ai oferit cateva teorii dar nu mi-ai demonstrat absolut nimic, doar ca oamenii fac presupuneri, lucru pe care deja il stabilisem." – Ce anume simteati ca trebuie demonstrat? Faptul ca cei credinciosi merg prin credinta si ca ceilalti prezuma ca merg prin cunoastere stiintifica, dar in realitate nu ofere argumente de acest tip, ba mai mult, incalca principiile de baza ale acesteia? Veti avea demonstratia atunci cand veti incerca sa gasiti explicatia aparitiei universului din nimic.
„"Stii, insulta nu este un argument. Niciodata." - insulta, nu." - Ma bucur ca suntem de acord in acest punct al discutiei.
„Dar faptul ca este un cuvant paradoxal si ca este folosit de catre snobi este un argument valid." – Cred ca aveti o parere deformata despre ce inseamna termenul argument. Il tot folosit intr-un mod defectuos. „Argumentul" transcendentei nu exista. Vorbim de o teza la care se cer demonstratii si argumente, nu de un argument.
„Fa diferenta si, din nou, ori oferi un contraargument ori accepti realitatea." – O sa va rog, din nou, sa imi spuneti care sunt argumentele pentru care doriti un contraargument. Si, mai ales, care este realitatea pe care doriti sa o accept?
„ corect, am gresit. Prin asta ai demontat toate argumentele mele..." – Nu, am aratat doar ca facem misto fara un minimum de grija fata de acuratetea informatiei.
„legea cauzalitatii, stiintific, ar face referire strict la cauza si efect, si anume la interactiunea dintre particule, molecule sau atomi (sunt doar exemple)." – Va inselati aici si imi permit sa va contrazic. Principiul la care fac referire este universal aplicabil sistemelor inchise si cere ca starea unui sistem (la un moment dat) sa determine in mod univoc starea sa la un moment ulterior. Cand incercam sa explicam ca se poate si altfel incetam sa mai rationam stiintific. Iar cand punem problema sistemului deschis mutam discutia pe teritoriul credintei.
„Eu cred ca tu confunzi abordarea filozofica cu abordarea stiintifica pentru ca, mai apoi, sa spui ca stiinta se insala." – Cu tot respectul va confirm faptul ca ma refer la cauzalitate din perspectiva stiintifica. Putem discuta mai concret daca doriti.
„Totusi, daca exista vreo teorie pe care ai reusit tu sa o demonstrezi ca fiind falsa, te rog, lumineaza-ne. Poate iei si un Nobel." – Eu nu am pretins acest lucru, la fel cum dumneavoastra nu o puteti face. Apropo, si asta tot un „argument" este?
„ Din nou comentezi doar ca sa te afli in treaba. Cine a spus ca toti oamenii de stiinta sunt atei?" – Va invit la decenta si la bun simt, din nou. Eu nu am spus ca ati spus ca toti oamenii de stiinta sunt atei. Tonul si directia, dar si argumentatia generala „teism-ateism" indica pretentia arestarii stiintei tocmai de catre cei care o folosesc ca argument intr-un mod defectuos. Atat si nimic mai mult.
„Paragraful in cauza era despre oameni care au facut posibil, imposibilul, si era un raspuns la ineptia ta :"Marea drama a omului modern este ca accepta "nu se stie inca" drept explicatie stiintifica si atunci cand vine vorba de lucruri absolut imposibile!"." – Din nou, insulta nu este un argument! Sunteti capabil sa duceti o discutie civilizata? Eu am pastrat un ton decent si moderat in argumentatie, asa ca o sa va rog cu toata fermitatea sa procedati la fel, ca o persoana educata si civilizata ce se presupune ca sunteti. Imi asum ceea ce scriu mai sus si am exprimat argumente in acest sens. Va stau la dispozitie pentru aprofundarea lor.
„ Corect. In acelasi timp o afirmatie de genul "Marea drama a omului modern este ca accepta "nu se stie inca" drept explicatie stiintifica si atunci cand vine vorba de lucruri absolut imposibile!" spune foarte multe despre tine si despre mentalitatea ta." – Decat sa faceti prezumtii, mai bine ati fi oferit un argument coerent in locul unei pareri personale. Mai ales ca eu am facut referire la principii imuabile ale stiintei si pe baza lor am facut aceasta afirmatie! Nu putem spune „nu se stie inca cum a aparut ceva ce nu poate aparea din nimic"... Intelegeti paradoxul?
„Nu am cum sa o cunosc intru totul dar imi este destul de clar pe ce se bazeaza si pot incerca sa ofer argumente care sa ti-o contrazica, exact asta am si facut." – Dar nici nu am avut pretentia asta! Cel care a continuat discutia, intrand pe acest teritoriu pe care in aparenta nu il stapaneste ati fost dumneavoastra. La fel, lungimea discutiei a fost dictata de catre dumneavoastra. Iar argumentele sunt sublime dar lipsesc cu desavarsire. Ceea ce ati scris sunt PARERI personale, pe care de regula le respect dar nu le comentez! La fel am procedat si aici, spun eu principial. Alternativa era sa derapez si asta nu imi sta in caracter.
„ Sincer, nu vreau sa te jignesc, dar tu ai un defect care te face sa nu intelegi lucruri simple? Deja ti-am raspuns la aceasta intrebare, in repetate randuri: stiinta inca nu a raspuns acestei intrebari." – Domnule draga, haideti sa clarificam un lucru. Metalimbajul pe care il folosit nu demonstreaza sinceritate. De ce spun asta: desi sunteti „sincer" in a nu dori, totusi o faceti fara retinere. Ca sa lamuresc de ce v-am pus intrebarea, desi e la mintea cocosului: m-ati acuzat ca am o mentalitate care duce in epoca de piatra. Ori, acest lucru nu poate decat sa se refere decat la ignoranta stiintifica, pentru ca nu pot crede ca va refereati la principii morale. Prin urmare v-am explicat faptul ca mentalitatea pe care o am este de bun simt si v-am oferit un exemplu - nu pentru ca ma asteptam sa aveti un raspuns, ci pentru a ilustra punctul meu de vedere.
„Nu am datele necesare sa pot spune cum a aparut universul, ciudat mi se pare ca tu dai impresia ca le ai." – Dar nici nu ma asteptam sa le aveti, domnule! Cine le are? Am pus intrebari pentru a va arata cat de absurda poate fi pretentia. Impresia cu privire la faptul ca eu as pretinde ca am datele stiintifice apropo de aparitia universului este gresita si nicaieri exprimata.
„"Putem vorbi pe exemple concrete." Ba nu putem. Eu vorbesc pe exemple concrete in timp ce tu faci legaturi inexistente si incerci sa creezi diversiuni." – Dati un singur exemplu, va rog.
„Vreau sa lamuresc doua lucruri. In primul rand tonul agresiv care pare menit sa te jigneasca." – Tonul agresiv nu ma jigneste, desi nici nu ma fac sa sar in sus de bucurie. Discutam, nu ne batem! Ma pot insulta doar apelativele de genul „snob" sau afirmatii de genul „vorbeste dodii" sau „vorbesti aiurea". Cu toata seriozitatea va spun, inca o data, ca astea nu ne pot face cinste si nici nu reprezinta un argument in sine, chiar daca ce spune partenerul de discutie ne oripileaza. Accept critica atunci cand este fundamentata. Dar, in rest, prefer sa atac o idee si nu o persoana, si sa o fac intr-un mod argumentat, nu in mod gratuit si iresponsabil, fara a avea pretentia ca eu insumi nu ma pot insela.
„Daca spusele mele te-au lezat, imi cer scuze de pe acum." – Apreciez aceasta dovada de bun simt si accept scuzele. La randu-mi vi le ofer pentru orice afirmatie care (posibil) v-a lezat.
„In al doilea rand, eu nu condamn crestinismul, nu sunt un inflacarat contestatar al acestuia." – Eu insumi nu apar crestinismul, nici pe Dumnezeu. Ele nu au nevoia sa fie aparate. Imi pasa doar de oameni!
„Incerc sa ofer argumente cand sunt antrenat intr-o astfel de discutie si nimic mai mult." – Nu doresc altceva in afara acestui lucru de la un partener de discutie, alaturi de o atitudine corespunzatoare.
„Nu cred ca este menirea mea sa redefinesc felul oamenilor de a percepe lumea sau sa le arat calea cea buna (pe care o consider eu, evident. sunt constient ca ma pot insela la fel de usor ca oricare altul)." – Va marturisesc faptul ca aici suntem diferiti. Desi va poate indigna, eu sunt aici pentru a le arata ca exista o cale mai buna tuturor celor care recunosc faptul ca sunt in cautare. E drept ca tot mai putini sunt dispusi sa o asculte, dar, hei, asta este alegerea lor, pot trai cu ea!
„Daca am vreo problema aceea ar fi cu oamenii si slabiciunule lor." – Eu nu am o problema cu oameni si slabiciunile lor. Am o mai mare problema cu propriile slabiciuni. Din fericire nu este nevoie sa fii perfect pentru a face lucruri bune si pentru a fi intr-un proces de schimbare.
„Mi-ar placea sa ma insel, sa existe divinitate, scop suprem, sens, etc." - Acesta este un punct de plecare suficient de bun. Fiind dispus sa priviti toate alternativele nu am nici un dubiu ca, intr-o zi, veti afla adevarul cu privire la aceste lucruri, indiferent care este el.
„ Intr-un final, fiecare este liber sa creada ce vrea atat timp cat o face intr-un mod elegant, de bun simt si care respecta drepturile si libertatile indivizilor." – Corect si adevarat.
O seara frumoasa sa aveti!
Stiinta e o limita umana incapabila sa explice aparitia materiei. Faptul ca e relativa arata ca moare, iar aceasta "moarte'' a ei vorbeste de la sine cat de mare adevar se afla la atei! Adica o moarte lenta pe care voi o numiti viata! Se cunoaste ca relativismul spune ca rosu poate fi verde si invers! Cum sa mai verifici dupa asemenea "perceptii" asa-zis reale?! La voi nu e nimic clar ci RELATIV, deci aveti repere RELATIVE.Ce sa verifici in acest caz?! Ceva relativ nu se poate masura cu ceva relativ! argumentele tale rationale sunt de fapt IRATIONALE, fiindca subiectivismul guverneaza ateismul! Materia ofera ceva relativ precum gandirea rationala.Tu crezi ca e rational fiindca judeci in limitele ei dar in esenta e irational raportat la adevarul absolut pe care n-ai cum sa-l percepi si care te judeca din afara. Niciodata nu o sa poata stiinta sa explice aparitia materiei prin ea insasi nu are cum si automat de la sine si logic cere o alta realitate superioara ei!
Modul in care interpretati intentionat gresit anumite spuse ale mele, modul prin care reusiti sa ignorati cu lejeritate anumite paragrafe si modul in care va sustineti cauza, ma determina sa inchei orice fel de dialog cu dumneavoastra. Nu am de gand sa repet aceleasi lucruri la infinit, in diferite forme doar pentru ca dumneavoastra sa le ignorati sau se le interpretati gresit in dorinta de a castiga o disputa incercand, pe nedrept si fals, sa defaimati interlocutorul si nu sa va demonstrati punctul de vedere, cum ar fi corect.
Asta nu inseamna ca accept in vreo masura adevarurile dumneavoastra dar, in aceeasi masura, nu inseamna ca ma declar superior lor sau dumneavoastra. Inseamna doar ca refuz acest dialog pentru ca retorica dumneavoastra nu prea are treaba cu subiectul ci mai mult cu interlocutorul. O tactica ieftina si prea des intalnita la mintile luminate ale lumii bisericesti, daca ma intrebati pe mine.
Succes in cruciada de a schimba lumea si in descoperirea unui adevar recomfortant. O zi buna si dumneavoastra.
Stimate domn, tot ce am facut a fost sa va raspund, din respect, la un mesaj lung si fara substanta. Nu trebuie sa ne dam raniti, pentru ca, recitind cu toata onestitatea ce am scris, nu gasesc ceva care sa sustina ceea ce scrieti. Tot ceea ce fac este sa raspund unui mesaj lung, plin de acuze nefondate, din respect pentru interlocutor dar si pentru eventualii cititori. Nu intentionez sa castig o disputa care de fapt nu exista decat in mintea dumneavoastra. Din punctul meu de vedere adevarata disputa este una cat se poate de intrinseca, de subiectiva.
"pentru ca dumneavoastra sa le ignorati sau se le interpretati gresit in dorinta de a castiga o disputa incercand, pe nedrept si fals, sa defaimati interlocutorul si nu sa va demonstrati punctul de vedere, cum ar fi corect" - Vedeti, despre asta vorbeam mai sus! Acuzatii ca aceasta sunt extrem de grave si profund neadevarate. Este simplu sa le aruncati si apoi sa refuzati explicitarea lor, mai ales ca, in mod progresiv si fara legatura cu informatiile, cu intentiile mele ori cu vorbele mele, v-ati inflamat si ati facut acuzatii nefondate. V-am cerut exemple din dorinta de a clarifica si dumneavoastra imi spuneti ca interpretez gresit. Fie.
Comunicarea deficitara poate sa duca la o interpretare nedorita a mesajului. Insa emitatorul si nu receptorul, nu isi face treaba cum trebuie in acest caz...
Va doresc numai bine.
Cu secole in urma experimentul lui Louis Pasteur a demonstrat falsitatea teoriei "generatiei spontane" care spune ca viata se poate naste din materia anorganica moarta. Prin urmare viata nu poate aparea din non-viata. Mai mult decat atat, nici in ziua de azi nu se explica de ce exista un volum atat de mare de informatii foarte exacte in ADN-ul uman. Prin urmare a crede ca tot ceea ce exista (planeta noastra, viata) atata complexitate, a aparut la intamplare, din nimic, fara nicio cauza, fara niciun plan, pur si simplu la noroc practic aduce o ofensa chiar si ratiunii.
E absurd ce spui din mai multe puncte de vedere! Daca din nimic a aparut totul asa cum sustineti, de ce astazi nu puteti crea ceva din nimic daca explicatia este asa de simpla precum afirmati?"Universul a apărut spontan din nimic", ceea ce, din punct de vedere logic sau matematic nu poate fi niciodată adevărat, oricâte argumente fizice s-ar aduce: 0 (adică nimic) nu poate da niciodată 1, 2 sau altă cifră.
Din nimic, nu se poate naşte nimic! Este exact ca şi cum ai afirma că din 0 se poate naşte 2, ceea ce este total absurd. Şi ştiinţific şi filozofic şi din toate punctele de vedere, n-ai cum să faci un lucru din nimic. De exemplu, voi aţi putea construi un ceas din nimic? Acum, pe loc, spontan? Stephen Hawking spune că da. O fi el mare fizician, poate că nu-l înţeleg prea bine, dar am citit şi eu destule cărţi prin care s-a demonstrat că Universul nu se putea naşte din nimic şi evolua într-un lucru atât de complex, doar printr-o simplă şansă. Hazardul e doar o noţiune inventată de oamenii sceptici care nu ştiu să explice lucrurile sau care nu vor să accepte prezenţa unei Fiinţe Superioare pe care mintea omenească n-o poate cuprinde.
Citeste mai bine ce am scris. Eu NU sustin ca totul a aparut din nimic CI CONTRARIUL! Am afirmat asa : " Prin urmare viata nu poate aparea din non-viata." Deci citeste mai cu atentie.
Dar tu cum explici partea in care se spune ca dumnezeu nu are inceput si nici sfarsit, ce a facut el pana sa ii vina trasnita idee de a crea "universul" a plutit pur si simplu prin neant facand nimic? si de ce i-a luat 7 zile sa spune 10 cuvinte? sa fie lumina, sa fie apa. asta se putea face in maxim 10-15 minute. de ce Lucifer il ajuta pe dumnezeu cu iadul, daca nu ajunge in rai ajunge in iad, asta arata precum un ajutor... i-a gandeste-te tu ca ajungi in iad ce fel de suferinta ai putea avea parte o eternitate, te poti obisnui cu "aceea" prefer sa ajung in iad alaturi de oamenii adevarati, umanisti precum Bill Gates si altii decat intr-ul loc plin de oameni egoisti care fac un lucru bun doar ca sa fie rasplatiti "dupa moarte" si nu pentru ca asa este omenesc.
Lumina se aprinde singura datorita fosforului continut de lumanarile prezente la slujba.
Uitati dovada:http://www.youtube.com/watch?v=e4RnM6FLVz4#t=184
Compatari cele2 flacari se aseamana complet.
On-topic: Daca ti-as putea raspunde corect la intrebarea asta, cred ca m-ar astepta un premiu Nobel.
Usor off-topic: Totusi, chiar si cu interventia unei constiinte, aparitia universului nu este explicata, intrucat constiinta respectiva ar avea si ea nevoie de o origine (pentru a respecta logica "ceva nu apare din nimic"), origine care ar avea si ea nevoie de o origine, care ar avea si ea nevoie de o origine si tot asa, intr-un ciclu infinit. Astfel, consider ca ideea de divinitatea nu aduce o explicatie satisfacatoare.
Din nou on-topic: Stiinta incearca de foarte mult timp sa rezolve problema originii universului si a vietii. Se aproprie din ce in ce mai mult, dar e nevoie de rabdare si multa munca pentru a ajunge la un raspuns real (daca se va ajunge vreodata la asa ceva). Totusi, tin sa mentionez ca nu imi amintesc ca vreo ipoteza stiintifica sa fi inaintat vreodata ideea ca universul a aparut din nimic. Asa cum stau lucrurile momentan, nu putem explica aparitia universului nici din nimic, nici din ceva. Cu sau fara o constiinta, "un ceva", originea universului este tot necunoscuta .
Este imposibil ca universul să fi apărut din nimic, să luăm ca exemplu chiar pământul: dacă ar fi situat mai departe de soare ar fi prea frig şi am muri, dacă ar fi situat mai aproape ar fi prea cald şi iar am muri, dacă ar fi mai mare ar fi mai puternică şi gravitaţia şi toate gazele toxice din atmosferă chiar şi cele făcute de om ca fumul... ar rămâne la sol şi nu am exista, dacă ar fi mai mic nu ar fi suficient oxigen sau apă şi am pieri. Este greu de crezut că pământul a căpătat o aşa "adresă" ideală prin întîmplare.
Distanta Terrei fara de Soare variaza intre periheliu si afeliu. El se afla in zona Goldilocks, insa aceasta este destul de mare, deci Pamantul nu este pozitionat cu o precizie milimetrica fata de Soare cum se intalege din raspunsul tau.
In al doilea rand viata a aparut, in mod logic, dupa ce Pamantul se formase, ca daca a parea inainte ca pamantul sa se formeze nu avea pe ce sa stea. Deci viata s-a adaptat la Terra, nu invers.
De unde poti sti ca e imposibil? pamantul se afla la o distanta optima fata de soare nu perfecta un zeu inteligent facea o planeta cu resurce mai bogate si destula apa potabila si nu facea mai mult de jumatate din planeta doar ocean si desert, inghet, toate arata clar ca viata a plecat din ocean si sangele din tine e sarat si are acelasi concentratie de sare ca cel din ocean
Nu îţi voi răspunde fiindcă nu are rost.
Cu putea viaţa să apară dintr-o singură moleculă? 
Atâtea varietăţi de plante şi animale doar dintr-o moleculă, este cam greu de crezut. Să luăm ca exemplu dinozaurii, majoritatea dintre ei aveau trăsături ce îi ajutau să supraveţuiască, la anchilozauri erau plăcile osoase ce nu puteau fi străpunse, alţii aveau coada de spini pentru apărare iar prădătorii aveau colţi mari, la fel şi gheare, cozi mari pentru echilibri şi picioare formidabil de puternice pentru a dezvolta viteză. Cum crezi tu, toate astea au apărut de la o singură moleculă simplă (unicelulară)?
Existentialitatea nu se datoreaza nimicului!
Nimicul nu poate fi dovedit ca exista nici din punct de vedere filosofic, nici fizic sau oricare alta metoda, deci existentialitatea nu se datoreaza nimicului!
In ultima carte a lui Hawking, "Marele proiect", savantul spune cam acelasi lucru: "Intrucât exista lege ca gravitatia, Universul se poate creea singur din nimic. Creatia spontana este motivul pentru care exista "ceva" şi nu "nimicul", motivul pentru care Universul exista şi pentru care noi existam."
Frumoasa declaratie pentru atei, numai ca e total nestiintifica şi este jenant de a vorbi de crearea unui lucru…din nimic! Bunul simt ne spune de faptul ca, daca ceva are abilitatea de a se creea din nimic, atunci acel ceva n-a fost "nimic", ci a fost "ceva", o putere creatoare foarte inteligenta. În plus, Hawking a violat una din regulile nescrise ale ateismului. El nu trebuia sa foloseasca cuvinte ca "creat" sau "făcut", întrucât aceste cuvinte necesită obligatoriu prezenţa unui Creator. Orice proces de creatie (când doi oameni fac un copil, cineva scrie o poezie sau construieste o casa) necesita cel putin prezenţa unei "fiinte" care sa creeze acel lucru.
Cea mai simpla reprezentare pe care suntem tentati să o asociem nimicului - un spatiu gol, lipsit de orice înăuntru – este în realitate, după cum explica oamenii de stiinta, departe de a fi nimic: in universul nostru, chiar şi un spatiu vid, întunecat, în care nu există nicio particula, tot reprezintă ceva.
Interesant este cum unii pot sa creada ca din nimic s-a facut totul, toata complexitatea se datoreaza … nimicului (desi nu pot dovedi teoretic, practic nici nu mai vorbim). In incapatanarea lor de a nu crede intr-un creator unii se considera ca sunt facuti din nimic si culmea nu se identifica cu el!
'' Marii’’ atei precum Hawking, Dawkins, Krauss in neputinta lor de a demonstra dovedeste contrariul celor spuse de ei, insa mai au si dreptate pe alocuri in legatura cu evolutia si anume ca in materie toate lucrurile se desfasoara foarte lent si nu apar hocus-focus cum cred religiosii pentru ca daca ar fi asa ca ei nu ar trebui sa includa timpul, materia si spatiul si mai laes ca Dumnezeu nu creeaza ceva inferior naturii Sale, ei neintelegand ca este si creatie care a avut loc in preexistenta iar aici in starea materiala este evolutie, biblia vorbind despre ambele!
Sa nu va mirati de ce Dumnezeu nu intervine in anumite circumstante, pentru ca asa este drept, ca totul sa se desfasoare dupa ‘buna placere’ a omului de a dezvolta, creea si el altceva in alta natura una materiala pentru a fi ca Dumnezeu, El nu constringe si nu impune nimanui pentru ca aici totul se desfasoara ca urmare a ceva care s-a petrecut cand te uiti cu bagare de seama, aici fiind efectul! Ar fi multe de spus dar nu vreau ca unii sa se sminteasca!
Aici numai este vorba despre cum s-a format universul, ci intrebarea daca Dumnezeu exista sau nu.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
