Daca ma aflu in autoturismul A si merg cu viteza v1, iar din fata vine autoturismul B, avand viteza v2; atunci, din perspectiva mea raportandu-ma la autoturismul B, este ca si cand eu as sta pe loc, iar autoturismul B vine spre mine cu viteza v1+v2. Si ne vom intalni dupa un timp t=d/(v1+v2).
Diferenta este ca viteza luminii e aceeasi raportat la orice sistem de referinta.
Deci daca autoturismul B se apropie de mine cu viteza luminii c, nu mai pot aplica rationamentul de mai sus si sa consider ca, din perspectiva mea, viteza cu care autoturismul B se apropie este v1+c. Chiar daca eu sunt sistemul de referinta, viteza autoturismului va fi tot "c".
Rationamentul ce sta in spatele "solutiei clasice" pare sa nu functioneze aici.
Prima parte a problemei este una clasică; și un copil de clasa a 5-a o face (aduni spațiul parcurs de primul cu spațiul parcurs de al 2-lea, egalezi cu spațiul total și ai aflat timpul). Partea a 2-a iese din discuție, pentru că eu, Sabin, niciodată nu voi putea merge cu viteza luminii
În cazul vitezelor mici (cum ar fi o căruță lentă a lui Mirel), soluția clasică se aplică foarte bine. Însă dacă Sabin circulă aproape de viteza luminii, teoria relativității schimbă radical modul în care calculăm întâlnirea celor două căruțe. Dilatarea timpului și contracția lungimilor devin factori relevanți, iar soluția clasică nu mai este suficientă.
anonim_4396 întreabă: