Oamenii care au inclinatie spre a cunoaste lumea,spre cultivarea lor intelectuala si care gasesc placere in astfel de lucruri,nu neaparat cu scopul de a fi catalogati drept oameni culti, sunt mai fericiti decat ceilalti?

Dupa hedonismul epicurian adevarata placere vine doar ca satisfacere a nevoilor intelectuale.

Știi cum e cu fericirea asta... Unii zic că prostul este cel mai fericit; nu știe multe, nu-și face probleme. Încă nu s-a ajuns la un consens despre ce înseamnă, mai exact, fericirea. Dar, până se va găsi adevărata ei definiție, eu, intuitiv îți spun, este mult mai bine să ai acea înclinație spre cunoaștere, de care zici, decât să nu o ai.

Ce înțelegi prin fericire? Nu este acesta sentimentul care demonstrează că posesorul său este și posesorul unei falsități moderate, având înclinații spre superficialitate?

Nu, evident. o data ce incepi sa cunosti mai multe despre lume si despre rasa umana, incepi sa constientizezi cat de grav si urat e totul in jurul tau si automat esti trist in legetura cu asta. in general, artistii, filosofii, oamenii de sftiinta nu au avut o viata prea fericita din cauza ca, in perioada in care au trait, lumea nu era capabila sa recunoasca adevaratele minti incredibile. pe masura ce am evoluat, am inceput sa recunostem adevaratele valori si astfel, ei au ramas cumva inca printre noi prin intermediul lucrarilor care aveau sa schimbe lumea.

Ei au o zi activa si de aceea nu se plictisesc dar asta nu conteaza ca sunt mai fericiti decat alti.Fiecare e fericit facand ce-i place lui.Acei oameni care vor sa descopere lumea si sa cunoasca anumite traditii nu se plictisesc deoarece acela e hobby-ul lor si daca le place normal ca sunt fericiti.Nu e nici un om mai fericit decat altul, poate in anumite zile dar crede-ma si el are problemele lui.

Nu, de fapt oamenii care au inclinatie spre cunoasterea lumii sunt cei mai nefericiti, ei treptat vor incerca sa descopere sensul vietii si cand se vor avanta in aceasta calatorie fara intoarcere vor realiza de fapt cum stau lucrurile, cat de putine cunoastem si cat de saraca e viata omului, vor realiza ca placerile care alta data li se pareau ca vor aduce linistea in sufletul de cautator al omului de fapt iti pun un zid in fata ochilor si te trimit intr-un vis. Viata e trista, eu sunt de parerea asta, iar cei care cauta sa cunoasca sensul ei vor realiza ca acest drum nu duce nicaieri...vor fi nefericiti pentru ca asa cum spunea Dostoievki "sa fii prea constient domnule e o boala" ori ei vor fi prea constienti de saracia sensului vieti si vor realiza ca nimic nu e ceea ce pare, vor realiza ca toti ceilalti se imbata cu apa rece si ca ei acum nu mai pot. Nu vor mai putea sa se bucure de micile placeri ci vor cauta mereu ceva ce sa le satisfaca mintea de cautator, ori asa ceva nu exista, deci vor fi nefericiti si totusi fericiti in nefericirea lor pentru ca eu una, daca nu as fi nefericita atuci cum as fi? Daca nu as fi singura, atunci cum as fi? Daca nu as cauta fericirea, atuci ce as face? Trebuie sa fie rau ca sa am un scop in viara ori altfel nu vad de ce as mai trai.
Scuze ca am batut campii, nu, cei care au inclinatie spre cunoastere nu sunt fericiti pentru ca ei sunt bolnavi de constienta, ori ca sa fii fericit in lumea asta trebuie sa fii inconstient ♡ inconstient pentru ca nimic nu are sens in viata pe care o traim.