Oamenii incearca sa fure, fericirea altora?

Asculta melodia Vicarious de la Tool, cauta intelesul versurilor, si o sa gasesti un raspuns la intrebarea ta:

http://www.youtube.com/watch?v=oPJ6yRs1JYY

Multi ipocriti pe aici, multi tare.Cum zice si Maynard James Keenan, in melodie: WHY CAN'T WE JUST ADMIT IT? Fericirea/satisfactia provenita din nefericirea/suferinta altora este o conditie umana, perfect logica, perfect naturala, pe care nu ar trebui s-o negam, daca ne vrem realisti si sinceri. Oamenii fie cauta sa distruga fericirea altora, fie cauta sa o distruga si sa o fure, concomitent.Personal,ma aflu in ceva ce, ipocritii ar numi paradox al unui monstru lipsit de compasiune.Sunt fericit, dar nu pot fi fericit pe deplin, atat timp, cat exista fericirea altora in jurul meu, fericirea mea totala ar putea coexista doar cu nefericirea, suferinta, si tipatul de durere general al tuturor celorlati. WHY CAN'T WE JUST ADMIT IT? Doar daca suntem ipocriti nerealisti, ne vom simti coplesiti de floricele, spiritul lui Janis Joplin si Woodstock, si lumina preacurata, observand nu doar o fericire, ci fericirea fiecaruia in general. Fericirea tuturor, in acelasi timp, nu poate coexista.Simt nevoia sa fiu apologetul cei ce prefera sinceritatea si adevarul, in aceasta privinta. Oamenii se simt incomozi cand vad fericirea celorlalti, pentru ca stiu, chiar daca se prefac ca fericirea lui X ii umple de bucurie, ca in subconstient se simt invidiosi/neputinciosi/ambele, pentru ca desi pot avea parte de o fericire si un motiv asemanatoare, nu va fi aceeasi fericire.Suntem egoisti, vrem totul pentru noi, e o stare naturala, pe care eu o consider, perfecta, pentru ca ne defineste. Vrem tot ce au ceilalti, chiar daca acel ceva este redundant, ni se afla in gene.Nu putem sa mintim, spunand ca n-am distruge fericirea altora, pentru propria fericire. Long Story Short: oamenii nu pot suporta o fericire generala, atat timp cat nu le apartine si lor, si se intra intr-un conflict de stari. Oamenii distrug fericirea celorlalti, pentru a atinge una a lor, deoarece, la nivel de mandrie(poate nefondata uneori) si egomanie, nu ii putem lasa pe ceilalti sa fie fericiti pe deplin, pentru ca astfel, noi n-am mai atinge acea stare initiala. E o problema de logica, si imbratisare a starii umane generale.