Pai... de la descoperirea creiarului incoace, Iadul este denumirea folosită de religie sau secte religioase pentru a desemna un loc pe „tărâmul celălalt" („lumea cealaltă") cu o localizare sub pământ, locuit de demoni (diavoli, draci, satan), loc caracterizat prin suferința sufletelor păcătoase care sunt arse în focul veșnic, ca pedeapsă pentru faptele lor rele din timpul vieții.Prin rai (cer) se înțelege în diferite religii locul în care vine sufletul omului merituos după moarte. În acest loc nu ar exista griji pentru necesități, astfel ca fericirea sufletească să fie posibilă.
De cele mai multe ori însă, există îndatoriri, care trebuie respectate, până a putea ajunge acolo. În creștinism, de exemplu, cel doritor să ajungă în rai trebuie să creadă în Isus Hristos și eventual să urmeze ritualurile unei culte creștine. Se susține de către diverse culte că ajungerea în Paradis reprezintă eliberarea de toate lucrurile pământești și axarea pe o viață (strict) religioasă.
Împărăția cerului (greacă: basileia tou theau) în Iudaism instaurarea domniei lui YHWH în Israel și terminarea exilului evreilor, iar în creștinism înseamnă mântuirea lumii.Deci oamenii nu vor sa moara da` cand spun asta sunt constienti ca o vor face doar ca nu se impaca cu ideea asa ca incearca sa gaseasca o parte buna si in a muri ( ''in tot binele e un rau si in tot raul e un bine '' ) Faza cu fragmentul... cred ca vrea sa spuna ca '' pot face si fara ajutorul vostru.( asa vorbesc despre oameni de parca eu nu as fii )
Gresit, nu poti vedea dincolo de aparente si tot din aceasta cauza ai si insirat aceste idei, ideile religioase. Nu imi da-ti sfaturi, stiu ca gresesc si singur, expresia unei persoane cu un neuron si ala julit. Daca stie cand greseste, de ce greseste? Pentru a testa vigilenta celor din jur? Sa fim seriosi, persoana respectiva e frustrata si nu vrea sa accepte ca a gresit, nu vrea sa accepte sfaturi pentru ca in mintea lui bonlava, crede ca a accepta un sfat ar inseamna ca el sa fie inferior. Frica de moarte nu exista, si doar frica vesnica, vesnicia mortii. Religiile sunt creatile unor minti bonlave pentru indoctrinarea si manipularea maselor. Nu ne este frica de moarte, ne este frica de vesnicia ei.La scara universala, nu suntem mai deosebiti de o piatra. Contam doar pentru noi ca neam si rasa, daca Terra explodeaza, nu va fi decat sfarsitul planetei si vietii pe care aceasta o intretine. Timpul tot asa va curge prin infinitul univers. Biserica ajuta substatial la conducerea lumii si aicea revin, nu ne este frica de moarte si doar de vesinicia ei. Binele fara rau nu ar putea sa existe. Daca ar fi doar bine, nu ar putea sa te controleze. Iadul creaza frica, frica care te face sa te indrepti spre rai, alinarea celor slabi, persoanele care nu isi pot accepta realitatea. Totul a devenit un mediu de viata, ideei plantate la varste fragede, cand nu exista discernamant sau capacitati de intelegere. Nu exista doi autori, raul si bine, exista un singur autor. Acesta merge pe mai multe drumuri, aparent drumurile nu au legaturi intre ele dar totusi duc tot acolo. Biserica ajuta la conducerea lumii, noi nu avem acces la informare, nu detinem secretul. Biserica e condusa de ei prin noi, preotii sunt oameni simpli care prin urmarea unei scoli au desavarsit o meserie. Pana la urma oare ce persona e mai potrivita in transmiterea unei stari emotionale decat acea persoana care crede cu desavarsire? Fovezile sunt insuficente si neconvingatoare. Cred in evolutie, de aicea vine si intrebarea cine la creat pe Dumnezeu? Nimeni, pentru ca nici o data nu a fost nimic, nimicul nu poate fii explicat sub nici o forma. Tot timpul a existat ceva, acel ceva a evoluat. Nimic nu se pierde, nimic nu se castiga ci totul se transforma.
Oamenii care vor asta sunt niste ignoranti,cand nu sunt de-a dreptul bigoti; caci raiul,ca si iadul de altminteri,nu sunt niste locuri ci niste stari de spirit traite cat esti viu,in ceasta lume:esti in rai cand fericirea te invaluie, si esti in iad cand deznadajdea iti da tarcoale. Dupa ce mor, oamenii nu ajung nicaieri; se risipesc in neant.(Ce-i drept,aceasta e parerea mea si,daca ei au, totusi, dreptate, poate voi ajunge in iad pentru ea; dar eu cred intr-un Creator ce-si iubeste Creatia, deci sper ca ma va ierta .
Cat priveste a doua asertiune incep totusi prin a-ti da un sfat:"Dati"se scrie intr-un singur cuvant intrucat este prezentul verbului "a da". persoana a doua plural"voi dati".Si e foarte adevarat:singur ai gresit
Ai sesizat corect:e un raspuns nedrept si nejudecat; n-aveam dreptul sa calific credinta altcuiva si-mi cer scuze pentru asta.Dar adevarul e, Hombre, ca eu cred intr-un Dumnezeu drept si bun si niciodata n-am reusit sa inteleg cum pot oamenii crede ca acesta ar fi *** locuri speciale pentru rasplata si pedeapsa; mi se parea ca e de-ajuns locul unde ne-a facut sa aparem, sa prindem forma materiala spre a ne putea rasplati pentru fapte bune si pedepsi pentru cele relwe.Nu stiu cand mi-a disparut credinta in rai si in iad, cred ca destul de devreme.Si nu stiu nici de ce.Tot ce-mi mintesc este imaginea unei matusi calugarite care ne ameninta cu iadul si pedepsele lui pentru toate nazdravaniile noastre, Mi-amintesc si acum ca inlemneam de groaza.Si m-am revoltat intr-o zi, si am izbucnit in lacrimi:"N-ai dreptate, Dumnezeu e bun!"..Si nu stiu ce se va intampla cu increderea mea atunci cand voi muri; fericiti cei ce cred ca vor ajunge intr-un loc frumos si se vor intalni cu toti cei pe care i-au iubit si nu mai sunt pe aceasta lume; din nefericire eu nu reusesc sa cred...
Pai credeai in rai si iad pentru ca ai fost de mica indoctrinata in acest sens, insa credinta in existenta acestora ti-ai pierdut-o cand creierul a inceput sa prinda bine contur s-a personalizat si odata cu asta a inceput sa functineze rationalul, logica si abstractul. Hai ca am vorbit de creierul tau separat uitand pentru moment ca ii trebuie si un corp pentru a crea entitatea.
Stii,uneori imi pare ca inima imi vorbeste mai mult decat creierul, fiindca simt ca Dumnezeu exista....Am o intreaga teorie personala in legatura cu asta,dar daca as emite-o aici, chiar si tu, vechiul meu prieten, ai crede ca-mi fileaza lampa; sau candela, daca vrei
Sunt infatuati si aroganti.De aceea si exista Raiul,pentru ca oamenii nu vor sa moara deloc,nu accepta ciclul ireversibil al naturii, aplicat la fiecare creatura, ei vor sa fie mai presus de celelalte specii, de aceea au creat un loc in care sa traiasca vesnic.Din fericire pentru cei ce urasc ipocrizia si infatuarea, Raiul nu exista.
Al doilea citat se refera la nitica paranoie.Nu toate sfaturile ce ti le dau altii sunt gresite, daca le aplici gresit, rezultatul e de la sine inteles.Nu toate sfaturile trebuie privite din prealabil ca invitatii la esec, trebuie niste disecari profunde, cu multa judecata, pentru a-ti da seama de valoarea lor de adevar.
Cine te-a mintit? Ma refer la prima afirmatie. Ulterioara afirmatie se refera la subiectivismul din fiecare om, cum ca fiecare om e suspus greselii, chiar daca ofera sfaturi. Ceva in genul : "lasa-ma sa pier pe limba mea!"
Oamenii au mereu tendinta sa creada ca le pot avea pe toate: si fericirea pe pamant, si fericirea pe lumea cealalta. Prin fericire ma refer la bogatii,placeri trupesti,faima etc. Ne gandim, de multe ori, ca ar fi perfect sa ne bucuram la maxim de tot ce ne ofera viata, dar avem pretentia sa o ducem bine si dupa moarte-in Rai, ceea ce e imposibil.
Al doilea fragment se refera la faptul ca, de multe ori, multi oameni dau sfaturi gresite, doar din placerea de a se simti utili.De aceea se zice,, stiu sa gresesc si singur"--> sfatul era de fapt un indemn spre greseala, cu sau fara intentie.
O zi buna.
Oameni nu vor sa moara deoarece le este teama / frica de asa ceva!
cu mersu-l in rai : acolo se aude ca este "Lumina"
Nu imi da-ti sfaturi, stiu sa gresesc si singur" La ce se refera?-> se refera ca stie / vede cand greseste si nu are nevoie sa fie "certat"! o seara placuta!
Pai... Oamenii, de frica faptelor comise stiu ca o sa ajunga in iad, dar doresc sa ajunga in Rai dar nu sunt dispusi sa se schimbe. Iar al doilea fregment se refera la acei prieteni care vin doar cand iti e rau si iti dau sfaturi ca sa gresesti... Adica asa cred eu
1. Fiecare om traieste atat cat ii e dat sa traiasca, nu hotaram noi clipa mortii, moartea nu te intreaba ce ai fost, ce ai facut, te ia intr-un minut, nimeni nu vrea sa moara pentru ca oricat de grea ar fi viata tot tinem la ea, macar de dragul celor dragi. Iar daca ajungem sau nu in Rai asta depinde de noi toti vrem sa ajungem acolo, Dumnezeu nu a facut Raiul ca sa il Tina gol, nu? bineinteles ca conteaza si faptele pe care le-am savarsit aici pe pamant daca sunt pozitive mergem la Rai daca sunt negative mergem in Iad cam asta ar fi ideea...
2.Cautam perfectiunea si ne dorim sa fim cei mai buni in toate privintele, insa efortul uneori este ori prea mare, ori prea mic…este minunat cind cineva iti da sfaturi, si important sa le poti asculta si sa cintaresti sfatul' cu parerea personala dar de obicei oamenii procedeaza contrar sfatului cum a spus si Carlo Osvaldo Goldoni"Cine asculta toate sfaturile care i se dau, n-are timp sa fie el insusi"... sper ca te-am ajutat
Oamenilor le este teama de moarte deoarece stiu ca au gresit si ca nu vor merge in rai.sau poate nu au credinta si nu sunt siguri daca exista iad si rai
Oamenii nu vor sa moara, dar vor sa ajunga in rai....cred ca se refera la faptul ca majoritatea oamenilor nu sunt dispusi sa riste prea multe lucruri pentru ceea ce vor sa obtina.
Al doilea fragment mi se pare ca se refera la faptul ca atunci cand cineva are o problema are mult mai mult nevoie de ajutor decat de sfaturi.
Fiindca omul se deineste in cotidianul zilnic prin grija, grija fata de sine, fata de ceilalti. Or, spatialitatea in care aceasta grija, exasperanta uneori, se desfasoara e singura certitudine pe care o are omul, adica omului ii e frica de moarte pentru ca nu are deplina certitudine asupra vietii de apoi. Pentru cei care invoca motivul angoasei fata de iad, nu spunea Isus apostolilor ca cel mai pacatos e totodata cel mai iubit de Dumnezeu?- as fi putut invoca si alt motiv, insa nuvreau sa fiu acuzat de ateism ori nihilism. Al doilea fragment e din Kant, daca nu ma insel, voroava celebrului filozof prusac are caracter moral, facand trimitere la preconceptiile celorlalti fata de egoul tau, de multe ori nemotivate atat experimental cat si cognitiv. Totusi, probabil, la Kant citatul adaugat de tine poate fi ceva subiectiv, imagineaza-ti-l pe Kant, geniu al filozofiei europene, inconjurat de ceilalti, care-l priveau suspect si pentru care un sfat insemna fuga din fata unui pericol sau a unei greseli. Or, Kant chiar crezi ca avea, prin dimensiunea spiritului sau, nevoie de sfaturile celorlalti, el cunoastea riscul, dar iubea PROVOCAREA!
In primul rand oamenii se lasa influentati de filmele americane in care vad moartea ca pe un lucru rau: un schelete cu o capa neagra si o gluga neagra pe cap.
In a doilea rand poate ca inconstient stiu ca au facut greseli majore care poate nu au fost spuse sau unii pur si simplu se bucura de viata poate fara sa stie ca in rai e mai bine. Este destul de ciudat pentru ca dacii obisnuiau sa planga cand se nastea cineva(pentru ca a ajuns pe lumea asta pacatoasa care are atatea probleme) si se bucurau cand murea cineva(Pt ca au parasit lumea pacatoasa si au trecut la viata vesnica)
Iar al doilea fragment se refera la faptul ca oamenii deseori ii sfatuiesc pe ceilalti gresit si ii induc in eroare.