Imoralitatea, precum şi alte lucruri (bine şi rău), este percepută cam de fiecare în felul lui, a ajuns să fie în zilele noastre "A state of mind" cam pentru toată lumea. Nu o să vezi 2 persoane considerând aceleaşi 1000 lucruri ca fiind morale/imorale, ca set de valori/non-valori. Dar, sunt de părere că dacă duci pe o insulă total izolată 500 de oameni, să zicem (fictiv), fără să înţeleagă noţiunea de moral/imoral, în timp, prin experienţă vor înţelege ce e imoral şi ce nu. De ce? Pentru că vor simţi. Vor simţi iubire, ură, pericol, siguranţă, apreciere, mulţumire, etc. Vor simţi ce e moral/imoral. Ce vreau să spun e că mulţi oameni din ziua de azi se comportă după ceea ce află că e moral/imoral, fără să mai simtă cam nimic. Citatul pe care l-ai dat în întrebare reflectă mult realitatea din ziua de azi, banii sunt iubiţi iar oamenii folosiţi...
Primul pas al imoralității ar fi să se întâmple inversul afirmației de sus, după cum și spune acolo. Eu m-am documentat și am avut și anumite experiențe și pentru mine imoralitatea sunt lucrurile care se contrazic cu învățăturile biblice. E cam utopic ce scrie acolo, ce-i drept . Oricum, toate definițiile morale de pe această lume sunt la fel cu cele din Biblie (coincidence? I think not). Imoral devin lucrurile atunci când oamenii încep să își facă răi sieși și reciproc, iar modalități de a face aceste rele sunt mult prea multe, unele subtile.
Se aplică perfect societații noastre lipsite de culoare. Ce să mai, definiția e perfectă. Sunt întru totul de acord.
Pai, nu stiu cum sa zic, in Biblie sunt multe invataturi morale (Tot ce doriti sa va faca voua oamenii faceti-le si voi la fel). Dar ce te faci cu alea gen: Sa treceti prin ascutisul sabiei tot, inclusv femei, batrani si copii? Oricum, n-o sa ne apucam aici sa comentam Biblia; pentru asta va fi categorie separata. Multumesc de raspuns.
Prima afirmație se referea de fapt la cei drepți, adică oamenii care sunt la curent cu porunca iubirii, așa că normal că vei face binele care ți-l dorești și ție căci te iubești la fel de tare ca pe aproapele tău. "Ascuțișul sabiei", îți dai seama că nu vorbea la propriu, vorbea de suferințele vieții. Biblia e plină de metafore, trebuie să înveți să citești printre rânduri. Și cu plăcere.
"... societații noastre lipsite de culoare" - Da, la noi e cam putina culoare. In America, in unele zone s-a ajuns cam la juma-juma - vezi partea de sud a lui Chicago; sau unele orase, precum Kansas, St. Louis... Glumesc, sufferstar. Ma bucur ca ti-a placut definitia.
Eu am prezentat o varianta. Sunt sigur insa ca mai sunt si altele. Uite, scato tocmai a venit cu ceva nou.
Nu cred ca m-ai inteles. Chestia cu ascutisul sabiei este la propriu, este din Vechiul Testament, cand Iosua, de exemplu, impreuna cu ostirea lui au intrat in Tara Canaan. Sau cand evreii se bateau cu popoarele din vecinatate (filisteni, moabiti, amaleciti...).
Păi ăla e Vechiul Testament are învățături faine și acolo, dar eu prefer Noul Testament pentru că o mai făcut Isus acolo curățenie. În plus, aia a fost cu mai multe mii de ani în urmă. Sincer, eu mai mult citesc Noul Testament, mai am și eu papagal mare, scuze. Dar cred că s-au introdus toate chestiile negative acolo ca să nu ascundă lucrurile, să le arate exact așa cum au fost și cum au gândit oamenii gen: este omenesc dacă te îndoiești. La fel și cu îndoiala unei vieți după moarte și alte lucruri.
Ce e imoral pentru iepure, e moral pentru vulpe, deci da, moralitatea e relativă (ca şi normalitatea şi alte noţiuni inventate şi stabilite de societăţi umane).
Iubesti o persoana cand ai multe lucruri in comun cu ea, inpartasesti aceleasi ganduri, idei, pasiuni asemanatoare si iti petreci mult timp cu ea. Asa consider ca apare iubirea intre oameni. Iubirea fata de obiecte este o tampenie din lipsa de personalitate si caracter, fara sa ne dam seama ajungem sa devenim obsedati de unele obiecte dandule mai multe importanta decat persoanelor. asa ajungan sa "iubim" acele obiecte, o iluzie pe care o intalnim tot mai des in zilele noastre.