Eu cred că fiecare,în egală măsură.
Gândurile de sinucidere apar mai accentuat în momentul în care le ai pe toate.
Știi... poți să treci peste lucrurile mai mărunte,cum ar fi durerea fizică sau emoțională, dar când îți moare cineva drag, nu te mai aduce nimeni înapoi.Îți creezi o închisoare a minții și a sufletului, devenind rece, cu un sentiment de apatie pentru tot ce te înconjoară.
Dar mai e ceva...ai nevoie de curaj pentru a trăi, dar ai nevoie de două ori mai mult curaj pentru a muri.
Asta e ce cred eu.
Depinde cat esti de sensibil cat suporti si cum gandesti viata.Eu zic ca daca ai o boala atunci nu esti asa tare de condamnat pentru ca te chinui te doare suferi si pur si simplu vrei sa curmi asta.Moartea cuiva nu te va ajuta pe tine daca te sinucizi ca daca te iei dupa religie nu veti merge in acelasi loc iar depresia si despartirea de iubit/iubita nu ar trebui sa te faca sa te sinucizi. Daca vrei sa ramai cu acea persoana lupta sa o mai poti avea nu te sinucide sa nu o mai vezi niciodata
Si tu ray esti foarte frumoasa. Gen "got milk?"
Of mai rusinat dragule
Toate acestea dor la fel. Uneori durerea sufletească este mai chinuitoare decât cea fizică. Toate ne rămân în memorie, nu le putem șterge, nu suntem roboți. E normal să simți. Din punctul meu de vedere, sinuciderea este pentru cei slabi. Nu voi putea înțelege de ce ar face cineva asta. Mi se pare oribil, este un gest egoist. Nu se gândește că cei din jurul lui vor suferi. Sinuciderea nu este o cale de scăpare. Trupul nostru este muritor, însă sufletul, nu. Durerea va fi mult mai mare, după moarte decât cea din viață.
Fiecare in felul lui. Toate au un impact emoțional dar eu cred ca moartea cuiva și o boala care te macina!