Oare celulele umane sunt conștiente de existenta lor? Sau își duc viata fără sa știe ca exista?

Eu ma intreb daca au propriile lor injuraturi...
Hmm, oare cum ar suna "Baga-mi-as nucleul"
Suna binisor

Fut^-ți-aș membrana.
Mânca-mi-ai citoplasma.

Bune astea

E in codul ADN. ADN ul se găsește in fiecare celula. Sunt programate.

Dar oare ele știu ca sunt programate sa se divida, sa circule prin corp, sa se hrănească?

Nu trebuie sa știe asta, nu e necesar. Tu știi toate astea? O lunga perioada de timp habar nu aveai ca ești programată sa respiri inconștient (involuntar). O făceai și fără sa știi, și acum o faci chiar dacă știi sau nu. Cam tot ce se întâmpla cu noi, ma refer la lucruri de baza: respirație, hrana, împerechere etc se întâmpla inconștient. Uita de faza ca ne credem toți niște mici savanți si trăim cu impresia ca știm totul. Se activează câte o secvența ADN și te trezești la 1 an ca ai pornit in picioare direct din faza de-a bușilea. Asta se întâmpla pe tot parcursul vieții chiar dacă la un moment dat schimbările devin insesizabile. Suntem programați și noi.

Mda.
Respirația, hrana, împerecherea se pot controla.
Circulația sângelui nu o poți controla, activitatea cerebrala și multe altele.

Așa zici, ca se pot controla?! Vrei sa zici o perioada f scurta de timp. Ia stai 24/24 și controlează-ți respirația. Dacă nu, mori. Sau controlează senzația de foame. Dar sentimentele când erai îndrăgostită ai reușit sa le controlezi? Aaa, poate au trecut după 3 ani pentru ca asta este ciclul in care creierul face un fel de reset. Asta nu mai depinde de controlul tău.

Pe naiba
Ma refeream ca sunt anumite momente în care îți poți controla respirația.
Foamea o poți controla, nu la modul de a rămâne flamand o zi, doua, trei. Deși poți rezista fără mâncare 3 săptămâni.
M-am îndrăgostit de câteva ori în adolescenta genul ala cu fluturași și chestii, dar după câteva luni când am fost conștienta ca nu sunt sanse sa fiu cu tipii aia, mi-am spus gata, de azi nu-l mai unesc pe X. Și într-o luna deja ma purtam normal cu respectivii.

No bine, te purtai normal, dar sentimentele in cât timp au trecut de-a binelea? Sau nu au trecut încă? In fine, nu conteaza. Ideea e ca celulele nu sunt conștiente, pentru asta ar avea nevoie de creier și niște conexiuni care sa realizeze acest lucru. Totuși fără ele creierul nu ar exista. Asta e, poate ca ar trebui (adică, cu siguranța ar trebui) sa ne schimbam perspectiva și sa apreciem cu atenția cuvenita fiecare componenta - oricât de mica și neînsemnată ar părea.

Ioi, frate asta se întâmpla cu vreo 7-8 ani în urma. Și reușeam să-l uit repede o luna, doua.
Schimba ceva în corpul uman și obții un dezastru. Ma rog, nu chiar un dezastru, dar înțelegi tu ideea.

Numai un creier poate sa formeze o constiinta
NU o celula
desconsiderand limitarea fizica, gadeste-te ca daca celulele umane ar avea constiinta atunci un om nu ar mai fi o persoana ci o societate de celule

Ar mai exista constiinta fara perceptia lumii exterioare care seamana cu starea de coma in care perceptia senzoriala cu exteriorul este limitata foarte mult dar nu total. Ramane o legatura cu domeniul imaterial care este permanenta. Celulele nu au constiinta la nivel individual. Constiinta depinde de o structura complexa fie materiala fie imateriala. Structura inseamna interconectare intre mai multe celule.

Cand nu le convine ceva celulelor acestea streseaza nervii prin care este transmisa senzatia de durere la creier. Ba o durere de burta, ba o inflamatie in alta parte a organismului. =))

Eu cred ca materia inclusiv toate celulele din toti oamenii din toate plantele din toate vietuitoarele apartin unei structuri cu constiinta si aceasta structura este mult mai mare decat universul material ce isi are centrul in mintea lui Dumnezeu care e intregul. Creierele oamenilor sunt doar noduri secundare de constiinta si care sunt interconectate cu constiinta Lui Dumnezeu sau cu centrul de constiinta. Un nod de constiinta care nu respecta sau nu se conformeaza si nu indeplineste functiile dorite de Dumnezeu atunci acel nod isi pierde functiile si devine materie nevie organica. Nu exista om nepacatos.

https://www.descopera.ro/......a-nasterii

Dumnezeu este o preconstiinta care imprima conștiința de baza latenta in fiecare fetus odata cu dezvoltarea micului creier in primul trimestru de sarcina înainte de a se naște.

Neuronii tăi sigur își duc viața fără să știe că există.