Oare chiar a vorbit cu extraterestrii?

https://editura-foryou.ro/......-iluminate


Aţi putea fi surprinşi să aflaţi că milioane de oameni absolut obişnuiţi din întreaga lume au în mod obişnuit un contact cu extratereştrii, dar nu spun nimic nimănui, de teamă să nu fie luaţi în râs – şi chiar mai rău. Lisette Larkins este o asemenea persoană „care a trăit experienţe cu extratereştrii" şi a ales să se exprime cu curaj, gata să se lanseze într-o mişcare în care, în sfârşit, şi alţii ca ea se manifestă public, în număr tot mai mare, împărtăşindu-ne ce au aflat de la aceste fiinţe fascinante.

Îndrăznind să înfrunte modelul acceptat al „răpirii" din literatura despre OZN-uri, Larkins descrie o nouă paradigmă, în care experienţa întâlnirii îl transportă pe iniţiat într-o călătorie spirituală profundă.

În 1997, pe când Lisette Larkins era căsătorită şi avea un băieţel, întreaga viaţă i-a fost dată peste cap, întrucât a fost contactată de către extratereştri. La început a considerat că e posibil să-şi fi pierdut minţile. Dar, după testări şi evaluări psihologice elaborate, s-a convins că este absolut normală.

În ciuda anilor de traume, Larkins a luat decizia să treacă dincolo de starea de victimizare şi negare, să ajungă la acceptare şi înţelegere şi să avanseze, apoi spre transformare. Înfruntând prejudecăţile noastre, ea nu numai că-i descrie pe aceşti extratereştri ca fiinţe iluminate, ci s-a şi hotărât să devină primul reporter în numele întregii specii umane care îi intervievează căutând răspunsuri la mistere asupra cărora oamenii au reflectat încă de la începuturile fenomenului OZN. De ce au venit aici? Cum şi de ce fac cercuri în lanuri? Sunt ei, oare, rezultatul unei încrucişări cu oamenii?

Lisette Larkins ne oferă posibilitatea rară şi valoroasă de a arunca o privire asupra celui mai tainic secret al omenirii: faptul că mulţi oameni comunică deja cu extratereştrii. Haideţi alături de ea să-i cunoaşteţi pe vecinii noştri extratereştri pe care, într-o vreme, îi numeam „aliens – străinii cei ciudati

Rapirile chiar exista, dar stiu din proprie experienta ca de obicei cei mai multi oameni nu vor sa creada asta.
Acum aproximativ 4 ani, mai exact pe 31 iunie 2013 eram la tara la bunici si m-a trimis mama sa cumpar paine de la alimentara. Era cam 9 seara cand am plecat, dar nu era inca intuneric pentru ca era vara. A durat destul de mult pana am cumparat painea, pentru ca era coada acolo din cauza ca era duminica. Erau vreo 3 sau 4 km de acolo pana la casa bunicilor, dintre care cel putin doi prin padure, dar eu eram cu bicicleta si aveam si far la ea, asa ca nu imi faceam griji deloc.
Cam pe la jumatatea drumului prin padure a aparut dintr-o data deasupra mea o lumina puternica si stralucitoare care ma urmarea. Eu am inceput sa pedalez din ce in ce mai tare si aproape am scapat de ea, dar cand mai aveam putin si ieseam din padure, bicicleta nu mai inainta deloc chiar daca apasam cat puteam cu picioarele pe pedale. Pur si simplu parca erau intepenite si nu se mai clinteau din loc.
Am coborat si am incercat sa fug, dar am simtit brusc cum sunt ridicat in aer cu viteza mare, cam ca si cum ai cadea de pe o stanca, dar de jos in sus. Cred ca am lesinat sau pur si simplu nu imi mai amintesc ce s-a intamplat, dar m-am trezit intr-o nava cosmica, inconjurat de niste extraterestri micuti cam de 1 metru cel mult. Prima data am crezut ca visez, dar cand unul din ei m-a tras de par m-am dat seama ca totul e real, desi parea imposibil.
Ei aveau capul foarte mare, culoarea verde si nu aveau par deloc, nici macar sprancene si numai 4 degete in loc de 5.
Cred ca mi-am pierdut iar cunostinta si cand m-am trezit, extraterestrii aceia se certau foarte tare intre ei in timp ce tot aratau spre mine sau cel putin asa mi s-a parut mie ca se certau si erau foarte nervosi, pentru ca nu intelegeam nimic.
Unul din ei, care parea doctor sau poate era seful lor, m-a atins cu un fel de baston pe frunte si din acea clipa nu mai stiu deloc ce s-a intamplat.
M-am trezit mergand pe langa bicicleta aproape de casa si cand am intrat bunica s-a uitat foarte mirata la mine si m-a intrebat cum de m-am intors asa de repede, pentru ca de abia am plecat cu cateva minute mai inainte.