Oare trecerea-i "moarte", sau "moartea-i" o trecere?
petru borodi/Cluj
P. S. ""A-ncetat ea sa cante dar am cantecu-i in minte-mi; a trecut, e pamant, dar o vad cum zburand ea-mi canta cu dulcele-i glas, ea Privighetoarea ce-mi zboara cantand si-mi incanta auzul in minte-mi viind!
Aros din Milet, meteori zburati din gandu-mi.
Aici pari a spune ca nimeni nu moare decat odata cu ultima amintire a ceea ce a fost, ramasa in mintea celui ramas in aceasta lume. Fapturile pe care le-am iubit si acum nu mai sunt, raman in sufletul nostru atat cat viata noastra va ingadui sa fim aici. Da, sunt de acord cu acest gand caci inca traieste in mine glasul usor obosit al tatalui meu, privirea unui om iubit inca -mi bantuie visele. Si, la randul nostru vom trai o vreme in amintirea celor ce ne iubesc.Mai este o forma de a ramane in amintire destinata insa doar celor ce lasa in urma lor o opera nemuritoara. Poate Aros din Milet.
Referitor la cuvantul TRECERE, pot doar sa-mi amintesc faptul ca Blaga vedea viata ca o trecere prin lumina.Omul e doar un calator aflat in trecere prin aceasta lume.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Speri mata, Nony, dar speri degeaba. Eu, personal, am renuntat demult sa-mi mai storc creierii ca sa pricep ceva din balbaiala asta in scris.
Răspunde
De moartea -mi canta cu oase de sfinti
eu o astept timid sa ma boteze
si chiar de am de la pacate galbeni dinti
eu sper ca Raiul sa ma-mbratiseze
Judecand dupa toate posibilitatile literare, dupa toate ghilimelele puse, dupa toate cratimele... habar nu am ce ai vrut sa spui 
Dar astept raspunsuri, poate ma lumineaza si pe mine cineva.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
