Obiectele cunoasterii umane nu sunt altceva decat idei imprimate pe simturile noastre. Nu exista o substanta, ceva despre care sa se poata spune ca ar sta la baza compunerii obiectelor fizice. Tot ce exista sunt idei si mintea care sa perceapa aceste idei. Prin intermediul vederii avem ideea de lumina si culoare. Prin pipait distingem tare/ moale, cald/ rece, miscare/ rezistenta la miscare. Simtul gustativ ne da gusturile alimentelor, mirosul aromele, iar auzul ne conduce sunetele la minte. Grupuri coerente de idei, marcate cu un nume, ajung cunoscute de noi ca lucruri. De exemplu, o anumita culoare, gust, aroma, forma si consistenta, toate astea in stransa legatura intre ele, ne dau acel ceva pe care noi il stim ca "mar". La fel este si cu o piatra, si cu un pom si cu orice. Totul se petrece in minte. Ce se intampla insa cand moare omul; si odata cu el si mintea lui? Dispar obiectele fizice? Nu, pentru ca raman ceilalti oameni. Dar daca nu ar mai fi niciun om? De fapt, asta este intrebarea: Ce s-ar intampla, teoretic vorbind, daca nu ar mai exista nicio minte? Ar disparea si obiectele fizice? Sau rationamentul de mai sus este gresit si realitatea este cu totul alta?
La mulți ani, Sabinule și numai lucruri bune în noul an!
Eu cred că acest tip de raționament e puțin eronat deoarece majoritatea lucrurilor pe care le cunoaștem astăzi, adică natura lor e stabilită în urma unor experiențe individuale sau comune.
La baza acestora, stau modele luate ca puncte de referință, modele care diferențiază fiecare lucru în parte. Doar filosofia face abstracție de la model și construiește entități sau "lumi" pe bază de idei.
Știința în schimb, folosește modele pentru a da substanță fiecărui lucru.
Ce s-ar întâmpla cu această mare "enciclopedie umană" dacă noi oamenii am dispărea? Probabil că lumea și substanța fiecărui lucru din care e alcătuită ar rămâne la fel, lipsindu-se doar de amprenta transformărilor făcute sau influențate de noi.
RăspundeSalut! Un raspuns mai clar nici ca se putea. Cred ca ti-ai dat seama, din ultima fraza a intrebarii mele, ca si eu pun la indoiala corectitudinea rationamentului. Insa, chiar daca are o eroare in el, cred ca a meritat totusi sa fie supus putin dezbaterii. In fond cu asta ne ocupam aici, cu filosofii. Si daca chiar am vrea, am putea lungi povestea, eu sa pun in continuare in discutie niste termini folositi de tine, termini oarecum abstracti. Ce e aia "model", de exemplu; un termen cam la fel de abstract ca si termenul "idee". Ce e aia "natura lor", ce inseamna "a da substanta"? Dar pana una-alta, un raspuns mai bun ca al tau nu vad cum as putea da eu. La Multi Ani! si tie si fara disparitii de pe site de o asa lunga durata.
Răspunde
Mi-am dat seama, Sabinule și chiar am fost atras oarecum de acest raționament. Știi că am o oarece afinitate pentru filosofie și nu numai; Știința mă atrage în egală măsură. Dar hai să-ți povestesc puțin despre cuvinte și în special despre înțelesul unora folosite în intervenția anterioară.
Atunci când am folosit cuvântul " modele" m-am gândit la baza de la care pornește aflarea unui adevăr științific. El poate avea ca punct de plecare o idee, adică ceva lipsit de substanță însă baza lui stă tot în modele. Uite, de exemplu atomul; crezi că în urmă cu zeci de ani, a văzut cineva cum arată unul? Mă îndoiesc dar pe baza unui anumit model am putut să reprezentăm cât mai aproape de adevăr natura atomului.
Substanța face diferența dintre idee și model iar "natura" despre care vorbeam, nu e altceva decât reprezentarea funcționalității unui lucru cât și originea lui.
Puțin cam complicată explicația mea dar sunt sigur că ai să înțelegi.
Ordonare:
După relevanţă
"Ce s-ar intampla, teoretic vorbind, daca nu ar mai exista nicio minte? Ar disparea si obiectele fizice?"
Obiectele fizice nu sunt coditionate de existenta si mintea omului, ele exista ca produs al planetei.
In timp dispare tot ce a construit omul iar ecosistemul planetar si peisajul va reveni aprox. ca si atunci cand omul nu exista.
Răspunde
Creierul construieste realitatea subiectiva, nu doar inregistreaza ceva; cate creiere, atatea realitati, moarte ele, ramane realitatea obiectiva, pam pam, cea care oricum exista, dar pe care nimeni n-o percepe.
Revenind la ideile despre care am scris, un grup coerent de idei ne poate crea placere, in timp ce altul ne poate fi dezagreabil, in felul acesta aparand dragostea sau ura, sau alte sentimente. Toate fiind, asa cum zici, realitati subiective. Dupa disparitia lor, nici eu nu vad de ce ar trebui sa dispara si realitatea obiectiva. 
Sa ne gandim ca noi am aparut pe aici doar in ultimele milenii, iar inainte de noi a fost un univers compus din aceste "obiecte fizice" care a evoluat timp de miliarde de ani pentru a ajunge sa "creeze" mintea umana pentru ca aceasta sa poata consemna existenta acelor obiecte, intr-un final. Iar dupa ce noi nu vom mai exista, universul va continua sa existe la fel ca si pana atunci, doar ca nu va mai fi cine sa-i constate existenta.
Rationamentul de mai sus nu este complet gresit. Noi dam inteles anumitor cuvinte in functie de experienta si de cultura din care facem parte.
Exista o materie care studiaza ceea se spui tu, obiectele si intelesul pe care il are fiecare obiect in parte, se numeste semiotica. In principal exista doua modele care studiaza aceasta relatie dintre concept si obiect si anume: modelul diadic al lui Saussure si modelul triadic al lui Pierce.
In modelul diadic exista doua concepte: semnificat (obiectele din jurul nostru) si semnificant (conceptele noastre). El era de parere ca nu exista nicio legatura intre atributiile obiectului sau ale fenomenul vazut si conceptele la care ajungem. (cuvantul casa de exemplu, nu este nimic "casesc", in el, care sa ii dea denumirea asta). Modelul lui Saussure se refera, insa numai la nivelul limbii.
Pierce insa se refera la aceste relatii intre concept si obiect, la un nivel mult mai complex (si la lucrurile pe care nu le putem vedea, cum ar fi calitatile umane, amintirile etc). La el procesul este format din trei parti: cel care interpreteaza, obiectul (procesul logic de gandire) si semnul (conceptul la care ne gandim). Aceste semne pot fi de mai multe feluri iconice un miros de lamaie care ne poate duce cu gandul la un sapun, la un parfum sau la niste lamaie, acestea au o oarecare legatura intre proprietatile obiectului si conceptul la care ajungem, fotografiile intra tot in categoria asta. Simbolice, care nu au nicio legatura, de exemplu semnificatia pe care o dam Craciunului, care nu are nicio legatura cu sarbatoarea in sinte. Si indicele care are o relatie fizica cu obiectul, un semn de iesire de urgenta, un semn ca podeaua este uda.
Procesul de decodare si interpretare al semnelor se numeste semioza, iar aceasta semioza este infinita, pentru ca un semn ne poate duce la al semn si la alt semn si ne duce la o concluzie, cum este exemplul tau cu marul.
Formarea acestor concepte dupa cum spuneam sunt un proces cultural (de aceea la noi un obiect cu aceleasi proprietati se numeste mar, dar la englezi se numeste "Apple", la francezi "pomme"), pe care il invatam de la parinti, sunt un cod si o modalitate prin care ne intelegem si comunicam. In momentul in care va muri si ultima fiinta umana de pe pamant, obiectele bineinteles ca vor continua sa existe, insa intelesurile pe care noi le dam si denumirile nu vor mai exista.
Nu am vrut sa intru in detalii teoretice, dar cred ca asa este cel mai simplu de explicat. Nu stiu cat de clara m-am facut, avand in vedere ca teoriile celor doi domni, sunt mult mai dezvoltate si este destul de greu sa rezum in cateva randuri. Oricum daca te pasioneaza, exista pe internet cartile si teoriile lor in variante pdf. 
Credeam ca numai eu gandesc asa departe. Dar uite ca mai exista un Saussure, un Pierce (despre care, sincer sa fiu, n-am auzit) si mai exista si... OoBunnyO, personae care gandesc chiar mai departe. Poate ca n-am sa ma aventurez spre taramuri asa de indepartate, sa nu ma zapacesc de tot. Si asa mi-au recomandat doi useri de aici sa consult un medic. 
. Dar, din ceea ce am citit in comentariul scris de tine, imi pare ca face sens ce spun oamenii aceia. Multumesc!
Nu noi cream realitatea,ea exista,nu e ceva doar in mintea noastra,iar cand ne-om duce toti,aceasta realitate ar disparea. Realitatea exista,noi facem parte din ea si nu o putem modifica dupa bunul plac. Obiectele fizice impresioneaza, mintea le observa, iar cand aceasta moare, observatia dispare si ea, nu insa si existenta.
O sa incerc sa dau un raspuns mai simplu. 
Tu pleci de la premiza ca realitatea este proiectata in mintea noastra, si ne este relevata de simturi.
E putin gresit, pentru ca simturile nu au nevoie de "minte", cel putin nu de "mintea" in intelesul pe care il atribuim noi.
Si un nou-nascut percepe senzatiile de "cald - rece", "intuneric - lumina", etc, si el vede acel "mar", doar ca inca nu ii atribuie numele de..."mar".
La fel si animalele, percep realitatea...dar nu o numesc.
E o arta sa poti sa expui in termini putini un raspuns care ar putea sa fie lung. Dupa cum vezi jonglam aici cu termeni al caror inteles nimeni nu a reusit sa il inteleaga pe deplin. Ce e aia "minte", de exemplu? Din faptul ca zici "cel putin nu de "mintea" in intelesul pe care il atribuim noi.", deduc ca esti si tu de parere ca anumiti termeni nu au un inteles unanim acceptat. La urma de tot mai zici ca si animalele percep realitatea; te-as intreba: ele au minte? 
Sabin wrote:
"La urma de tot mai zici ca si animalele percep realitatea; te-as intreba: ele au minte?"
Exact asta am dorit sa subliniez.
Ca nu exista o legatura intre simturi, si inteligenta.
Realitatea din jurul nostru exista, si aproape intreaga lume vie o percepe.
Diferenta este ca doar noi o si putem explica.
O sa ma duc. Intr-adevar, n-am mai fost cam demult.
Da, ai dreptate, o sa ma duc la farmacie. Dar nu inainte de a trece pe la doctor sa imi puna diagnosticul, sa vad in care din cele patru categorii (de care vorbeam in intrebarea precedenta) ma incadrez.
Ai noroc. Stiu unde e cabinetul lui House M.D! Am trecut si eu pe acolo. 
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
