Odată la filosofie am discutat despre cunoaștere, apoi mai concret despre cunoașterea de sine.
Întrebarea este: Cât de mult ne putem cunoaște pe noi înșine? Ajungem vreodată să ne cunoaștem pe deplin cu adevărat? Încetăm vreodată să ne autosurprindem când suntem puși în situații nemaitrăite, puși față în față cu persoane, sentimente și lucruri nemaîntâlnite?
Abia aștept să aflu perspectiva voastră.

Ajungi să te cunoști atunci când dezvolți un limbaj interior foarte bogat al termenilor și fenomenelor psihologice și, logic, când le și înțelegi practic și le identifici în tine. Odată ce devii articulat.
Când înțelegi ce ți se întâmplă, când emiți doar părerile în care crezi și ești foarte bine pus la punct cu conștiința ta...

Cred că te poți autosurprinde atât timp cât te avânți în necunoscut și înveți să faci și alte lucruri, când afli păreri de-ale unor oameni foarte apropiați despre tine sau când circumstanțele exterioare se schimbă drastic (ex. un război) forțându-ți în tine anumite aspecte latente până atunci.

Buna, Cât de mult ne putem cunoaște pe noi înșine?
Cu cat ai multe experiente personale, daca ti un jurnal personal,daca auto reflectezi asupra trecutului tau, este foarte bine sa te cunosti tu pe tine cel mai mult, asa iti cunosti slabiciunile si iti poti imbunatati personalitatea

Ajungem vreodată să ne cunoaștem pe deplin cu adevărat?

Consider ca toata viata este o cunoastere personala

Încetăm vreodată să ne autosurprindem când suntem puși în situații nemaitrăite, puși față în față cu persoane, sentimente și lucruri nemaîntâlnite?

nu putem stii cum vom reactioana fiind fiinte emotionale, daca ai un auto control bun poate ca te poti controla in multe situatii, aici depinde de fiecare individ

Josh Billings told us, It is not only the most difficult thing to know oneself, but the most inconvenient, too!

Ne putem cunoaste in totalitate doar daca suntem atenti la detaliile interioare si orice persoana se cunoaste pe deplin cu adevarat, iar daca spune ca nu, cred ca doar nu isi da seama de asta.

Pai in primul rand trebuie sa fi constienta ca presupui ca exista Sinele. Dupa ce ai presupus (cu sau fara justificare) ca exista Sinele urmeaza sa decizi ce mai exact intelegi prin a-l cunoaste. Sa-i cunosti esenta sau atributele? Eu unul nu cred ca avem atribute (de personalitate) la nastere ci le captam in timpul vietii deci intr-un fel ne formam, nu ne cunoastem.

Nu te poti cunoaste pe tine insuti cu adevarat decat daca te pui la incercare, altfel, intr-o situatie cu care nu te-ai mai confruntat niciodata poti fi surprins... SERIOS

Poate doar cu droguri interzise sa ajungi sa te cunosti precum
sanmanii

Eu cred din toată inima că ORICE ESTE POSIBIL, prin urmare, da, ne putem cunoaște pe deplin.
Dar există in mintea noastră niște neuro-asocieri mai vechi care sunt destul de puternice i care ne împiedică să trecem de pragul " nu stiu cine sunt" si să ajungem la "stiu cine sunt, stiu ce imi doresc"
Și mi-ai adus aminte de ce spunea Marin Preda "Putem oare să nu mințim atunci când vorbim despre noi înșine?"