E foarte mult adevar in cugetarea asta.Si, pentru a o intelege mai bine, pentru a nu se confunda iubirea de sine cu narcisismul, as propune sa intoarcem cugetarea pe dos.Presupunem ca o anume persoana nu are o parere buna despre sine:se crede dizgratios, cu o inteligenta ce nu depaseste media, nu are aptitudini de socializare, i se pare ca nu poate rosti decat lucruri banale si din aceasta cauza nici nu se straduieste sa o faca de teama unui esec. O asemenea persoana are o stima de sine scazuta, mereu si-ar dori sa fie in locul celor ce stralucesc in societate dezinhibati cand nu sunt de-a dreptul tupeisti. Ei bine, un asemenea om, care nu se pretuieste pe sine, ar fi el capabil sa daruiasca iubire? Nu, cu siguranta; el ar fi mereu intors spre presupusele-i defecte si nu s-ar deschide spre ceilalti.Convenim, insa, ca nimeni nu este perfect; chiar si cei ce stralucesc in societate au defecte asa cum si cei ce fac fapte rele pot avea calitati. Daca e asa, nimeni n-ar trebui sa se dispretuiasca pe sine, fiecare ar trebui sa se accepte si sa se pretuiasca asa cum este.Si abia ajungand la aceasta contiinta a importantei de sine, eliberat de propriile-i complexe, el se poate deschide surazator sptre lume si capabil sa iubeasca. Si ajungem la concluzia din mesaj:spre a putea iubi pe celalalt, omul trebuie sa se iubeasca pe sine.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Bineinteles. Daca nu te iubesti pe tine nu ai cum sa-l iubesti pe altii.Nu traim singuri si suntem "condamnati" sa iubim sau/si sa fim iubiti
Răspunde
Poate. Dar eu cred ca iubind sincer pe alti putem ajunge sa ne iubim pe noi! De ce? Pentru ca atunci cand iubesti, ii dai celui de langa tine totul. Si vrei ce e mai bun pentru el/ea. Si ca sa fi bun pentru el, incepi sa te pretuiesti pe tine.
A te iubi pe tine poate insemna si a te respecta.Respectul fata de propria persoana duce mai apoi la respectul fata de alti...In concluzie, iubirea fata de propria persoana duce la respctul fata de altcineva.
Mai întâi trebuie să definim ce este iubirea: nevoia de a îngriji pe cineva + nevoia de a fi îngrijit de cineva + sex. Fiind fiinţe sociale este normal să ne raportăm la ceilalţi, sau la noi înşine prin ceilalţi. Cu toate acestea nu putem da sau primi în necunoştinţă de cauză, trebuie să ne "iubim" pe noi înşine pentru a fi în stare să iubim pe altcineva. Şi la un moment dat "a iubi" chiar asta va fi, vom reuşi să ne cunoaştem prin intermediul celuilalt, respectiv să ne iubim mai mult pe noi înşine din dragoste pentru cel pe care îl iubim.
Poate ca asa este insa tind sa cred ac omul de azi a ajuns prea departe cu iubirea de sine.
Fara iubire, nimic nu e, totul in jurul tau va fi mereu nemultumire, vei fi o persoana inchisa in sinea ta.
Poate sa fie si asa.niciodata sa nu fim siguri pe un lucru.
Totul este posibil in viata.
:*
Nu e adevarat. sunt atatea persoane care se neglijeaza pe ele si uita de ele din iubire pentru altcineva.
Intr-adevar, si diriginta ne-a spus ca trebuie sa ne iubim mai intai pe noi, ca sa iubim si pe cei din jur. Nu stiu daca e adevarat, dar presupun. 
Dupa parerea mea da, deoarece trebuie sa te respecti pe tine si sa te iubesti, nu intr-un mod exagerat, dar mereu trebuie sa ai incredere in tine ca sa poti sa-l poti iubi si pe cel de langa tine.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
