Pagini de istorie...Se stie ca Imperiul Roman a inceput sa decada inca din primele secole ale erei noastre. Cauzele au fost multiple: invaziile barbarilor, victoria crestinismului, problemele economice, sociale si altele. Cam greu de inteles este cum de nicio forta nu s-a ridicat in Italia pentru a incerca sa restabileasca situatia. Italia era totusi un tinut vast, nu doar o singura cetate. Aici, in decursul veacurilor, se stersese orice diferentiere sub influenta civilizatiei romane, nu a existat nicio supravietuire de organizare statala care sa fi creat probleme si nici vreo formatiune intermediara care sa se fi interpus intre civilizatia romana si fiecare dintre cetati. Observatia este valabila si pentru Spania, provincie demult romanizata care a dovedit aceeasi pasivitate in fata imigrarii vizigotilor, suevilor si vandalilor.
Care ar putea fi explicatia?
Astea sunt cauze, sau efecte? Invaziile barbarilor au fost in mare parte imigrari, oricum, ce mare lucru ar fi fost pe timpul lui Traian sau Tiberius sa ii bati pe barbari? Numeric erau putini, se dusmaneau intre ei, tehnic inferiori, daca nu confruntau o Roma decazuta, nici nu indrazneau sa se apropie de limes. Crestinismul, ma rog, este credibil ca atentia catre viata de dupa moarte sa fi diminuat civismul roman. Nu poate fi totusi ceva decisiv. CE FORTA sa fi aparut in Italia? O alta cetate, sau mai multe? Doar nu iti facea o cetate mica si subalterna ce nu putea face una mare si dominanta. O forta noua a aparut totusi, si chiar din timp, INAINTEA crizei; aceasta este puterea personala, principatul. Nu s-a putut gasi insa o ideologie imperiala, diferita si opusa regalitatii si despotismului oriental, pe care romanii le urau. Nu in timp util.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Trebuia să existe o motivație pentru asta. Sigura cetate care conta era Roma, care ajunsese la un milion, dar majoritatea erau sclavi, sau plebei, cu mentalitatea lor. Legiunile erau răspândite prin imperiu, care datorită extinderii era tot mai greu de administrat. Nu era vorba de pasivitate, ci de neputință. Iar motivul este lipsa de voință politică.
Răspunde
Răspunde
Criza Imperiului Roman, putem spune chiar a lumii antice, incepe la inceputul secolului trei, barbarii nu incep nici imigrarea individuala bine, iar crestinismul este mult in urma altui cult al misterelor, cel al zeitei Isis.
Semne de decadere parca au inceput mai devreme, adica imediat dupa Octavianus. Tiberius in ultimii vreo sapte ani s-a retras pe insula aia si nu a mai venit deloc la Roma; a pus mai mult accent pe "private life" decat pe interesele generale. Urmatorul imparat a fost bun vreo sapte luni, dupa care a devenit un monstru. Dupa asasinarea lui – despre Caligula e vorba - senatul a vrut o reintoarcere la Republica, dar n-a mai avut timp, fiind luat pri surprindere si pus in fata faptului implinit: Claudius imparat. Cam degringolada. Octavianus – da, ala a fost un adevarat conducator de imperiu.
Asta e tipul de decadere al conducerii. Pana la urma un stat sanatos nu e oprit de o conducere proasta. Nu din intamplare Octavianus a facut figura asa de buna, problema ideologica nu era pusa inca. Eu vorbesc de o criza economica profunda, nu de persoane; dealtfel, ''monstrii'' astia Claudius, Nero, sunt neverosimili, alta cred ca e explicatia modului in care au ajuns la noi.
Tiberius a pus accent pe guvernarea imperiului, a luat multe masuri complexe, care arata o munca sustinuta si a lasat o vistierie plina si toate problemele sub control. S-a retras la Capri ca sa fie in siguranta; oricum este gresit sa deducem faptul ca a neglijat guvernarea din mutarea la Capri; este un ''non sequitur''. Ce surse ai pentru faptul ca Nero si Caligula au fost monstri? Istoricii din vremea aia, care de altfel nu erau istorici in sens modern, ci moralisti prin relatari politice, reprezinta un singur punct de vedere si un singur interes: Aristocratia Senatoriala. Cum, nu o cred pe mama, si o sa cred pe senatori? Acesti istorici SUNT o sursa istorica primara: Pentru cum gandeau ei insisi, si pentru ce avea nevoie sa sustina Senatul. NU pentru faptele istorice.
Suetonius, Tacitus, Dio Cassius...mi se par băieţi de ispravă. Dar, cum zici, posibil să fi fost subiectivi şi ei - ca majoritatea oamenilor 
Eu stiam ca toti oamenii sunt subiectivi, nu majoritatea. Iar activitatea lor era moralizarea prin exemple istorice, caci istoria moderna nu exista inca, dupa cum nu exista nici fizica, chimia, astronomia. Bun. Sa analizam acum exact mecanismul prin care un istoric roman ajungea sa laude orice imparat care nu cauta sa lucreze la o noua ideologie, potrivita cu puterea personala. Un astfel de imparat' mergand pe vechea ideologie republicana, trata cat mai bine pe senatori, ca si cum acestia ar fi condus cumva statul. Orice senator sau protejat al unor senatori, ar fi tras concluzia din asta ca este un imparat bun, asa ca l-ar fi laudat de cate ori ar fi fost posibil. Dar daca face ceva reprobabil, si el relateaza, inseamna ca da intr-un imparat bun, asa ca s-ar fi abtinut din motive politice. De aceea, toti imparatii care s-au multumit sa fie autocrati cu ideologie republicana, au fost imparati rai prin insasi acest fapt, caci au lasat mostenire problema pe care au gasit-o; dar senatorii si potejatii lor i-au perceput ca buni, caci au tratat bine Senatul.
Dar sa vedem ce se intampla cand un imparat NU respecta Senatul, nu se preface ca il asculta (caci nu puteai decat sa te prefaci, puterea personala era singurul mod in care mai putea fi condus statul), si conduce statul cu munca birocratilor si a libertilor lui. Senatul si clientela acestuia il vad cu ochi rai, apoi il demonizeaza si CRED toate acuzatiile care i se aduc. Cei care tin cu PSD cred ca Iohannis a vandut copii, asa ca nu e ciudat ca cei care tin cu Senatul sa creada ca Nero s-a culcat cu Agripina, mama lui, sau Caius Germanicus cu sora. Iar daca crede, atunci si scrie. Toti istoricii romani au fost oamenii unor senatori, sau senatori ei insisi; oare cu ce parte simpatizau?
Ce-i de făcut atunci? Istoricii ăştia sunt cam singura sursă care ne transmite date din şi despre acele vremuri şi acei oameni. Afară de ei ce mai avem? Nişte chestii pe care le mai găsim prin săpături arheologice, care nu ne spun prea mult. Tu arunci totul în ceaţă ) Nu mai credem pe nimeni şi nimic. Închidem cărţile, stingem lumina şi ne culcăm.
Istoricii romani sunt o sursa primara SIGURA si cuprinzatoare DESPRE EI, despre gandurile, valorile, modul de justificare si in general gandirea si mentalitatea clasei superioare romane. Este putin asta? Mie mi se pare enorm. Dar sunt o sursa buna SI despre desfasurarea faptelor! Insa coroborat cu alte lucruri pe care le stim, si cu ce stim in general despre om, cu modul in care au loc lucrurile intre oameni. Cum adica nu MAI credem? Noi nu am crezut niciodata! Credulitatea nu este o calitate, si oricum, nu este o metoda stiintifica. Iar datele arheologice arata foarte multe, dar arata folosite in lucrari stiintifice; totul trebuie coroborat.
Ce nu mai sti, ca Nero s-a culcat cu Agripina, mama lui, iar Caligula cu surorile lui? Pai nu stiai nimic prin asta, care e puterea explicativa a incestului acestor doi imparati? De exemplu unii cred ca stiu ca Iohannis a vandut copii, asta e ceva fara putere explicativa, care le foloseste doar ca sa se indigneze, eu nu pierd nimic ca nu ''stiu'' asta; dimpotriva, imi lasa posibilitatea sa stiu lucruri mult mai relevante pentru politica.
"Criza Imperiului Roman, putem spune chiar a lumii antice, incepe la inceputul secolului trei"
Ai dreptate, am citit şi eu că perioada Antoninilor (93 - 196) a fost aceea în care Imperiul Roman a cunoscut cea ma mare dezvoltare, pe toate planurile, din întreaga sa istorie.
Ei, si ca din orice criza, avem si revenire... Orasele incep sa se dezvolte, in Europa de Vest intre Elba si Pirinei, din secolul X, incet la inceput, mai mult in secolul XI. In cu totul alta lume, si altfel de orase. Asta da criza, de sapte secole.
Crestinismul adoptat de imparatii romani a dus la distrugerea completa a culturii romane, inclusiv a organizarii din cauza ca, crestinii au incercat secole sa distruga tot ce nu era crestin, inclusiv stiinta
iar principala problema a intregii organizari romane incepea de la varf, din cauza lipsei religiei (era la liber, cine credea se ducea la ce templu avea chef, cine nu, d'aia nu mai ploua) SI a puterii religiei pusa in spatele conducatorului si sa il si faca divin (pe el si dinastia lui), o lovitura de stat putea fi data oricand in Roma si inca pe fata
Imperiul Roman era un stat, nu etnicitate. Insusi Italia era populata de multe etnii diferite. Imperiul Roman s-a remarcat ca sistem de guvernare expansiunea realizandu-se in general prin platind adversarii sa se bata intre ei. Ulterior anexand zonele respective.
Care crezi tu ca a fost principalul motiv al decaderii?
Imperiul era pur si simplu prea mare de controlat., extinzandu-se devenind doar si mai vulnerabili. Totul se rezuma la economie, Soldatii Romani erau multinationali in mare procentaj germanici, mercenari platiti. Razboaie civile pentru putere, revoltele au destabilizat in continuare imperiul. Si sa nu uitam in perioada inceperii expansiunii al Imperiului Roman Europa era. o padure de barbari cu populatie mai mica mai stagnanta. Migratia popoarelor germanice au adus valuri noi de populatie greu de controlat si dinamici. In ultimele 200 de ani imperiul era Roman mai mult prin titlu, fiind stapanii /dar in acelasi timp stand la mila popoarelor ce le servau ca mercenari. Buna parte 30% din economia imperiului mergea pe mercenari. Odata cu caderea Africii de nord, care era granarul imperiului - economia a primit lovitura fatala.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
