Pana acum am crezut in Dumnezeu. Apoi am cercetat foarte mult, am citit carti de stiinta si am aflat ca nu exista. Vreau sa spun ca ma simt disperata, mi-am pierdut pacea interioara, nu imi mai pot reveni, m-am gandit si sa ma sinucid. M-am gandit ca ma chinui degeaba pe acest pamant, indiferent cat ar fi viata de frumoasa, e un zbucium continuu. Lupti si iar lupti, dar e o lupta inutila. Niciodata nu m-am mai simtit asa. E un sentiment nou. Simt ca oamenii sunt frunze in vant, fara nici un rost. Cred ca nimeni nu ma poate convinge ca exista Dumnezeu, decat stiinta. Nu mai pot crede ( cred ca niciodata nu o sa mai cred). Dar ma simt fara nici o speranta. Cum sa pornesc in viata fara nici o speranta? Daca eu as vrea sa existe cineva sus care sa aiba grija de mine, asta nu inseamna ca exista. Eu as vrea sa existe. Dar nu am nicio dovada. Nu pot sa mai cred.
Stiti expresia : Daca Dumnezeu nu ar exista, ar trebui inventat. cUM SA-L INVENTAM? Aveti vreun sfat ca sa nu ma mai simt asa?

Dumnezeu e ca si gandul, ca si sufletul, nu-le poti vedea, insa ele exista cu adevarat.

Multora ni se intampla sa avem indoieli fata de Dumnezeu...
Insa, cel mai bine e sa apelezi la acea comunicare dintre tine si Acesta. Comunicarea e rugagiunea, spune-I ce-ti doresti, Te va ajuta!

Ar trebui sa citesti Biblia!

Nu e de mirarare ca ti/ai pierdut pacea interioara. Fara Dumnezeu viata e intr-adevar o lupta inutila si nu are nici un rost si nu ramane nici o speranta. Cunosc sentimentul. Dupa ce am citit si eu parerile unor evolutionisti atei despre fiinte inutile neadaptate si alte nonsensuri din natura am ajuns la aceeasi concluzie, mi-am pierdut credinta si am mers afara cu sufletul pustiit, era o dupa amiaza de vara superba, fara nori. Simteam ca ma doare frumusetea din jur si m-am trezit murmurand : Totul e inutil de frumosm cerul, copacii, toata frumusetea din jur.Era cea, mai acuta senzatie de singurate pe care am trait-o vreodata. Seara, de obicei ma rugam, m-am asezat pe genunchi, am simtit dragostea lui Dumnezeu si i-am spus : Te iubesc de prea multa vreme, nu renunt la Tine.
Nu te supara, cred ca ai citi numai carti care interpreteaza datele stiintifice in sensul inexistentei lui Dumnezeu si nu ale oamenilor de stiinta care in urma cercetarilor lor au ajuns la concluzia existentei ununi creator. Este o carte foarte faina " What so great about christianity? -Cu ce e asa de grozav crestinismul? care aduna multe din ideile oamenilor de stiinta care considera ca exista un creator si analizeaza ideile celor care nu cred, inca nu e tradusa in romaneste. E scrisa de Dinesh D'Souza, fost consilier al presedintelui SUA. Cred ca te-ar ajuta cateva idei. Ti le voi scrie in continuare.

Si eu am patit la fel... si concluzia mea a fost urmatoarea: 1. suicid 2. sa incerc sa contez ...eu am ales varianta a doua, incearca si tu sa contezi! mai ales ca acum nu mai esti constransa de regulile ridicole ale credintei

Lasa cartile de stiinta, pentru ca acolo nu sunt decat prostii.Citeste Biblia. Citat dintr-un raspuns al lui Eron. Eron, ai gresit secolul! Cu afirmatia asta te-ai dat de gol, esti atat de cre(s)tin(a). Georgiana, nu ai nevoie de iluzia lui dumnezeu. Poti fi fericita chiar si cand stii sa faci diferenta intre basm si realitate. Daca vrei sa vorbim mai pe larg despre cum am trecut eu de faza asta (cand am realizat acelasi lucru ca si tine) nu ezita sa adaugi pe kabro.sorin@yahoo.com in lista ta... Numai bine.

Georgiana,

În primul rând nu cred că ți-ai fi putut demonstra prin știință că Dumnezeu nu există. Presupun că acele cărți, despre care spui că le-ai citit, nu pretindeau că au cercetat tot ce există și au ajuns la concluzia că „Dumnezeu nu există". Oamenii sunt într-o căutare permanentă. Încă nu am descoperit nici 15% din tot ce este în creierul nostru, darămite să descoperim că în întreaga existență nu există Dumnezeu.

Pe de altă parte, o carte de știință, oricât ar fi ea de bună, nu-și poate permite să afirme că nu există Dumnezeu - pentru că știința se ocupă de cercetarea naturii. Chiar dacă Dumnezeu nu ar exista, acest răspuns nu l-am putea găsi din cărți de știință - știința face afirmații despre natură, nu despre o eventuală supranatură.

Disperarea ta nu vine cu siguranță din descoperirea unui adevăr, ci mai degrabă din faptul că te-ai înșelat.

Am scris acum două zile un articol care se potrivește destul de bine ca un răspuns la întrebarea ta:

http://wordarmy.wordpress.com/2010/02/07/dogmatism-ateismul-discreditat/

Uita-te in jurul tau si vezi micile miracole care se fac zi de zi.zambetul unui copil, o batrana care inca mai poate merge mai departe in ciuda la tot ce a trecut prin viata asta, o mama cum isi ingrijeste si iubeste copilul, etc.

Atata iti mai spun: Credinta este in sufletul tau, si nu trebuie sa iti demonstreze nimeni ca exista Dumnezeu, ca asta simte doar sufletul si inima ta, si atata timp cat tu simti si crezi ca exista, atunci inseamna ca exista!

Iti recomand 2 carti care vorbesc despre existenta si credinta in Dumnezeu. Ele se numesc Mai mult decit un simplu timplar si Marturii care cer un verdict scrise Josh McDowell.

http://tomoiaga.ro/hristos.html

http://www.everystudent.ro/a/sursa.html

Stiinta care te indepatrteaza de Dumnezeu, nu e stiinta; e filozofie.In Biblie este scris ca "Cerurile spun slava lui Dumnezeu si intinderea lor vesteste lucrarea mainilor Lui."(Psalmul 19; 1). Haosul nu evolueaza in ordine; ordinea o face doar Dumnezeu. Uita-te ce fiinta minunata esti tu, cat de complexa si completa esti pentru aceasta lume. Daca vrei sa-L cunosti pe Dumnezeu, roaga-L sa ti se descopere. La urma urmei e creatorul tau, si mai devreme sau mai tarziu il vei cunoaste. Mergi inainte si nu vei regreta!

Pentru Ca Ai Citit Tot Ce Vine De La Partea Opusa A Domnului Nostru.Citeste Ce Vine Din Partea Bisericii.Citeste Cum Au Murit Sfintii Pentru Dumnezeu.Va iubesc pe toti, nu disperati!

Eu am renuntat la credinta in urma unui soc sufletesc in urma caruia mi-am dorit din toata inima ca Dumnezeu sa nu existe si polemizam cu persoanele din jur incercand sa aduc argumente impotriva existentei lui Dumnezeu si pe unele le-am influentat semnificativ cu chestii de genul insignifiantei noastre in univers, fiintelor absurde si neadaptate etc. Nu eram absolut sigura, mai citeam Biblia sa vad ce scrie pentru cei rai cu care ma identificam, dar oricum consideram ca daca totusi exista mi/a facut destul rau ca sa nu mai aiba dreptul de a emite vreo pretentie cu privire la mine. Nu am revenit la credinta in urma parcurgerii vreunei liste cu idei pro, ca n-as fi citit doamne -fereste vreo carte de acest fel, ca le dispretuiam pe toate ca fiind kitch-uri siropoase. M-a provocat modelul unei persoane apropiate care dupa ce citea Biblia si dialoga cu Dumnezeu 1, 2, 3 ore avea o lumina interioara si o bunatatea care nu erau afecatate de dispretul, sarcasmul si condescedenta mea. Am vazut ca desi era direct afectata de atmosfera de negativism pe care o emanam in jurul meu, nu mi/a raspuns cu aceeasi moneda. A stiut sa vada si sa-i pese ca dincolo de carapacea mea de rautate sunt insomniile, nefericirea si singuratatea mea acuta. Nu m-a acuzat, nu m-a condamnat. Mi-a spus :totul e intre tine si Dumezeu, eu n-am cum sa te ajut. Acel model de credinta autentica si iubire, libertatea si acceptarea pe care le-am primit, m-au determinat intr-o zi, singura fiind sa ma pun in genunchi si sa spun: orice am incercat n-a mers, viata mea e un dezastru, uite chiar iti dau Tie viata mea. Daca Tu spui ca poti sa pui dragoste in inima mea desi eu nu vad cum, aici sunt, sa Te vad! Sunt sigura ca Dumnezeu raspunde provocarilor oricui!

Daca Dumnezeu exista, nu e in nici un caz sub forma pe care o inveti din orice religie existenta. Eu sunt agnostic si imi place sa cred ca daca ar exista atunci a creat lumea ca sa traiasca printre noi, la fel ca noi!

Ce frumoasa e povestea fetei anonime.
Danyboy Dumnezeu Fiul e intre noi, dar numai in cei care il primesc.Asta inseamna traire in Hristos, libertate, bucurie, mila, pace in noi.
Asa va zice si Hristos la judecata: De nu i-ati ajutat pe unul dintre acesti frati mai mici ai mei, Pe Mine nu m-ati ajutat.

De multe ori vb cu colegii mei si ei la fel ziceau ca tine.Insa daca nu e Domnul atunci cine ne da de toate nu tot El? si cine are grija de noi., acolo Sus, nu tot EL?
nu stiu.Eu am credinta in Domnul, si o avea mereu. Sper ca iti vei da seama intr-o zi!
Bafta :*

El exista cu adevarat.Cine crezi ca ne-a facut pe noi? Cine crezi ca ne apara? Daca nu r fi Dumnezeu, nu ar fi pamantul. Dumnezeu te-a vazut, te-a auzit ca nu crezi in el.Si de aceea el ti-a trimis o pedeapsa: sa fii nelinistita. Dar daca ai incerca sa crezi in el, sa iti ceri scuze prin multe rugaciuni, te va ierta si vei fii din nou ca inainte

Dumnezeu există prin simplul fapt că discuţi despre El, că-ţi pui întrebări, că-ţi pasă de existenţa Lui. Orice concept despre care îţi pasă suficient de mult încât să-ţi revină în minte şi să conteze atât de mult pentru tine, există. Nu poţi să te îngijorezi atât de mult pentru ceva şi să nu existe - pentru tine există, e în gandurile tale - ar înceta să mai existe dacă nu te-ai mai gândi deloc la El. Atâta timp cât umanitatea se va gândi la divinitate, Ea va exista - colectivul efort ideatic al umanităţii Îl face să existe - Dumnezeu există prin noi, prin oameni, în gândurile şi rugăciunile noastre. Un punct central al gândurilor, speranţelor, rugăciunilor şi uneori furiei a miliarde de oameni există chiar şi dacă ar fi să-l definim doar printr-atât.

Du-te la bisrica fa-ti rugaciuni posteste si incearca sa nu te mai gandesti la acest lucru
Parca vorbesc ca un preot

Fata tu cred ca trebuie sa mergi la psiholog! Cum sa nu existe
Dumnezeu?! Adica El e creatorul nostru, iar noi suntem creatiile! Tu, ca o creatie, nu tpoti spune ca nu ai creator, adica nu poti spune ca Dumnezeu nu exista! Inseamna ca esti necredincioasa, adica, cum sa spui asa ceva?! Mi se pare ca esti foarte increzuta si cam nesimtita.

Dumnezeu..., estista pur si simplu prin divinitatera care exista, din cele mai vechi timpuri s-a crezut in asta si se va crede.

Sunt scrisse Biblii si alte lucruri sunt atatea povesti, biserici fel de fel de lucruri si acum ai citit si tu 2 carti si esti confuza.Laso balta

Sicer, te-as putea ajuta...
uite id meu de messenger daca-l vrei ia-l si vorbim
id meu este un_inger_cazut sper sa iti fiu de folos

Cum sa al inventezi? na-i cum si nu cred ca exista dumnezeu si, daca exista dumnezeu nostru poate e un extraterestru.

Sunt multe lucruri carora nu le gasim logica, sunt multe lucruri care ne duc cu gandul ca Dumnezeu nu exista, astea sunt niste piedici inpuse de oamenii care nu stiu sa se multumeaca.Viata ne-a dat-o Dumnezeu

Draga mea! Si eu am citit mult si la un moment dat mi-am pus si eu aceeasi intrebare. Dar oricat m-am framantat si orice intrebari mi-am pus finalul m-a adus tot la Dumnezeu. Zilele trecute simteam ca nu mai am rost si apoi ceva bun s-a intamplat si am inteles ca EL exista. Fiecare lucru care ne inconjoara, fiecare zambet de copil, frunzele copacilor, pasarelele care ciripesc, stelele care stralucesc pe cer si tot ce ne inconjoara este el. Nu poate exista atata frumusete fara DUMNEZEU. Exista desigur si lucruri rele pe pamant dar daca le privesti cu atentie majoritatea sunt facute de noi oamenii nu de EL.

Din întâmplare, căutând autorul unui citat am găsit întrebarea ta. Citatul este: "putina stiinta te departeaza de Dumnezeu, multa stiinta te apropie de Dumnezeu". Am trecut şi eu prin această încercare cu ani în urmă, a fost îngrozitoare acea perioadă. Cum te descurci cu coşmarurile noaptea în somn? Nu ştiu ce cărţi ai citit, dar eu te provoc să aduci pe scurt argumente pe care le-ai găsit tu prin ele ca să le discutăm.

Trebue sa te rogi si sa te mai duci pe la biserica chiar daca nu ai vointa, mai aprinde candiluta acasa, chiar daca ai lene sa citesti o rugaciune spune macar tatal nostru si roagal pe Dumnezeu sa-ti dea multa rabdare si credinta si ai sa vezi cum incet incet o sa se reguleze treaba la tine. daca nai cu cine vorbi si te sfatui scriemi si eu am sa-ti dau exemple din propria experienta prin ce am trecut eu si cum mi-am format familia.cu mare placere si o zi buna in continuarie