Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Pornind de la cunoscuta afirmatie despre care am mai vorbit si altadata, a papei Ioan Paul al doilea, care mi se pare una dintre cele mai intelepte si deschise personalitati ale bisericii, si anume ca Raiul si Iadul nu sunt locuri ci stari de spirit, putem spune ca in aceasta unica viata ne putem afla atat in paradis cat si in infern. Daca suntem fericiti, daca inima noastra e plina de bucurie, daca sufletul nostru canta plin de iubire atunci in paradis suntem; iar daca deznadejdea ne copleseste, daca ni se pare ca toata lumea ne este impotriva si suferinta nu pare a avea leac, atunci in infern ne aflam.Insa existenta este atat de armonioasa, atat de echilibrata incat nu ramanem, din fericire, pe vecie nici in infern, dar nici in paradis; rand pe rand pierdem si recastigam pe fiecare dintre ele.Cat priveste perfectiunea cu sensul de desavarsire, poate ca niciodata nu coboram in adancimile infernului desavarsit, dar nici pe culmile desavarsitului paradis nu putem urca.Imi vine sa cred ca desavarsirea, perfectiunea e peste limitele suportabilitatii sufletului omenesc.Trebuie sa fii inger spre a trai in desavarsit paradis si diavol pentru a atinge strafundurile infernului...
Cred ca da. Nu cred ca pentru om(in general), ultimele clipe din viata sunt cele mai fericite din viata lui.
Paradis perfect? Si cum e paradisul imperfect? Intrebarea e gresita. O fi vreo tema.
Fals. E o simpla impresie faptul ca te-ai simti mai bine in trecut.Este in puterea noastra sa ne schimbam viata, de ce sa stam si sa privim cum timpul trece pe langa noi si la sfarsit sa ne dam seama ca nu avem amintiri?
Prezentul este tot ce conteaza
Nu cred.Adam il traia, dar nu il intelegea. Adica nu aprecia binele ca fiind ceva deosebit, ci ca fiind banal, elementar.
Cei ce vor retrai perfectiunea Edenului (care poate fi o parabola, dar mesajul este mai important decat forma pe care o imbraca), vor cunoaste valoarea binelui, caci vin din necazul lumii de aici.Asa a ajuns omul sa inteleaga mai bine ce este el, si ce este D-zeu.Va aveea recunostinta fata de cel ce face lucrurile bune, nefiind obligat de nimeni sa le faca bune, deci putea fi si rau. Dar alege sa fie bun, deci incredera va fi totala.De acum stim ce intentii are, si stim si ca noi suntem mai marginiti, dar ca suntem incurajati sa dorim sa cunoastem.
Nu cred, pentru ca Sus este un Paradis cum spune Biblia cu strazi de aur, fara lacrimi, daca o clipa cu Dumnezeu este o uimire cum va fi in vesnicii? Dumnezeu ne-a dat la inceput un cadou paradisul pe pamant, dar unii nu acceptat asa ca acum
paradisul este doar pentru cei care il accepta...nu pentru aceia care nu-l doresc... Dumnezeu nu fura libertatea nimanui
In opinia mea, Paradisul prin definitie este perfect si unic. Probabil, cand spui "pierdut" faci referire la pacatul comis de Adam si Eva in urma caruia au fost alungati din paradis. Insa eu cred ca mai putem spera la existenta acestuia... din momentul in care ne nastem si mai apoi suntem botezati Dumnezeu ne ofera sansa de a regasi calea spre paradis, astfel nu mai este pierdut, ci depinde de noi sa ajungem acolo.
Paradisul se poate asimila cu raiul in general sau cu nirvana fiecaruia, o particica o gasesti in abisul sufletului. Astept raspunsuri decente!
Mda...cam asa ceva.iti dai seama ca te-ai aflat in paradis duupa ce l-ai pierduut...
De adevarata valoare ne dam seama abia cand o pierdem si odata ce pierdem ceva greu il putem recupera.
Deci oricat de...hai sa-i zicem "perfect" (dar perfectiunea NU exista) ar fi paradisul, doar dupa ce-l pierdem il pretuim.
Rare sunt persoanele care stiu sa aprecieze cu adevarat ceva, astazi lumea e egoista si superficiala.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
