-10. De ce sa imi fie frica, cand stiu ca dupa ea ma asteapta ceva mult mai bun? Eventual curiozitate, care creste odata cu trecerea timpului, ca a unui copil ce isi asteapta darul de sarbatori.
Nu ne temem de moarte ci... de cat de nepregatiti am putea fi in momentul ei - acela in care sufletul nostru intampina eternitatea...
Cand vine vorba de moartea naturala (ca sa-i zic asa). Nu imi este frica deloc. Si totusi. de ce mi-ar fi? Pentru ca tot o sa se intample la un moment dat. Deci. 1.
Cand am fost mic verisorul meu mi-a povestit despre maorte si m-a facut constient iar eu am plans...dar asa daca nu ma gandesc la moarte raspunsul meu este 3
5. Oricand as fi gata sa mor, depinde in ce circumstante Nu as vrea sa am o moarte chinuitoare.
8, pentru ca 2-ul e rezervat datorita faptului ca este omenesc (firesc) sa mori.
Daca as sta sa ma gandesc la cate lucruri mai am de facut sau sa vad 8, daca nu m-as gandii la asta 2 deoarece cum tie scris asa mori pot muri stand in pat sau alteceva deci?
Nu pot spune ca nu am frica de moarte. Dar stiu ca va veni intr-un final si ea. imi e frica sa mor tanar si sa nu imi traiesc viata. vreau sa mor de batranete, nu de vreo boala sau altceva. asa ca profit, cat de mult pot! si vreau sa am un scop in viata sa obtin ceva, sa pot lasa ceva bun pe lume.
De ce sa ne fie frica de moarte? Nu știm ce este moartea cu exactitate, practic ne e frica de necunoscut, ceea ce este normal, dar trebuie sa învingem asta. Gândește-te puțin la un bebeluș nenăscut. El nu știe ce este dincolo de pântecul mamei, nu știe când va ieși de acolo, nu știe ce i se va întâmpla după, lui ii este bine acolo. Dintr-odata se naște și în momentul nașterii începe cu adevărat sa trăiască. Asa și noi, poate după ce trăim aceasta experienta numita moarte, ajungem într-un alt loc în care vom continua sa existam și ne vom adapta mediului la fel cum ne-am adaptat după concepție și în momentul în care ne-am născut. Nu consider moartea ca fiind un lucru rău, ci o noua etapă și nu mi-e frica de ea.