Pentru că personalitatea oamenilor este atât de schimbătoare, este un lucru obişnuit să auzi pe cineva spunând despre un prieten "nu mai este aceeaşi persoană". Dar, se poate schimba cineva într-o aşa măsură, încât să nu poată fi identificat cu acţiunile lui din trecut? Răspunsul, deşi poate părea evident, nu este chiar uşor de dat. Filosofi renumiţi s-au preocupat de acest subiect al identităţii personale (identical self), cu rezultate surprinzătoare. John Locke, de exemplu, în urma unei ample analize, a putut spune că fiinţele umane au un "identical self". El a definit persoana ca fiind: 'un lucru inteligent gânditor, care are raţiune, reflecţie, care se poate considera pe sine ca "itself", acelaşi lucru gânditor în timpuri diferite şi locuri diferite'. Alţi filosofi, precum David Hume, tot în urma unor analize aprofundate, au ajuns la concluzia contrară, cum că oamenii nu au o identitate personală (identical self). Hume, de exemplu, începe prin a-şi pune întrebarea ce este acest sine (self); sau cum s-a ajuns la ideea de self. Orice idee, spune el, se naşte în urma unor percepţii (impressions) făcute asupra simţurilor noastre de către agenţi exteriori. Am ajuns la ideea de frig, pentru că am simţit frigul. Dar nu există o "impression" constantă şi invariabilă care să ne ducă la ideea de self, consideră Hume. Mintea noastră, spune el, este un fel de teatru unde câteva percepţii îşi fac apariţia, trec, revin, alunecă într-o parte sau alta şi se amestecă într-o varietate infinită de situaţii. Din care dintre toate astea ar putea ideea de sine (self) să apară? Nu, nu există aşa ceva; nu există un "identical self", afirmă Hume.
Voi cum vedeţi problema?
Ordonare:
După relevanţă
Daca pana acum ceva timp se credea ca personalitatea unui individ este imuabila, in prezent, studiul neuroplastictitatii a decelat capacitatea incredibila a creierului de a isi modifica atat structura cat si functiile pe intreaga durata a vietii.
Stiai ca si solidele, un munte de exemplu, privit la unitatea de timp potrivita sufera deformari similare cu cele ale unui fluid? Asa este si mintea umana. Poate parea constanta pentru o zi, o luna sau un an. Dar, supusa eroziunii permanente a unei idei noi se poate schimba.
RăspundeDacă creierul are capacitatea de a-şi modifica atât structura cât şi funcţiile pe toată perioada vieţii, mai putem spune că Ion cel de astăzi e acelaşi cu cel care a fost în copilărie? Dacă e altul, cum îl identificăm totuşi? După acte - buletin, certificat de naştere, diplome de studii etc? Nu de alta, dar dacă face vreo infracţiune, să ştim pe cine băgăm la puşcărie.
Răspunde Exista CNP-ul, care nu se schimba decat in situatii exceptionale: cum ar fi schimbarea de sex.
Eu dacă mă duc să vizitez o cunoştinţă pe care n-am văzut-o de vreo douăzeci de ani, bat la uşă şi când iese îi arăt CNP-ul?
Presupun ca nu ai nevoie de un criteriu riguros de identificare in acel caz.
Nu este schimbător mann, pur simplu purtam tot felul de masti pentru a ne adapta unui societati false,ipoccrite,materialiste,omul ti a pierdut umanitatea,suntem doar dupa bani,sex,alcool,droguri,multi depresivi prin occident,plini de pastile dar cica sunt fericiti, urmam un ciclu hedonist bazat pe placeri de moment,ma bucur ca macar minoritatile pot avea si ele drepturi,minoritatea mereu a fost atigmatizata,in toata istoria majoritatea erau oi se adaptau si gata,dar uni aveau o inteligenta,creativitate, bunatate astronomic de mare, ei erau omorati, vezi de platon, socrate si inca cati filozofi si acolo cativa erau inteligenti restul erau oi
Personalitate,caracter,ala nu se schimba,nu stiu exact daca ne nastem cu el,sau daca se definitiveaza dupa anumiti ani,dar sa zicem,esti matur,ai deja un anume carcter,cu ala vei muri 
nu se va schimba.
De ce spun oamenii ca unia se schimba? Pt ca ei au vazut doara o latura a acelui om.
Fiecare din noi sintem capabili de anumite actiuni,dar nu sintem pusi in fata unei situatii sau a tuturor situatiilor posibile,poati muri si sa nu fi fost pus intr-o sitiatia la care tu ar fi trebuie sa dai un raspuns,sa iei o actiune.
Ca urmare,atunci cand apare o situatie nou,pe care nici tu nu ai experiementato vreodata,atunci se impune sa iie o actiune,atunci cei din jurul tau vad,iar daca actiunea ta este rea sau buna,oamenii spun,uite X s-a schimbat dar nu te-ai schimbat deloc.
Sint actiuni luate de aceiasi persoana,diferit,asta este o alta chestie la care spunem ca acea persoana s-a schimbat,dar adevarul este altul,anume actiunea lui va fi mereu aceasiai fata de situatia respectiva,mereu aceiasi.
Putem aveam reactii diferite la persoane diferite,asta pentru ca fiecare persoana sau sitiatie poate declansa in noi anumite chimicale,anumite reactii,care sunt diferite,ca urmare si raspunsul tau este diferit.
Cum sintem si noi pe aici,tu de exemplu fata de mine ai o reactie X iar fata de Inferno ai alta reactie Y pe exact acelasi subiect deci difera persoana si actiunea persoanei la acel subiet,iar tu reactionezi diferit,ma faci pe mine rau,sau nu nu zic altceva pe alatu geniu si asa mai departe.
Ca urmare unele persoane or sa te vada bun,altele rau,pentru ca ai reactionat altfel decat de obicei si atunci acele persoane or sa zica uite pe Sabin sa achimbat frate
Deci totul este relativ cum spunea nea Einstein depinde cinde spune,depinde de raspuns si asa mai departe.
Deci un om nu se schimba,poti sa il fortezi sa faca ceva dar menatl nu se va schimba,poate doara sa-i fie frica.
Intra unu la puscarie,acolo da de altii mai smecher ca el,il pun aia la pct, iese de acolo o sa fie cuminte dar de ce?
Pt ca s-a schimbat? Nu cred, pentru ca stie cei acolo stii cel asteapta si frica il face sa stea linistit aia e tot, restul is povesti, el stie ce este in mintea lui, dar eu stiu sigur ca gandeste cum gandea odata.
Citisem mai demult ca schimbarile de personalitate au loc foarte lent, altfel se numesc tulburari. Totusi, cred ca in cazuri rare, come sau altfel de accidente se poate produce o schimbare ca aceea despre care ai scris, rapida si cu 180 de grade.
Ti-a mai spus cineva cat esti de simpatica cand te scremi asa mult sa dai un raspuns coerent? 
Imi arati in fiecare zi ca oamenii nu se schimba. ☹️
Nu este treaba ta.
Te rog sa nu imi mai faci comentarii, indiferent daca tu crezi ca am dat un raspuns corect sau nu, indiferent daca crezi ca ma screm sau nu.
Imi place cum ai trecut de pe modul "cry" pe modul "fight".
Mi-a placut ca ai vrut si tu sa inchei dialogul cu o vorba de duh:
"Cand filosofii isi dau cu parerea despre creier, personalitate si echilibrul psihic al unei persoane, ceva nu este bine."
si l-ai lasat pe bietul sabin masca.
Saracul, ce o spune acum in mintea lui: "Ba da enigmatice mai sunt femeile astea, oare ce o fi vrand sa zica?"
Cam asta am vrut sa iti mai zic.
In rest, imi esti simpatica. Asa ca te iert.
. 
Ceea ce zice Hume este destul de asemanator cu ceea ce zice Buddha.(cauta despre dependent co-arising in budism)
Foarte multi ganditori occidentali din acele timpuri au fost influentati de mistica indiana.Doar ca buddha considera ca nu trebuie sa ne preocupe ideea de sine, daca exista sau nu, pentru ca ideea este generatoare de suferinta iar budismul invata doar despre "stres si incetarea stresului(dukkha)".
Îmi place filosofia lui David Hume.Cei care l-au cunoscut personal l-au apreciat, se pare, şi ca om. După moartea lui, Adam Smith, de exemplu, a scris: "A murit aşadar prietenul nostru cel mai excelent, cel care niciodată nu va fi uitat... Părerile lui filosofice vor fi, desigur, judecate diferit, însă cu privire la caracterul şi la conduita lui sigur nu vor fi diferenţe... A fost mai echilibrat decât oricare om pe care l-am văzut vreodată".
Nu ai intalnit mai des: 'oamenii nu se schimba' sau 'a ramas aceeasi persoana', decat: 'nu mai este aceeaşi persoană'?
Sincer.
Te intreb mai ales fiindca de aceste lucruri se ocupa si preocupa psihologii si neurologii.
Cand filosofii isi dau cu parerea despre creier, personalitate si echilibrul psihic al unei persoane, ceva nu este bine.
Bineînţeles că mai des am întâlnit varianta "a rămas aceeaşi persoană". Cealaltă variantă, chiar dacă apare mai rar, apare totuşi. De exemplu, cineva pe care îl ştiam om de treabă, moral, onest...s-a băgat în cine ştie ce afaceri şi a devenit un tip parşiv în care nu mai poţi avea încredere.
De ce crezi că ceva nu e bine (dacă filosofii îşi dau cu părerea)?
Este bine daca si'ar da cu parerea la un ceai, nu scriind carti despre un domeniu care nu este al lor.
Eu nu as baga in seama un stomatolog care crede ca este si notar public.
Imi cer scuze pentru 'scrierile alese' cu inferno. Nu se vor mai repeta.
Nu ştiu cum să explic, dar de psihologi nu am avut niciodată o părere bună. De multe ori, ei consiliază pe unii care au exact problemele pe care ei înşişi le au; caz în care ar merge vorba: dacă eşti aşa sigur pe ce spui, de ce nu te tratezi şi pe tine?
Nu te las atat de usor! Toate profesiile sunt asa, pe zidar nu cade casa, croitorul nu merge cu hainele rupte? Psihiatrii nu sunt dusi cu pluta?
Nu ți mai bate mintea, toți oamenii, dar toți, au și o latura sau mai multe, ascunse, urate. Sa nu ai încredere deplina în nimeni și sa nu fii uimit când ești dezamăgit de cineva. Asa nu vei suferi.
Daca ar fi sa iei totul logic ai spune ca totul s-a format dintr-un punct mic, si cresterea a fost de la mic la mare.dar te-ai gandit vreodata ca ar fi posibil ca acest univers mare sa creeze tot ce este atat de mic?
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
