Pentru ce si cu ce scop traim pe pamant?

O altă întrebare, oarecum înrudită, ar fi: De ce ne rabdă pământul?

La acesta intrebare nu au reusit si nu vor reusi sa raspunda nici marii filosofi ai antichitatii si nici cei de dupa ei, pentru ca nu stim aceste aspecte!

Ca sa pui intrebari pe TPU, ce ne am face fara tine?

Ca sa te cunosti pe tine insati si sa iti gasesti linistea si pacea interioara,sa înveți zilnic ceva nou,si sa iti petreci timpul cu cei dragi tie. Sa ai grija de tine,si sa fii voluntar, sociabil, sa mergi prin vacante, dar repet e parerea mea., nu exista un scop sau un sens

Întrebarea dtale are niște premise, adică implică niște presupoziții.
Să le desfășurăm puțin.
Suntem oameni, ființe vii, din regnul animal.
În plus în raport cu celelalte animale, avem on system de comunicare bazat pe gândirea abstractă.
Presupunem că și celelalte animale au sau acționează pe baza unor concepte adică știu și ele ce înseamnă hrană, copii, etc, doar că nu comunică între ele.
Dar înafară de verișorii noștri companzei, care își folosesc resursele intelectuale să își facă rost de cele necesare traiului, mai facem și filozofie abstractă. Astfel, simplu, ceea ce facem este să utilizăm mintea să rezolvăm problemele vieții. Pentru aceasta funcția de anticipare a viitorului este esențială. Ne propunem să, ne îndreptăm spre, acumulăm pentru viitor produse, anticipăm ce se va întâmpla după încălzirea global, etc. Astfel avem în vedere scopuri și finalități umane. Ce facem apoi. Măsurăm, evaluăm existența toată. Întregului, a universului în raport cu experiența noastră. Noi avem un scop major, supraviețuirea. Și ce facem apoi? Păi dacă noi avem scopuri ca oameni, căutăm scopuri și în altă parte în natură, în existență. Ceea ce am creat noi sigur și nu se găsește în natură, sunt modelele matematice. Restul nu este creație. Și ne închipuim că dacă noi avem scopuri, și natura are, că cineva a creat-o și că acel ce a creat-o avut un scop. Și tot căutăm și căutăm. Doar că nu avem cum să găsim ceva ce nu există.
Găsim o ordine profundă, pe care dacă reușim să o deslușim, reușim să facem viața noastră tot mai bună, cu matematică, fizică și tehnologie, mai plăcută cu artă, și apoi fiindcă constatăm că reușim să trăim împreună datorită ordinii și legilor create de oameni, și legile pe care re regăsim în natură, ne gândim că le-a creat cineva, de ce? Cu un scop, căci așa înțelegem noi lumea. Că dacă noi trăim pe bază de scopuri, țeluri, finalități, ele există peste tot. Și căutăm scopul acela exterior, și nu îl găsim nicăieri. Nu se poate să nu existe. Deci Dumnezeu. Cum? El ne-a creat după chipul și asemănarea lui sau noi l-am creat după chipul și asemănarea noastră? și apoi dacă noi avem scopuri, le-am atribuit și lui?

Eterna intrebare pe care si-o pune omenirea de mii de ani. Raspunsul e ca nu avem un scop anume, dar fiecare isi gaseste unul... sau nu. Chiar si lipsa scopului e un scop in sine.

Pentru ca să ne fie bine să nu ne fie rău.

Nu ti-a stabilit nimeni un scop al existentei, pentru ca nu suntem altceva decat o aparitie intamplatoare si temporara in acest univers. Din punctul de vedere al universului, avem acelasi scop ca o piatra.

Diferenta dintre noi si o piatra este ca noi putem sa ne cream singuri un scop.

Pentru ca zeama de glont e scumpa

De tine depinde.

Daca am sti scopul care ar mai fi farmecul vietii?

"Omul traieste pentru prezent si intru imediat" - Lucian Blaga

Timpul se scurge intr-un singur sens si aceasta este o dovada ca exista un scop si un sens pentru care a fost creata si exista materia si omul si orice lucru pe care il vedem in natura.

Faptul ca orice in natura are o explicatie, cere o explicatie sau are un motiv pentru care exista e o dovada ca toate au fost create si exista cu un scop independent de vointa omului: albinele care sa ajute la polenizare, ploaia ca sa ude pamantul, etc. Orice se vede raspunde la o intrebare "de ce asa si nu asa?" pentru ca orice a fost creat si exista cu un motiv, cu un scop.

Insasi existenta unei astfel de intrebari si faptul ca ai pus aceasta intrebare e o dovada ca omul exista cu un scop si ca a fost creat cu un scop. Scopul este de a face voia lui Iehova Dumnezeu.

Vezi www.jw.org.

Mântuirea.

Scopul vieții este să afli de ce trăiești.

Suntem efectul inaintasilor nostri si cauza pentru urmasii nostri. Fiecare gest, gand si fapta a noastra se incadreaza aici. Suntem mici piese intr-un angrenaj mare complex si perfect.

Scopul este insasi evolutia noastra, a umanitatii. Putem sa contribuim mai mult sau mai putin la evolutia noastra ca oameni, ca societate, pana vom atinge apogeul acesteia, ce va consta cel mai probabil in autodistrugere. Trebuie sa ne bucuram de tot ceea ce ne ofera in prezent viata, incercand sa ne gasim un echilibru pe plan cognitiv, emotional, precum si in actiunile pe care le savarsim zi de zi.