Nu am citit tot articolul, dar am inteles ideea. Am avut si eu numeroase discutii cu persoane credincioase pe aceasta tema, am primit un singur raspuns de la toti: "Cei care traiesc rau pe Pamant, dar cred in D-zeu se roaga si-i fac pe plac, o sa traiasca bine in Rai."
Hmm... Eu cred in "minunile" medicale realizate de doctori geniali cu maini de aur, in "minunile" stiintei si cele ale tehnicii, in explicatiile stiintifice si logice pentru fenomenele naturale ( oamenii care sufera de pe urma inundatiilor, isi reconstruiesc casele si apoi sunt inundati iar, se intreaba oare cu ce au gresit de i-a pedepsit D-zeu in halu' asta, dar nu le trece prin cap sa-si construiasca casa un pic mai la deal, nu in acelasi loc de unde i-a luat apa data trecuta).
Cred in teoria evolutionista, in bunatatea oamenilor, in puterea vointei si a perseverentei. Cred in roadele muncii. Cred ca si tot raul din lume se intampla din cauza oamenilor.
Mereu acelasi raspuns logic " pentru ca te testeaza" pentru fiecare chin ghinion si tragedie... sau " El planurile lui". Multa lume are mai multa incredere in El decat in ei insisi si in fortele lor si eu cred ca e o mare prostie pentru ca El nu vindeca boli, el nu apara sau alte lucruri... e bine sa crezi in el, nu spun ca nu doar ca lumea are nevoie sa creada si in ei insisi. Articolul mi s-a parut siropos de la inceput si nu am citit decat 3 randuri
E o imensa prostie cine a scris chestia aia!
El zice ca Dumnezeu nu raspunde la rugaciuni. Makar a incercat sa vada daca e asa?
La intrebarea
De ce nu vindeca Dumnezeu persoane cu membre amputate?
El are un scop anume. Poate el a vazut oameni pe strada cu probleme de-astea si s-a intrebat lucrul asta. Nici macar nu s-a gandit ca poate si ei si-au pierdut speranta in Dumnezeu.
Daca ai vazut vreodata filmul "Viata fara membre" ai sa intelegi ca Dumnezeu are un plan.
De ce mor atatia oameni de foame in lume?
Daca tu ai avea copii si ei ti-ar face contra ta, te-ar injura, te-ar vorbi de rau etc... tu ce ai face? I-ai tine numai in lux?
Si cateodata si cel bun trebuie incercat.
Toate intrebarile de acolo nu au sens.
E o porcarie.
Constat ca esti plin de intrebari de fapt. Doresti sa elucidezi aceasta enigma care te framanta: existenta lui Dumnezeu. Cum sa-ti spun, maretia lui Dumnezeu depaseste intr-adevar limitele cunoasterii noastre. Problema este mult mai ampla decat o putem percepe noi, prin bariera ochilor nostri de carne. Biblia nu se contrazice, capitolele ei se completeaza, daca stim sa o citim. Este adevarat ca lumea nu a fost facuta in doar sase zile masurate de noi, caci noi suntem cei care dam masura timpului. Dumnezeu ne-a lasat scris ca pentru El nu conteaza cum masuram noi, ci ca o mie sunt ca o zi si o zi ca o mie de ani. Lumea a fost facuta in sase perioade de timp. Pentru a fi inteles atunci, s-a folosit acest termen. Cartile Bibliei il au drept autor pe Dumnezeu, insa instrumentele cu care a scris sunt oamenii. Si toti ei sunt aceia care trebuie sa inteleaga cele scrise. De aceea limbajul nu este unul filozofic, ci pe masura priceperii tuturor. In alta ordine de idei, perturbarea starii energetice a organismului (energia este si ea tot o materie, pe care nu o percepem insa in mod obisnuit), duce la perturbarea spirituala, care coboara apoi asupra trupului. Cand trupul este bolnav, inseamna de multe ori ca este prea tarziu deja pentru suflet. Daca o persoana are membrele amputate, inseamna ca aceasta a fost unica sansa pentru a mai ramane in viata. De ce sa il condamnam pe Dumnezeu ca i-a deschis o cale, i-a daruit o inspiratie acelei fiinte, pentru a ajunge la un medic care a decis sa-i salveze viata astfel, si sa nu condamnam, de exemplu, chirurgul. Nu ca l-as condamna eu, dar nu percepi totusi aici o doza mare de subiectivism, sau rea intentie? Dumnezeu are un plan cu fiecare. Cei care mor de foame, atata omenire saraca, este nascuta cu un destin si suferinta lor le va fi rasplatita, pe cand cei care au generat acest genocid vor plati. Planurile Lui nu sunt planurile noastre si caile noastre nu sunt caile Lui. Am mai scris aceasta si in alt raspuns, si am sa repet si pentru tine. Cand trecem printr-o intamplare in viata, ne intrebam de ce ni se intampla asta noua. Trebuie ca acea intamplare sa se sfarseasca de petrecut, pentru ca noi sa intelegem de ce ni s-a intamplat ce ni s-a intamplat, omul are nevoie chiar de intreaga sa viata pentru a termina de inteles, ba chiar omenirea are nevoie de intreaga sa istorie. Eu, tu, cei din jurul nostru suntem atat de mici... nimic altceva decat un pumn de tarana. De ce sa judecam noi ceea ce nu cunoastem pe deplin si de ce sa demonstram ceea ce nu stapanim indeajuns? Sunt oameni care cred si oameni care nu cred in Dumnezeu. Dar ai privit vreodata cu atentie cat sunt de luminosi ochii crestinilor? Ai simtit cat de fericit le este sufletul? O cauza, cu siguranta, trebuie sa existe. Faptul ca Adam este facut din lut, este un simbol tocmai pentru a descrie pumnul de tarana despre care vorbeam mai sus. Cat despre Fiul Sau, nu-I contesta existenta nici ateii. Istoria, fie ea chiar pagana, recunoaste existenta lui Isus in lume. Si aici vreau sa dau un raspuns pentru atei: chiar daca nu-l recunosc drept Fiul Creatorului, si-I recunosc existenta doar ca om, tot a fost cel mai important om din lume. La urma urmei a impartit timpul, acesta masurat de noi, in doua: inainte de Cristos si dupa Cristos. Este ceva, nu? Daca ni s-a cerut impartasirea cu Sangele Sau si cu Trupul sau, ni s-a cerut sa luam parte, ca si memorial, la rastignirea Sa. In amintirea Lui, si pentru a-i apartine ca madulare vii ale Trupului, al carui Cap este. Ce este rau in asta? In primul rand pentru a o putea face, ni se cere sa iertam, sa nu facem rau, sa iubim... Cu ce dauneaza lumii? Cat despre divorturile crestinilor, trebuie inteles foarte clar un lucru: nu sunt nici ei perfecti. A nu se crede ca daca ni se cere sa urmam o cale, o urmam in totalitate. Gresim atat de des. Dar sa lasam asta tot in judecata Celui care este mai mare decat oricine. Intrebarea ta nu este si nu o percep ca pe o provocare malitioasa. Ci ca pe o sansa sa imi expun opinia. Chiar te felicit pentru ea, iar raspunsul meu il voi incheia cu o intrebare pentru tine, si pentru toti scepticii in general: daca nu este nimic dincolo de moarte, si nu exista Dumnezeu, iar daca noi nu suntem decat carne pe care o mananca mai apoi viermii, este in regula. Mori si gata, ai scapat. Dar daca este, ce te faci?
Te sfatuiesc sa accesezi aceste noua parti ale reportajului. Te va pune pe ganduri... Sa ai o zi frumoasa!
Mii de scuze. Acceseaza, te rog link-ul:
http://www.youtube.com/watch?v=uMJrCQZoXp8
@emanuellex: Eu referitor la existenta sau nonexistenta divinitatii iau in considerare argumentele, realitatea si gindirea logica si nu vreau sa fiu constrins de frica pedepsei sau de o rasplata dupa moarte, pentru ca mi-ar afecta gindirea, deci la mine nu este valabila intrebarea: si daca exista, ce ma fac?
Cit despre video nu stiu ce sa zic, nu m-a impresionat prea tare, deoarece nu demonstreaza nimic.
@*mony: Exemplu care l-ai dat cu copiii care mor de foame este asemanator cu comportamentul mamelor care isi arunca copiii, acest exemplu era mult mai bine daca nu exista.
Si copiii sub virsta de 5 ani sunt pacatosi si trebuie incercati dupa parerea ta?
Multi chemati putini alesi.Nu Dumnezeu ne pedepseste, ci noi singuri, pacatul atrage pedeapsa.Vezi copii nenorociti... te intrebi pentru ce platesc, nu? Platesc pentru pacatele parintilor. Dar de ce nu platesc parinti, nu? Ei bine in unele cazuri, nici o pedepsa nu-i mai poate indupleca...decat aceasta sa-si vada copilul in suferinta. Multi au impresia ca Dumnezeu este un tiran, dar ce tiran ne lasa libertatea de a alege? Multi se tem de moarte, dar cat dureaza sa mori? Cateva secunde. De ce e dincolo le este frica! Multora le este frica de suferinta, dar suferinta salveaza, mantuieste, de aceea se zice ca "vai de cel ce se pune in pat si nu se mai trezeste" pentru ca moare plin de pacate.Vezi saracie si bogatie, dar oare care este mai bogat si care mai sarac? Dumnezeu iti permite sa iei din aceasta lume tot ce-ti pofteste inima, dar nu toate iti folosesc.
Am citit articolul abia numai dupa ce am postat primul raspuns... e amuzant articolul...si eu pot scoate asemenea aberatii! Iau biblia si selectez aleatoriu cate-o propozitie o separ de context si tot asa.
"De ce vrea Iisus sa-i bem sangele si sa-i mancam trupul?" trebuie sa recunosc ca e mortala
"Dumnezeu este imaginar"- daca asta e adevarat atunci eu nu sunt decat un animal, nu? Ce? Daca pot gandi inseamna ca nu sunt? Am evoluat!
"Credintele tale religioase te ranesc pe tine si pe cei din jur"- cred si eu, mai ales daca ti-ai pierdut adevarata cale...
M-a tentat sa raspund la fiecare intrebare de acolo, dar mi-am dat seama ca ma fraieresc singura: daca tot suntem atat de opaci in gandire incat nu vedem adevarata realitate, de ce nu sunt sustinute raspunsurile de acolo cu fragmentele "defaimatoare"din biblie? Pentru ca respectivul care a scris articolul si-ar fi dat cu firma in cap de unul singur...
Pe mine nu ma constrange frica. Eu am toata convingerea ca Dumnezeu exista si chiar ii simt iubirea din plin. Intrebarea de final era pentru sceptici, si mai ales pentru tine, care ai postat articolul de mai sus. Macar asa de-ar gandi acest gen de oameni, si tot ar fi mai mult bine pe pamant.
Cum adica sa-i provoci pe cei crendinciosi? Ti-am urmarit intrebarile si in majoritatea te indoiesti de existenta Lui Dumnezeu.Esti satanist, pagan sau care e problema cu tine?