Pentru iubitorii de istorie. Credeţi că putem vorbi despre "legile istoriei"? Are istoria legi, aşa cum are, de exemplu, fizica? Şi dacă da, le cunoaşte cineva? Le înţelege? Din câte am citit eu, am observat că istoricii examinează un eveniment sau un şir de evenimente, încearcă să afle cauza sau cauzele acestora; apoi studiază personalitatea unui conducător sau a unui erou (sau eroi), considerând că aceştia sunt răspunzători pentru producerea acelor evenimente. Dar în felul acesta nu cred că se poate ajunge la cunoaşterea legilor de care ziceam. Vă amintiţi de paradoxul cu Ahile şi broasca. De ce nu puteau anticii nicicum să-i dezlege misterul? Pentru că erau analizate porţiuni discontinue ale mişcării, pe când mişcarea, atât a lui Ahile cât şi a broaştei, era una continuă. Mai târziu, cu ajutorul calcului infinitezimal au fost soluţionate multe astfel de probleme. Putem face o comparaţie cu istoria? Întreaga istorie a lumii este un flux continuu de evenimente, la care participă, nu numai voinţa unor lideri şi nici numai voinţele soldaţilor care alcătuiesc nişte armate, ci, până la urmă, voinţele tuturor oamenilor. Şi atunci, cum aflăm legile istoriei, dacă acestea într-adevăr există?
Desigur că pentru a înțelege în mod adecvat un eveniment, trebuie să examinăm puțin și alte lucruri. De ex: Nu putem înțelege Holocaustul fără să studiem istoria antisemitismului (mai ales în Germania), umilirea prin care au trecut nemții după 1918 și tehnologia acelor vremuri.
Cum ziceați și dvs. "întreaga istorie a lumii este un flux continuu de evenimente". Legat de ultima parte, vreau să amintesc "efectul fluturelui", care zice că, în acest univers, chiar și cel mai mărunt lucrușor - "un flutere care dă mai tare din aripi în Brazilia" - poate avea un impact enorm asupra istoriei - "poate să declanșeze o tornadă în Texas". Fiecare lucru mărunțel pe care un copil, un soldat, un lider sau orice altă ființă vie a făcut posibilă lumea și istoria care ne-a adus aici. Până și lucrurile care n-au viață pot schimba istoria: virușii nu sunt nici vii dar nici morți și totuși au schimbat cursul istoriei în repetate rânduri (exemplul cel mai recent fiind coronavirusul).
Răspunde
Eşti student la istorie? 
Răspunde
Aș vrea eu. Nici gimnaziul nu l-am terminat încă. 
Am văzut ce bine ştii şi povestea lui Vlad Ţepeş; şi nu numai.
Ordonare:
După relevanţă
Ce invatam din istorie este ca viitorul (istoria viitoare) este imprevizibil.
Răspunde
Cu alte cuvinte, nu există acele "legi ale istoriei". Sunt de aceeaşi părere.
P.s. Ce-o mai fi făcând minrest? Mai ştii ceva de el?
Nu știu, de fapt nu știu cine e în viața reală.
Mișto sa compari ceva variabil produs de oameni cu ceva fix produs de natura.
Să-mi zici când afli răspunsul.
Nu se poate discuta despre Legi ale istoriei, pentru ca ele nu exista.
Istoria are doar Istoriografie, Metode, Stiinte Conexe, Rationamente istorice, etc, si cateva Reguli sau proceduri, (nu Legi), care se folosesc in analiza surselor. Aceste Reguli, (am un lapsus in ceea ce priveste numarul lor) nu se aplica insa daca exista o singura sursa, in timp ce o Lege nu se mai aplica decat cand locul ei este luat de o alta Lege.
Cam aceasta este in mare, esenta lucrurilor. Nu poti face ca Istoria sa functioneze dupa/intre (si cu) niste Legi.
Cat despre Ahile si celelalte paradoxuri ale lui Zenon, ele au aparut din dorinta de a clatina fratia divina a pitagorienilor care a creat o problema uriasa pentru urmatorii 2300 de ani (exista cantitati matematice care nu au legatura cu realitatea?) cat si din faptul ca grecii refuzau interactiunea cu notiunea de infinit, aceasta avand o conotatie inspaimantatoare pentru ei, care aveau Matematica strans legata de Geometrie.
Rezolvarea nu a dat-o insa calculul infinitezimal, ci Aristotel, la o suta de ani dupa Zenon, care a rupt discutia in potential infinit si efectiv infinit, si mult mai tarziu, a venit Cantor cu setul "C" (Continuum), setul de numere reale.
E logic ce zici. Totuşi, am întâlnit sintagma "legile istoriei"; n-aş putea spune acum unde şi când, dar am întâlnit.
E o sintagma veche, si a avut si un nume: Determinism, acum disparut. O directie a istoriografiei pentru identificarea unor "legi" care determinau evolutia istorica. Comunismul si Pozitivismul au incercat si ele ca sisteme sa identifice fara succes niste "legi" care sa explice istoria, fara succes, pentru ca nu exista astfel de Legi.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
