Mihaidavidoglu,
Sunt onorată că mă adresez unei persoane care îmi scrie din "cetatea de foc" şi care îmi aduce aminte de " ochii dragi ai bunicului" (bietul de el, avea probleme de vedere şi din această cauză nu putea să deosebească o întrebare serioasă cu o întrebare stil troll ).Păi măi dramaturgule, care eşti tu reprezentant al realismului socialist, cu cine te cerţi,că eu tot nu am înţeles?
Cum de toţi ceilalţi useri care au răspuns şi-au dat seama despre ce e vorba, numai tu, nu? Bineînţeles că ştiu cam ce răspunsuri pot obţine ( de aceea nici nu am nevoie de un motor de căutare ), însă voiam să ştiu cum consideră fiecare în parte "plânsul". De exemplu, pentru mine poate fi o formă de evitare a furiei şi atât. Pentru altul poate fi şi un mecanism de comunicare non-verbală (în special la copiii care merg pe premisa " plâng, deci atrag atenţia,iar cineva va încerca să mă împace " şi, în acest mod, dezvoltă plânsul după bunul lor plac, în funcţie de dorinţele acestora ), pentru altul poate fi doar o refulare, iar pentru altul descărcarea emoţională arătată şi celor din jurul său, sau nu.
,, Poate următoarele întrebări vor fi ceva mai serioase și să utilizezi la ceva, realmente util ție, răspunsurile primite."
1. În calitate de ce anume îţi dai tu cu părerea? Personal, mi se pare că se vede cu ochiul liber că este o întrebare serioasă, mai ales că doream să văd dacă există useri care au un caracter mai puternic, care au un avantaj pentru că se lasă greu impresionaţi să verse lacrimi, dar sunt mai expuşi riscului de depresie, izolare şi interiorizare a gândurilor care poate duce la ceva maladiv.
2. Ca să îţi fac şi ţie pe plac, promit că data viitoare voi posta ceva despre păcatul non-creaţiei şi n-o să uit să scriu partea aia cu vacanţa care o scrii tu în fiecare răspuns.
3. Ai vocabularul atât de redus încât foloseşti "motoarele de căutare" şi de aceea te limitezi doar la păcatul non-creaţiei?
Depinde de situația concretă și de motivația plânsului.
Ai uitat în enumerarea ta, de plânsetele cu lacrimi de crocodil apartenent unor politicieni, de plânsul ca armă de șantaj al copiilor ultra răsfățați. Ai uitat de plânsul involuntar de bucurie, de plânsul cauzat de dureri fizice al persoanelor suferinde.etc.
Dacă utilizai niște motoare de căutare pe internet te lămureai sigură, cam cum este cu plânsul și nu ne mai postai această întrebare stil troll, unde tu, poate cunoșteai dinainte, cam ce răspunsuri poți obține, la o asemenea întrebare.
Poate următoarele întrebări vor fi ceva mai serioase și să utilizezi la ceva, realmente util ție, răspunsurile primite.
Tuturor, si intrebatoarei, ca sa nu faceti gafe regretabile, in caz de se intampla. sexul Frumos mai poate izbucni in plans si in momentul ajungerii la orgasm!
Mihaidavidoglu, iart-o, ca prea juna e, si are ea asa, un "feeling" cateodata, ma intelegi. si nici macar nu e singura! nu ca ne-ar putea consola asta cu ceva, dar vor creste si ele, si poate mai altfel fi-vor ele atuncea.
Multa psihologie in intrebarile tale
plansul este una din manifestarile fizice ale organismului nostru de a se descarca de anumite tensiuni acumulate in urma acumularii energiilor la contactul cu un anumit stimul sau chiar cu mai multe simultan. Energiile acumulate de cele mai multe ori se manifesta sub forma emotionala, deci poti spune chiar corect ca plansul este o descarcare emotionala. Refularea este tot o manifestare emotionala, are la baza tot cantitati de energie acumulate in urma interactiunii cu diversi stimuli. Iar plansul este o metoda de refulare, o metoda de eliberare printre multe altele.
Plansul deseori e metoda de descarcare a unei emotii care ne curpinde, pe care o simtim, care ne inabusa. Plangi de nervi, de bucurie, de suparare s.a.m.d. E metoda pe care majoritatea oamenilor o aleg in diferite momente.
Prin plans poti trasmite si ceea ce simti, deci comunicare non verbala.
Suntem oameni, suntem diferiti, deci plansul poate avea mai multe explicatii, cu siguranta nu una sigura.
Plansul e o slabiciune? ( am vazut la ce-a scris userul carla )- Daca-i un plans curat, banuiesc ca se poate numi un act de curaj. Sa versi lacrimi, in loc sa-ti ineci amarul pe fundul unui pahar, in droguri, in comportament violent sau stricat, de cate ori e mai sanatos, si nu numai?
Mecanism:Mie mi se intampla sa imi curga lacrimile si sa rad sau sa plang doar cu un singur ochi...
Eu as zice toate trei pentru ca in primul rand atunci cand plangi trasmiti o emotie foarte puternica astfel se creaza o legatura intre tine si cel care te consoleaza. Pe langa asta ii o descarcare emotionala, pentru a lasa tensiunea din psihic mai bine plangi jumatate de ora decat sa fii nervos si sa spargi ceva, desi ambele metode dau rezultate, plansul consuma energie si de obicei duce la somn, care este relaxant pentru corp, minte si suflet. Pe ce dealalta parte este si o refulare, daca plangi din cauza unei despartiri sau a pierderii cuiva, atunci iti trec multe ganduri si iti pui in ordine amintirile cu acea persoana, astfel te linistesti si te impaci cu idea. Deci da ai dreptate plansul este toate cele de sus.
Plansul este vazut de cele mai multe ori, un indiciu al slabiciunii. Insa este un fenomen mult mai complex. In opinia mea poate fi vazut si ca o refulare, dar cred ca se manifesta diferit la fiecare persoana.
Plansul este... plans. Eu azi am plans zambind, cand mi-a scapat "Bestia" in aratura, langa lacul din Dumbravita (Tantari-Brasov). De fapt, am facut-o cand am descoperit 200 m mai departe 3 tipi care stateau cu un Opel in namol (juma' de masina) de la 8 dimineata (pescari inraiti si ei, saracii). I-am ajutat si m-au ajutat. A fost rasu'-plansu'! Fara peste, dar cu utilajele intregi. Sa rad cu lacrimi, sau sa plang sec?
1.mecanism de comunicare non verbală - ciudaaat. Adică să transmită un mesaj, că sunt tristă că persoana respectivă nu a făcut ceva ce îmi doream eu sau altceva? Deci de aici rezultă punctul 2, că sunt tristă și simt nevoia să mă descarc sau vreau să impresionez pe cineva (dacă o fac la comandă) fiindcă sunt tristă, neimplinită și ceva nu îmi ajunge, de aici rezultă și punctul trei că sunt frustrată și plâng că nu reușesc sau m-am chinuit foarte mult.
Ai înțeles ceva ? Mă rog, ideea e că eu cred că sunt toate trei valabile, simultan.
Ah și mai e ceva. Când plâng de durere fizică, m-am lovit foarte rău și îmi dau lacrimile.