Nu esti departe de adevar:timpul este o reprezentare,iluzie daca vrei,a mintii omenesti; nu exista timp in afara constiintei umane. Kant a emis aceasta idee in opera sa, iar Eminescu,in Scrisoarea I,vorbind despre inceputurile lumii,imagineaza Universul vesnic,in desavarsita pace,cand nu era "minte sa priceapa,nici ochi care sa vaza". Aparitia vietii, a omului,faptura rationala,determina aparitia timpului,a infinitelor spatii :
"De-atunci negura eterna se desface in fasii..."spune Poetul iar noi intelegem ca eternitatea e impartita in zile, nopti, ani si totul dupa miscarile planetei in spatiu.Ma gandesc uneori ca,daca am fi nemuritori,n-ar exista timp,n-am numara orele,anii; poate ca inevitabila moarte ne face sa masuram,sa cantarim,sa numaram; stii vechea inscriptie"Mane tekel,fares."Lumea are limite; in spatiu si timp...Dar totul pare iluzie asa cum tot Eminescu ne spune:
"Astfel,intr-a vesniciei noapte pururea adanca
Avem clipa,avem raza care tot mai tine inca;
Cum s-o stinge, totul piere, ca o umbra-n intuneric
Caci e vis al nefiintei Universul cel himeric..."
Timpul de unul singur nu este o iluzie, spatiul de unul singur nu este o iluzie...viata insa, devine o iluzie a propriei noastre realitati.