Poti sa ierti si sa uiti? Esti omul care iarta si uita sau omul care iarta dar nu uita sau cel ce nu uita si nu iarta? Ai putea ierta ceva major? De cate ori ai iertat? Ce poti sa spui despre tine in legatura cu iertarea?

Hei!
Da iert cu usurinta orice lucru, desi unele greseli sunt chiar exagerate. Toti gresim, nimeni nu e perfect. Iert pentru ca si Dumnezeu ma iarta cand eu gresesc. Daca El nu oboseste iertand, eu de ce sa obosesc?
Gbu :]

Iert relativ usor, dar uit greu. As putea ierta ceva major, dar nu chiar orice. Nu stiu de cate ori am iertat, nu tin socoteala.

Depinde ce anume trebuie sa ierti si ce anume trebuie sa uitii sunt lucruri nesimnificative care probabil se uitaaa fara sa iti dai seama s-au unele lucruri probabil mai esentiale care unii oameni nu le pot uita s-au nu vor sa le uite! In legatura cu iertareaa cred caa cu toti amm trebuii sa facem asta.la urma urmei ce-l care trebuie sa ne ierte cu adevaratt e D-zeu! Daca ai renuntat sa facuu un lucru pentru cinevaa s-au sa vb cu cinevaaa nu inseama ca nu l-ai iertatt mai poate insemna caa mergi pe drumul tau@! Si incerci sa faci altfel incatt sa fie totul binee! Depinde muult dee situatie! Dar in principiu Iertareaa trebuie sa o folosimm cam in orice cazzzz uitareaa depinde de multe.

Eu cred ca iertarea este privilegiul zeilor. Noi putem doar sa uitam, dar si uitarea este pana la urma un semn de impacare cu ideea de greseala, deci iertare. Nu poti ierta daca mai intai nu uiti. N-as putea uita (ierta) tradarea si minciuna. Viata este mult prea scurta ca sa mai fie loc de tradare si minciuna. Pe de alta parte, ura (ca rezultat al neuitarii si neiertarii) este obositoare. Deci alta risipa de timp si energie... Am uitat multe, de iertat ne va ierta cineva pe toti ...probabil.

Am iertat multe lucruri si uneori ma intreb daca am facut bine ce am facut...si sunt omul care iarta dar nu uita :p...am iertat lucruri de neiertat.

Pai in general nu prea pun la suflet si uit multe chestii aiurea din viata mea. Din pacate e o metoda eficienta, dar are dezavantajul ca nu pun la suflet nici aspectele pozitive ale vietii. (autoprotectie autosugerata.).

Numai d/zeu si popa iarta, eu nu iert si nici nu uit pe cei ce mi=au gresit grav.
chestii de scandaluri cu politie, procese, dusmanii si fapte rele.
despre celelalte fapte sunt un iertator, daca merita a fi iertata fapta.

Pot sa iert si sa uit f repede dar depinde de caz. dar cateodata nu uit deloc si poate ier sau poate nu sunt o fire foarte sensibila si foarte ambitioasa din punctul meu de vedere cred ca oamenii in ziua de azi sunt mult mai rai si mult mai agresivi. ma doare sufletul cand vad tara noastra atat de "rahat" si unii se lauda cu bogatiile lor. Si da as putea ierta ceva major daca as aprecia acea persoana care a facut ceva nu din intentie.Am iertat de foarte multe ori si inca mai iert pentru ca sunt buna si nu tin in mine.In legatura cu iertarea pot sa spun ca sunt cam niava uneori ca iert ce nu ar trebui sa fie iertat dar ma bucur ca m-am nascut pe lumea asta cu un scop si cred ca toti sunteti constienti de asta. sper sa nu ierti ceva care chiar nu trebuie iertat :* succes in viata.

Am iertat de prea multe ori, dar nu am uitat si nu o sa pot uita vreodata greselile facute de anumite persoane. Sunt orgolioasa, iert destul de greu... si nu uit niciodata ceva ce m-a dezamagit

Esti om sau sfant? Cam asa suna intrebarea ta pentru mine, dar... e o intrebare buna.Lumea in care traim azi este o lume dura, o jungla a civilizatiei cum se mai spune.Arata frumos "peisajul" dar cand te afli in el...simti pe pielea ta ca nu-i chiar atat de frumos.Iertarea e interpretata de unii ca o slabiciune asa ca te vor calca in picioare de fiecare data cand vor avea ocazia.Mai sunt si un alt fel de oameni care vor intelege ca iertarea e o virtute si te vor aprecia sincer.Acum mai ramane de rezolvat o singura problema: sa afli ce om ai in fata ca sa poti fi iertator sau nu.Cred ca am raspuns la toate intrebarile . Astept reactia ta.

Nu sunt genul care pune la suflet micile rautati iar chestiile minore le trec foarte usor cu vederea. Daca e vorba de ceva cu adevarat grav atunci depinde de persoanele implicate.
Sunt foarte putine persoane carora sunt in stare sa le iert lucruri foarte grave, chiar sa si uit.
Cu strainii si cunostiintele nu prea apropiate de obicei ...incerc sa las loc de "buna ziua", depinde de situatie si aici, iert dar nu uit. Daca un cunoscut mi-a gresit in trecut si vine si-mi cere ajutorul pentru lucruri minore (gen : sa-l ajut sa se mute la dracu' in praznic, sa-l duc cu masina nu stiu unde, sa-i fac rost de nu stiu ce, alte favoruri) atunci nu-l ajut. Daca e ceva mai grav gen :deces in familie, un membru al familiei grav bolnav atunci il ajut, chiar daca mi-a gresit cu ceva grav in trecut.
Cand e vorba de persoanele dragi pot sa devin foarte ranchiunos.De exemplu, daca cineva ii face un rau(mai ales unul voit) unei persoane dragi mie, atunci respectivul poate sa zaca lat ca nici nu ma uit la el.Mai repede iert si uit daca cineva imi face mie un rau decat daca se leaga de persoanele la care tin.

Buna! Eu sunt o fire mai "bleaga" ca sa zic asa si iert destul de usor. Dar uit foarte greu, in sensul ca greselile din partea celorlalti care m-au afectat si le-am iertat inca le mai tin minte perfect si uneori sunt orgolioasa dar cu timpul nu ma mai gandesc la asta. Nici eu nu sunt perfecta si gresesc .

Am iertat, nu am uitat.As putea ierta orice.De mii de ori.Iert si astept sa fiu iertat de zeci de ori pe zi.Si la apusul soarelui sa fiu impacat cu toata lumea.

Cand iert incerc sa uit; altfel iertarea nu ar fi completa iar eu m-as cufunda in "de ce-uri" nesfarsite, sufletul mi-ar fi incarcat si e greu sa traiesti asa! Chiar daca nu pot sa iert imediat, pana la urma iert complet; cine stie de cate ori nu m-au iertat si altii pe mine fara ca eu sa stiu macar!

Am iertat tradarea dar nu am uitat-o de aia acum bag suflatoarea in iaurt decat mi-am luat hapul cu ciorba. Daca inainte eram precauta cand ii alegeam pe cei din jurul meu acum sunt de doua ori mai rau
Iert foarte greu.De ce? Pentru ca eu consider ca daca ma port frumos cu tine, te menajez, incerc sa nu iti fac niciun rau am aceleasi cerinte si de la tine.Nu dau a doua sansa foarte des decat persoanelor care ma mai mint inca o data in fata frumos zicand ca regreta

Eu nu iert, da' uit repede. Si lumea are o parere foarte buna despre mine, zic ca ce tip iertator sunt, dar nu stiu de fapt ca eu sunt "uitator".
Despre ce vorbeam, ca am uitat.

@onuta sa fii nebun sa te scunfunzi in ''de ce-uri'' daca te apuci sa uiti faptele, e clar ca ai ceva la mansarda

Pt anonim: clar ca nu ai inteles ce am vrut sa spun. Si daca crezi ca rautatea ta gratuita ma atinge in vreun fel, te inseli.

Nu stiu daca sunt un om, un sfant sau un zombie, dar iert totul, chiar si ce ar trebui sa fie de neiertat:tradarea in iubire, de ex., sau iubirea unui parinte pentru unul singur dintre copiii sai.Si nimic nu pateaza "cristalul care sunt"dupa cum spune poetul:nici invidia nici ura, nici macar observarea defectelor altcuiva.Si nu ma iert pentru asta; fiindca a trai in lume inseamna a fi asemeni cu ea.Singura fiinta cu care sunt neiertatoare sunt eu insami.Nu-mi iert ca iert; mai ales ca si uit.Binecuvantare sau blestem?

IERTAREA de Nicolae Steinhardt: "Invata din greselele altora, viata e prea scurta pentru a le face tu insuti pe toate..."
"Nu ajunge sa ierti, mai e neaparat nevoie sa si uiti. Iertarea neinsotita de uitare nu inseamna nimic, e vorba goala, vorbarie, flecareala, amagire si masca a tinerii de minte a raului. Am cunoscut un preot, om de mare isprava (mi-a fost candva duhovnic), parintele George Teodorescu din Bucureşti. Obisnuia sa spuna enoriasilor sai: „Vin la mine barbati ori femei si graiesc: de iertat il iert sau o iert, dar de uitat nu pot uita. Le raspund: zici ca ierti dar ca nu poti uita. Prea bine. Ti-ar placea insa, dupa ce te voi fi spovedit si-ti voi fi pus patrafirul pe cap si voi fi rostit: te iert si te dezleg, sa vezi ca sare Hristos de colo si-mi striga: l-oi fi iertand sfintia ta dar sa stii ca Eu unul nu-l uit. Aud?".

Nu aveti cum sa uitati asta ar insemna ca ''amintirile'' care va pun mintea in functiune sa cedeze si sa fiti amnezici sa uitati tot azi asa maine asa si faptele sunt uitate, uiti dar nu ca'ti impui treaba asta, rabdare pe langa iertare judecati un pic

Am o vorba.
de uitat nu pot uita, de iertat numai Dumnezeu o poate face

asadar, sunt calma si buna pana in panzele albe, dar cine ma calca pe nervi, ori nu va mai schimba o vb cu mine, ori o va face, dar nu va mai fi la fel ca inainte
anyway. depinde cat de grav este "pacatul"

Nu ma lasa sufletul sa nu iert.as putea ierta orice, bineinteles nu as uita, dar depinzand de gravitatea faptei care m-a deranjat cu timpul nu ar mai avea importanta.si logic, daca vad schimbari.

Va multumesc mult pentru raspunsurile voastre.

Hei!
You are forgiven, not forgotten!
Gbu :]

Nu iert! nu uit!

De regula iert, dar nu uit, chiar nu pot sa exist intr-o stare de furie continua, am iertat de multe ori si lucruri grave si lucruri minore. Dar de uitat, niciodata.

Greseala e absolut omeneasca si de ne evitat, iar iertarea e un lucru divin.eu iert si uit, pentru ca se zice ca daca nu ai uitat nici nu ai iertat.eu cred ca sunt o pers iertatoare, de ce e mai multe ori, dar daca greseala nu mai este greseala(nu prea e logic aici) nu mai iert.asa fac eu

Iertdar nu uit ca nu vreau sa risc sa cad ila aceeasi gafa

Eu sunt persoana care nici nu iarta si nici nu uita