Poti sa iubesti atunci cand nu te iubesti? Cum?

Nu, nu poti iubi cu adevarat alta persoana, daca nu te iubesti pe tine insuti prima oara.

Înveţi să te iubeşti pe tine simultan cu celălalt.
Sau poate descoperi că de fapt te iubeşti

Cand iubesti de tine nu isi pasa pers respectiva e totul pentru tine cel putin eu asa simntit din pacate am realizat ca nu merita

Bre, ce zici tu acolo, e atasament, nu iubire ( la primul paragraf, ma refer ). Cine nu se iubeste, nu e capabil sa isi faca bine si de aia le face bine cu japca, altora, inducandu-le nevoi de ajutor pe care acestia din urma nu le au ( am un caz recent intre prieteni, scanez cu maxim interes tot ce se intampla, ceea ce imi certifica lecturile de psihologie ). Plus ca se dezvolta astfel o preafrumoasa relatie bolnava...

Nu ai inteles...pana la "dragostea compensatorie" trebuie sa fie un atasament care sa starneasca aceasta dragoste.Intrebarea era daca poate exista acea dragoste care sa starneasca scanteia atunci cand iti lipseste propria scanteie?

Cât îmi mai plac ideile filosofice...Da, există stimuli când nu mai vezi nimic atractiv în propria ta viaţă.Dar îţi doreşti să trăieşti clipa următoare lângă persoana iubită. Persoana iubită îţi crează stimulii şi pofta de viaţă.E ciudat cum o persoană te poate salva de la o mare depresie/cădere puternică de moment şi ce efecte are asupra ta.Tot ce poţi face e doar să te bucuri, fără să întrebi de ce.Nu contează de ce tu dintr-atâtea mii, contează că există cineva care ţine la tine şi doreşte să-ţi aducă o fericire/cantitate mai mare de fericire.Nobody4Nobody.

Persoana iubita? Nu exista acea persoana, nu am dat de ea sau nu o pot recunoaste.Si din moment ce nu ma pot atasa de mine insumi, cum sa ma atasez la asemenea nivel emotional de altcineva?

Simplu.Nu te închide în tine,ci lasă-i pe alţii să-ţi descopere calităţile.Orice te-ar fi adus în starea aceasta,nu o lua pe un drum greşit.Oferă-le celorlalţi şansa de a te cunoaşte mai bine şi să vadă cu adevărat ceea ce eşti tu ca om, ca suflet, ca persoană. Doar un sfat oferit la momentul potrivit... Cândva vei înţelege ce-ţi spun acum.Nobody4Nobody.

Mereu am fost o persoana introvertita si inchisa, si nu ma voi deschide niciodata total in fata unei persoane.Pe langa asta, de-a lungul timpului am devenit perfectionst si nu accept pe oricine in preajma mea. Daca nu imi convine o persoana o indepartez imediat iar daca "calca pe bec" voi fi mereu in preajma acesteia pana in momentul in care pot da lovitura de gratie.Revenind...exista persoane care ma cunosc cu adevarat, am discutat despre aceasta problem si mi-au spus ca nu fac bine.Si totusi asta nu m-a determinat sa ma schimb, sunt prea incapatanat impotriva mea.

Eu iubesc un băiat care are aceeaşi atitudine, aceleaşi principii şi etc.Ştiu că e greu să-ţi deschizi sufletul în faţa altor persoane. Înţeleg asta mai bine decât îţi poţi tu închipui. Dacă nu îţi poţi deschide sufletul în faţa altor persoane, fă asta pentru cine te înţelege şi ţine la tine.Cu această atitudine îndepărtezi pe oricine doreşte să fie în jurul tău.Ţi-o spun din proprie experienţă, nu ştii cât de mult doare asta...Priveşte în adâncul sufletului tău. Dacă mai eşti aici, înseamnă că te regăseşti în ceva, că există un lucru ce încă te ţine pe picioare şi nu-ţi permite să de/cazi.Foloseşte-te de asta. Poate fi un nou început. Dacă ai ajuns în acest stadiu,înseamnă că ai o povară prea mare pe suflet.Şi că deşi poate nu doreşti să recunoşti, ai nevoie de cineva care să fie lângă tine şi să te înţeleagă.Nu suprima această dorinţă, poate că există cineva care are nevoie de tine mai mult decât poţi tu vedea sau crede.Viaţa poate să-ţi surâdă, dacă ştii cum să-i întorci palma...Nobody4Nobody.

Motivul pentru care inca sunt aici il cunosc.Am de indeplinit un scop, habar n-am cum dar trebuie rezolvat, de aceea m-am nascut.Chiar daca mai nimic nu este cum vreau eu...viata va trebuii sa joace dupa regulile mele acum ^.^

Cand nu te iubesti nu poti iubi, pentru ca nu esti deschis spre lumea ce te inconjoara. Lipsa iubirii de sine este legata de stima de sine, si acest "manque" este semn al unui conflict interior, al unei angoase sau a une forme de depresie. Este semn clar deci a inexistentei a unui sentiment de fericire sau de pace cu tine insuti. Intr'o astfel de situatie esti inchis, cu o privire spre tine insuti, egocentric si refuzi inconstient orice apros. Cand nu traiesti decat pentru tine nu poti fi flexibil, deschis spre lume, darnic, iubitor. Iubirea pentru ceilalti vine din forul tau interior aflat in pace, iubirea pentru altul vine din iubirea pentru tine insuti. Iubindu'te pe tine insuti este dispus la comunicare si la viata, fapte demonstrate stiintific.

Da,stiu ca nu am pacea interioara dar paradoxal, sunt o persoana foarte deschisa si flexibila.Concluzionand la spusele tale, raspunsul la intrebarea mea este "nu". Asadar sunt condamnat la o viata solitara

Inainte de toate: nu esti condamnat la o viata solitara. de ce zic asta? Pentru ca tu insuti spui ca esti deschis si flexibil... deci, conflictul tau interior are o mare sansa de a se termina spre "bine" pentru ca in profunzime esti extrovertit si de obicei cei ca tine au o capacitate mai mare de a se salva de la singuratate. Intr-adevar e ca concluzia la ce am zis inainte este nu, insa ecuatia se modifica in functie de ce am zis mai sus la momentul vorbirii. Ma intriga faptul ca intrebarea ta este deja o condamnare indirecta spre singuratate si faptul ca in raspunsul doi pe care l-ai postat ai o alta tonalitate. Intrebarea ta este creata de un eveniment anume? nu esti obligat sa imi raspunzi, insa reflecteaza de unde se naste intrebarea ta... astfel stii de unde sa tai arborele ca sa dai nastere altuia. Concluzia actuala este ca: nu esti condamnat la singuratate, surade si curaj! daca ai altceva de adaugat nu ezita sa imi scrii poate pot sa te ajut sa gasesti concluzia finala si pozitiva pentru nelinistea ta. curaj!

Am dat acel raspuns fiindca cauza principala exista si va exista cat timp voi fi si eu, deci fara sanse de rezolvare.Da, un eveniment a readus in prim plan aceasta problema mai veche iar tonul meu...haz de necaz

iarta'ma ca incep surazand dar de o parte haz de necaz este bine venit pentru a gasi o solutie, pe de alta parte permite'mi sa iti spun ca inteleptii ne spun sa nu spunem "niciodata 'niciodata'". Orice cauza are o solutie, si cum vrei sa fii fericit, sa te iubesti pe tine insuti si apoi sa impartasesti iubirea, atunci pastreaza hazul de necaz si oferati "armele" contra " cauzei principale care exista si va exista". Cand nu te iubesti tu insuti, celalat va simti nu numai o nevoie obositoare din partea ta de a fi "asigurat" asupra iubirii celuilalt, dar va simti si un zid invizibil intre tine si persoana no 2. De ce sa ne oferim ideea ca " va fi cat timp voi fi si eu", cand putem sa ne oferim "nu va mai fi pentru ca viitorul sunt eu care'l construiesc". Crede'ma cand iti zic cu toata sinceritatea si bunavoita ca poti sa schimbi situatia actuala. Daca nu ai incredere in tine, atunci incepi a avea incredere in ceea ce zic; a avea incredere in ceea ce sufletul iti indica. INtrebarea ta e semn clar ca vrei sa schimbi ceva, alors... ne resemnam sau ne luptam? Toti meritam fericirea si iubirea, asadar si prin urmare oricare ar fi cauza exista o solutie! usa ramane deschisa pentru sfaturi Curaj!

Si care e solutia pentru perfectionism? Da, eu imi construiesc viitorul si tocmai asta e problema, prezenta eului.

Cine a vb de perfectionism? Prezenta eului, e problema? Perfectionismul e o iluzie, e o modalitate de a fi nefericiti. Viata e uimitoare gratie defectelor fiecaruia, de aceia iubim pe cineva, pentru defectele lui care il fac unic si adorabil, pentru calitatile lui care ii ofera lumina si esenta. Prenzenta eului nu e o problema, Eul indica ca esti o persoana si ca ai puterea ratiunii si a emotiilor. Eul pe care il denigrezi acum, nu e prezent pentru ati impiedica dezvoltarea ci pentru a te ajuta spre a atinge fericirea, simpla si unica fericire de a te iubi si de a iubi. Mesajul meu ultim nu a vorbit de perfectiune, ci despre ceea ce viata ne invata cand suntem dispusi sa deschidem ochii si sa primim in suflet ceea ce e mai frumos. Stiu ca nu e usor sa te iubesti pe tine insuti si ca inca si mai greu sa iubesti pe cel de langa tine, insa stiu de asemenea cum faptul de a te iubi si a te respecta tu insuti iti ofera forta si dorinta de a trai, de a cladi o zi noua si mai tarziu o familie. Cu handicap sau nu, sarac sau nu, orfan sau nu, cu studii sau fara, maltratata sa nu... fiecare om pe care il vezi pe strada se bate sa se iubeasca sau sa iubeasca fara sa se iubeasca. Cei care surand chiar daca sunt saraci lipiti pamantului sunt cei care au pastrat flacara sperantei in ei. Cei care sunt "fericiti" spunand in gura mare sunt cei care sunt cei mai nefericiti, pentru ca sunt singuri si complacuti in situatia lor. Stiu de asemenea ca Eul uneori ne scoate din pepeni si spune-mi ca tine ca el ne impiedica sa construim viitorul, dar nu, e cel mai mare prieten al nostru chiar si cand suntem in desertul singuratatii. De ce vrei sa fii perfect? De ce nu vrei sa fii tu? Sunt sigura ca daca privesti in tine cu sinceritate, vei descoperi o persoana care merita sa se iubeasca. ce zici? Curaj!

Problema e ca o victima a unui abuz sexual pe de o parte vrea sa treaca la act datorita unii complex de feneomene psihice, nu numai "sila" ( ce bine ar fi pentru victime sa aiba doar sila! se vindeca repede sila), pe de alta parte transferul realizat asupra copilului de obicei este foarte rar, in general fiind efectul transferului negativ si deci maltratarea copilului sau izolarea de el. Transferul "pozitiv" este foarte riscant pentru ca poate fi sufocant, nelasand loc unei dezvoltari afective normale... bref, nu e chiar atat de simplu si telenovelele sunt basme dar nu realitati. Lumea agresiunilor sexuale grave este mult mai profunda.

Cu tot respectul:tonalitatea mesajului tau par rapport a celor care "face bine cu japca" este o tonalitate opusa ideei ca realizezi lecturi de psichologie. Nu arunca cu pietre si nu critica pe cei care "nu pot sa iubeasca" pentru ca inainte de toate, iubirea lor este profunda insa ascunsa la miliarde de km sub pamantul inimii datorita reflectiilor negative din partea celor "care iubesc". Nici eu, nici tu si nimeni nu stie sa iubeasca la justa valoare, toti invatam si toti la un moment dat sau altul "facem bine cu japca" pentru ca nu avem curajul, forta sa iubim, sa ne iubim.

Aiaiaiai, vad despre ce perfectionism imi aduci vorba. o persoana introvertita si inchisa nu este un semn de defect. Poti fi fericit chiar si asa, si poti iubi bel et bien. Mais, problema e suita celor spuse de tine:nu te deschizi total (dar cine se deschide?)si perfectionistul din tine care face triajul intre oamenii...
Cine ti'a bagat cutitu in inima, la invartit adanc... cine sa narcissisé pe seama ta, a lasat un mare vid afectiv. In familia ta, iubirea a fost problematica, afectivitatea daca nu absenta atunci falsa, distanta, posibil perfectionista. Alegi oamenii pentru ca tie teama sa suferi, sa suferi pentru ca nu ai vindecat trecutul; faci sa plateasca cel care "calca pe bec", pentru a face sa plateasca cel, cea sau cei care tiau facut rau in viata ta anterioara. esti intr-un continuu refuz de contact, autoaparare in fata emotiilor pozitive. Inainte de toate va trebui sa faci pace cu trecutul tau pentru a reusi a indeparta aceasta autodevalorizare foarte voalata in mesaje. Posibil, ca ai fost subiect al unei forme de maltretare psihica mai mult sau mai putin evidentiata. Imaginea in oglinda pe care ai formato este denigranta, imaginea pe care celalalt tia transmiso pentru a te construi este absenta sau negativa. nu stii de fapt care este locul tau in dorinta sau afectivitatea celuilalt, nu stii daca si de ce cineva te doreste ( nu numai sexual ci si emotional, nu numai intim ci si simpla amicitie). De fapt intrebarea ta, dincolo de iubirea de tine si iubirea pentru altul, este: cine sunt eu pentru celalalt? E adevarat ca primul pas pentru a sti cine suntem este a sti ce suntem pentru ceilalti, si aici e rolul parintilor sau a persoanei care are grija de tine... Stiu ca vei afla raspunsul pentru ca ai acel ceva inexplicabil care te impinge sa lupti dincolo de orice pentru a afla cine esti si nu sa te complaci in suferinta singuratatii. Curaj

Am spus si mai sus,eul defectuos nu este cel interior, psihologic, acela este singurul care ma determina sa mai fac cate un pas.Problema apare de fiecare data cand intalnesc o oglinda sau un obiect ce imi reflecta imaginea.Eu nu vreau sa fiu perfect, asa s-a nascut firea mea si in afara de aspectul fizic, cred ca ma va ajuta pe viitor si ma va ghida spre obiectivul meu.Ce ai spus despre lipsa afectivitatii este partial adevarat fiindca de la o anumita varsta destul de frageda am inceput sa ma dezvolt diferit si sa ma diferentiez de mediul in care am crescut si de cei alaturi de care m-am dezvoltat.

Eul din oglinda sau orice obiect ce reflecta imaginea ta, este direct si chiar eul psihologic. maniera in care te descrii e ca si cand te'ai rupe in doua persoane diferite sau ca si cand nu ai recunoaste propriul tau corp, ca si cand l-ai anula. Nu vorbesc de personalitate multipla pentru ca ai constiinta ideii de imagine reflectata. Imaginea reflectata nu o accepti. Intrebare la care as dori avea un raspuns ca sa pot sa incerc sa te ajut sa gasesti linistea cu tine: suferi de un handicap fizic sau de o maladie ce a determinat o dezvoltare diferita de cea "normala"? te rog de asemenei sa imi spui ce vrei sa zici prin "asa sa nascur firea mea si in afara de aspectul fizic, cred ca ma va ajuta pe viitor si ma va ghida spre obiectivul meu."? mai exact vreau sa stiu care este obiectivul tau si de ce "acest ceva " te va ajuta pe viitor? dezvoltarea diferita de care imi vb ma face sa tentez ipoteza unei malformatii congenitale ori o problema de dezvoltare, asta pentru ca imi vb despre imaginea reflectata; dar oare vb de o dezvoltare diferita din pct de vedere intelectual sau de o maniera diferita de a vedea lumea, de a o percepe? dupa tine, te diferentiezi de toti si de toate sau... te identifici à ceva sau cineva? zi-mi cum vezi tu lumea in care traiesti? daca vrei sa raspunzi poti sa ma contactezi pe mail personal: anamaria.stan5@gmail.com.; sau aici. Curaj (am sa continui sa iti zic asta pentru ca meriti sa castigi)

Prin reflexia mea, eu ma vad exact cum sunt in realitate, dpdv fizic.Nu am nici un handicap fizic[doar mental ] nici vreo maladie,poate doar de chestiuni tipice varstei. Ceea ce a provocat diferentierea nici eu nu stiu sigur, poate ca chiar eu, in subconstient pentru ca de mic(si aici ar fi de povestit) am experimentat si am cunoscut diferitele tipologii de oameni si comportament si m-am indepartat de ce nu mi-a placut si am fost atent sa nu dezvolt ceva de care m-am indepartat.Eu cred ca m-am nascut cu perfectionismul in sange si incapatanare,poate prea multa, iar obiectivul meu(care suna prostesc)si pe care nu sunt sigur cum si nici daca voi reusi cumva, este sa fac o lume mai buna prin oameni mai buni.Mai exact sa ii fac cumva sa realizeze incotro se indreapta si sa-si corecteze greselile pana nu e prea tarziu(si aici nu ma refer la credinta).Iar pentru a incerca asa ceva,am nevoie de ambitie si incapatanare, date de perfectionism. Daca se dovedeste ca asta e misiunea mea, atunci "conditia geniului"(poate par egoist) mi se aplica perfect.
La ultimele intrabari raspunsul este simplu.Eu ma vad diferit, nu gasesc alte exemple ca mine in societate desi regasesc unele asemanari in diverse persoane.

Ce eviti sa zici? mesajul de acum e invers a celui de ieri. Perfectionismul este o arma de aparare, o lume bune cu oameni bun (un obiectiv deloc prostesc) este o lume unde stim ca perfectionismul este o boala a nefericirii. te vezi diferit-metaforic sau practic? "Ceea ce a provocat diferentierea nici eu nu stiu sigur, poate ca chiar eu, in subconstient pentru ca de mic(si aici ar fi de povestit) am experimentat si am cunoscut diferitele tipologii de oameni "_ ma intriga formularea. Mi se pare ca de fapt nu incerci sa afli raspuns la intrebarea ta, esti sigur ca vrei sa te iubesti si sa fii in pace? vrei sa construiesti o lume buna, atunci incepe cu tine fiind sincer cu tine insuti, si cu imaginea reflectata pe care o anuli in mesajul ultim. hm... e ceva in discursul tau care ma intriga...

Poate,dar ideea este aceeasi.Marea depresie mi se trage din faptul ca nu-mi place aspectul meu fizic, in special fata, care impletita cu perfectionismul nativ duce la o resemnare. Diferenta consta in modul de gandire(raportat la majoritatea persoanelor din mediul apropiat) si asta se reflecta si in alte parti.Nu sunt sigur daca vreau sa ma iubesc fiindca cred ca nu voi putea

Om bun, mediteaza la urmatoarea idee: nu exista perfectionism nativ! el se dezvolta din experientele de viata; si exprima nevoia de a controla, a "anula" capacitatile si defectele celuilalt tocmai din faptul ca individul perfectionist nu se iubeste pe sine, sau nu se simte bine in pielea lui. Nu'ti place fata ta. Tinand cont ca mai sus ziceai ca nu ai nici o problema fizica. nu'ti place fata pentru ca nu iti place de tine insuti. esti intr-un cerc vicios: sunt perfectionist, corpul mai exact fata nu sunt perfecte, deci ma detest. Ma detest da nici nu sunt sigur ca as vrea sa simt altceva pentru ca nu voi putea. Waw! cine a zis ca nu poti? NU exista nu pot, exista nu vreau si aici e vorba de vointa, e decizia ta daca vrei sau nu sa fii fericit! sa fii in pace cu tine si sa te privesti in oglinda cu iubire. Sincer, problema nu e fizicul, problema e adanca posibil foarte adanca in trecut si mai ales in copilarie. Problema este peste 70% de ordin afectiv, de un vid afectiv oferit de cei care te'au construit si care teau sau ar fi trebuit sa te ajute sa te construiesti. modul de gandire care difera de al celorlalti poate fi pozitiv si negativ, insa cum esti perfectionist ori vei zice ca ai un mod de gandire pozitiv, refuzand sa accepti ca poti sa te inseli in idei; ori vei zice ca nu este inca "perfect" si donc sa-ti oferi auto-detestare. Daca nu vrei sa te iubesti atunci cum vei face sa iubesti pe altii? cerandule sa fie perfecti? oh! nu! asa nu merge! cand iubesti, iubesti inainte de toate defectele celuilalt, faptul ca e om si nu superom! faptul ca fiece om are ceva ce nu iuebste la el, da e adevarat si asta il face om, insa de aici pana a cauta perfectiunea, e vid in tine insuti, un cocktail de "vreau si nu vreau". Nici un obiect si nici o fiinta nu te satisface, pentru ca tu insuti nu esti satisfacut. Celalalt nu poate umple la infinit ceea ce iti lipseste pentru ca nu ai vointa de a repara si a avea, sau cel putin a trai in pace cu ceea ce iti lipseste! Din mesajele tale remarc nu numai o oarece instabilitate din idei: azi vreau maine nu vreau, ah, de fapt nu sunt sigur; mai resimt faptul ca esti oarecum "mandru" de stadiul in care esti si ca preferi sa fii asa decat sa schimbi cevaul asta: ori pentru ca vrei sa ne determini sa iti zicem "bref, esti perfect, sunt imperfect, gandesti altfel decat toti, deci te las in ale tale idei, fa ce vrei dnu perfect", ori pentru ca vrei inconstient sa fii oarecum "victima" a trecutului si al "eului" ( apropo nu miai zis nimic in legatura cu acest "eu"). Ce vrei mai exact? ceti aduce bun stadiul in care esti? la ce te ajuta perfectiunea asta care e certa imperfectiune? Inainte de a zice ca nu-ti place asta sau asta, mergi si priveste in oncologie; vei descoperi ca exista oameni si chiar copii cu un fizic "dezagreabil" cum ar zice unii, sau care traiesc intr-un corp care se autodistruge, insa crede-ma ca acesti oameni tiar zice doar atat: "dati cu apa rece pe fata, deschide fereastra si vezi ce sansa ai avand sanatate! inceteaza sa te lamentezi!". Stii de ce tiar zice asta? pentru ca ei se iubesc si iubesc lumea cu bune si rele, dincolo de organismul care se autodistruge, care le face viata o tornada. Ei ar putea sa te invete ca pentru moment nu faci decat sa te invarti in jurul cozii, pe cand viata, ea continua sa inainteze. Vrei iubire sau nu? Vrei oameni sau vrei sa ii "castrezi" in numele perfectiunii? Nu asa vei face lumea mai buna! Si te asigur ca experienta mea de viata e pledoarie curata si foarte bogata in exemple pentru ceea ce vin sa scriu mai sus. Deci, decide'te ce vrei de la tine! si cauta adanc in trecut! si nu mai fugi de ceeea ce te'a ranit! asta daca vrei cu adevarat sa faci lumea mai buna cu oameni mai buni! Ai vointa sau nu?

Nu exista? Nu l-ai intalnit sau ai citit ca nu exista? Dar ok,fie cum zici tu... Cercul vicios exista si va exista fiindca eu ma uit la oglinda si voi vedea aceeasi imagine,deci cum sa simt altceva? Modul meu de gandire nu este perfect si se mai intampla sa gresesc,insa uneori imi urasc deciziile dar asta nu ma afecteaza mult,decat pe moment.Iar mandria exista fiindca ma bucur ca nu fac parte din masa,imi place sa fiu diferit(ceva ce am urat in trecut dar am reusit sa transform in mandrie).Ce ai vrea sa stii despre "eu"? Si daca problema este e natura afectiva cum banuiest, care e rezolvarea? (btw, Craciun fericit!)

Nu exista pentru ca am descoperit ca nu exista, practic impletita cu intelepciune (intelepciune ce trebuie hranita si ocrotita ca un Bonsai). vorbesti ca vei vedea aceeasi imagine, ca si cand imaginea aia nu poate fi modificata. Daca nu e fizic, de ce crezi ca va exista? de ce crezi ca lucrurile nu pot fi schimbate? Mandria nu ne face bine, crede'ma...nu ne ajuta la nimic. Da, e bine sa fim diferiti pentru ca oricul suntem unici dar; de ce sa nu fim diferiti fara mandrie? sunt diferita la randul meu dar in fiecare zi ma privesc i oglinda si imi zic "nu uita de unde ai venit si nu uita sa fii buna, nu ai nevoie de mandrie, ai nevoie sa oferi pace". Ce inseamna acest "eu" ce nu-ti este prieten? ah, care e rezolvarea? Nu sunt magician si nici alt ceva, sunt un om, ca sa pot sa iti incerc sa te ajut trebuie sa stiu exact despre ce lipsa afectiva e vorba. in orice boala leacul trebuie sa fie potrivit fiecei probelem; nici o boala nu este identica nici leacul nu e identic.
Craciun fericit plin de pace, sau macar un mic calm pe oceanu involburat

Cum poate fi modificata? uitandu-ma intr-o oglinda ma voi vedea tot pe mine, si sentimentul de dispret va reveni.Mandria...la mine se manifesta prin incapatanare dar nu dusa la absurd, dar asta nu ma deranjeaza, atragandu-mi o reputatie ca o persoana "greu de convins".
Celalalt eu...sa zicem ca este reprezentat de toate deciziile si comportamentul pe care le regret si de care ma invinuiesc, fiindca lucrurile nu ies cum vreau. Uneori se intampla ca astfel de momente sa-mi ramana intiparite in minte pentru o lunga perioada de timp si sa imi influenteze sau chiar blocheaza alte reactii/decizii.Totodata,in acel eu introduc si lipsa de afectiune fata de persoana mea.