Poveştile sunt poveşti. Au farmecul lor, dar nimeni nu le ia în serios. N-ai să auzi pe cineva spunând că "Punguţa cu doi bani" s-ar putea să fie inspirată dintr-un fapt real. Şi nici n-ai să vezi în vreun oraş prin ţară ridicată statuia marelui cocoş. Cu totul alta însă era situaţia în antichitate. Ăia chiar credeau în poveşti. Şi ce poveşti! Mai fanteziste chiar decât povestea noastră cu năstruşnicul cocoş. Ce explicaţie poate fi? Erau ei mai proşti decât noi cei de astăzi? Parcă n-aş crede. N-aş crede, de exemplu, că grecii de pe vremea lui Pericle erau mai proşti; sau romanii din timpul lui Cicero. Şi atunci? Cum de credeau? Am să dau un exemplu, dar vă rog să reţineţi că aşa ca ăsta erau zeci şi sute de altele cel puţin la fel de ne verosimile.
Deci, povestea spune că Cybela a dat o serbare la care a avut ca invitaţi zei, zeiţe, satiri şi nimfe (parcă văd că deja schiţaţi un zâmbet în colţul gurii). Petrecerea a avut loc noaptea, pe iarbă verde. Era şi Silen acolo, deşi nu fusese invitat. Unii se jucau, alţii dansau, iar alţii se culcau. Vesta, zeiţă castă şi serioasă, şi-a pus un mănunchi de iarbă sub cap şi a început să aţipească. Priap (sau Priapus) făcea curte zeiţelor şi nimfelor. Când s-a apropiat de Vesta, pe care a confundat-o cu o nimfă, măgarul lui Silen a scos, din întâmplare, un zbierăt, Vesta a sărit în picioare, iar zeii s-au luat după Priap, acesta reuşind să scape cu fuga...
Ei, ce ziceţi? Se poate crede aşa ceva? Şi totuşi... Locuitorii din Lampsac, patria lui Priap - localitate în Orientul Mijlociu - au sacrificat mult timp zeului lor favorit un măgar; iar la Roma, măruntaiele măgarului se ardeau pe altarul Vestei şi, la sărbătoarea Vestalia, se atârnau de gâtul măgarilor pâini şi ghirlande de flori...
Spuneţi şi voi. Erau ăia oameni cu capul pe umeri? Dacă cei de atunci nu erau mai proşti decât noi, cum de credeau astfel de poveşti? Şi poate nu am dat eu exemplul cel mai semnificativ, dar aţi înţeles ideea.
Aici de față este o expunere mirifică pentru care te apreciez.
Totuși, trebuie să facem diferența între niște lucruri. Faptul că pe vremea aceea exista un număr de filosofi, nu e tocmai a reprezentare a populației generale. Doamne ajută, avem oameni culți destui și în ziua de azi. Tind să cred că deși erau multe vârfuri, media sau chiar minimul aș putea spune, nu era de prestanță formidabilă. Nu cred că ar fi ceva foarte controversat să spun că în zilele noastre alfabetizarea populației este mai ridicată. Cu toate că asta nu are mare legătură cu inteligența, are mare legătură cu educația, iar o combinație a celor două este cea care te ajută să eviți capcanele naivității.
În al doile rând, nu accept în totalitatea ideea că ei credeau literalmente aceste povești. Așa cum nu accept în totalitate nici faptul că nimeni n-ar "pune botul" la basmele vechi românești.
Popoarele antice au avut mereu tendința spre divin, începând cu Ra și până la Zeus. Această poveste pare doar o șuetă a nobililor, aceștia fiind înlocuiți cu zei, presărată cu niște ficțiune. Nu mi se pare ceva foarte greu de imaginat sau incredibil. E ca o metaforă hiperbolică la realitatea lor. "Credeau" în aceste povești în sensul în care ele îi reprezentau. Se identificau cu ele. Dar nu cred că lumea le lua tocmai literal, poate doar ca legende. Cât despre jertfele animalice sau chiar umane, nu există nicio scuză pentru acestea, afară de faptul că indiferent de popor și inteligență, practica asta a fost o constantă nelipsită în păgânism, un lucru foarte stupid de altfel pe care nu-l pot trece cu vederea.
Apoi despre Punguța cu doi bani. ei bine, tot așa, este în mare parte o poveste a vieții de zi cu zi, cu diferența că aici nu se tindea spre divin. Vezi tu, Dumnezeu a fost mereu menționat în basmele rumânești, dar este prezentat ca un ajutor, ca un dătător, pe când grecii se vedeau oarecum pe ei înșiși ca zei. Iar în asta stă toată diferența. După mine, ambele povești conțin aceeași proporție de ficțiune, deci sunt tot așa de credibile sau necredibile, depinde cum vrei s-o iei. Diferența fiind că-n cele grecești, romane sau așa mai departe, personajele sunt zeități. Ceea ce la bază nu e vreo mare ingeniozitate, dar nici o prostie cu mult mai mare.
RăspundeInteresant! Ai o vedere de ansamblu. Vezi şi pădurea, nu doar copacii; mai bine zis, o parte din pădure, că pădurea toată e uriaşă, posibil fără margini.
Răspunde 
Ordonare:
După relevanţă
"Închideţi timp de 40 de zile într-un alambic lichidul spermatic al bărbatului. El ajunge să intre în putrefacţie, până când începe să se mişte, lucru care este uşor de recunoscut. După această perioadă el va apărea într-o formă asemănătoare unui om, dar transparent, ca fără substanţă. Dacă după aceea hrănim în fiecare zi acest tânăr produs, prudent şi cu grijă, cu sânge uman, şi îl conservăm timp de 40 de săptămâni la o căldură constantă, egală cu cea a abdomenului unui cal, acest produs va deveni un copil adevărat şi viu, cu toate membrele sale, ca şi acela născut din femeie, însă mult mai mic."
Paracelsus (1494 - 1541) medic chirurg si fizician
Răspunde
Anticii credeau in zei, nu in povesti despre zei. Stiau si ei ca poetii inventeaza povesti despre zei.
Dacă nu credeau în poveşti despre zei, de ce ardeau exact măruntaie de măgar (şi nu alt animal) pe altarul Vestei?
Inca o data: ritualurile erau ceva mostenit "din vremuri stravechi" (pentru antici a fi ceva nou era contra-reclama). Povestile stiau si ei ca sunt creatiile poetilor.
Într-adevăr sa crezi in zei poate sa fie ceva ciudat,dar uite ca mai sunt oameni ce au religii de genul si nu li se pare nimic absurd, în fond noi nu am fost acolo sau pe atunci sa vedem daca a fost pe bune deci nu prea poti nici sa ii contrazici.
Mai sunt povești inspirate din fapte reale, dar aici ma refer la lucruri normale nu mitologi, pentru ca pe alea noi, fiind in secolul si din secolul 21 nu prea avem cum sa le credem.
"Mai sunt povești inspirate din fapte reale"
Si povestea aia e inspirata tot din "fapte reale". Magarul chiar exista.
Ma refeream la poveștile normale.La lucrurile după care s-au scris cărți sau sau facut documentare si filme nu la mitologie.
Mitologia poate sa o creada cine face parte din religia aia sau cine a fost crescut cu mentalitatea aia etc.Nu am cum sa contrazic eu, sau chiar sa ii impun eu unui om sa nu creada in zeus daca asta stie, asta vrea si pe asta se bazeaza in viata.
Am prins ideea!
Oamenii de atunci. Hmmm! Nu putem spune că erau proști. Socrate, Aristotel, Pitagora, Thales, Arhimede - ăștia sigur nu! Poate cei de acum sunt mai proști decât cei din antichitate.
Cu toate că tehnologia a evoluat cei de acum sunt mai tâmpiți: se uită la "Acces din rect" la "Vulpitza șî Veorel".
"Erau ei mai proşti decât noi cei de astăzi?"
Cati sunt in ziua de astazi care nu cred in povesti similare? Foarte putini. Ia Romania de exemplu. De la religie, la horoscop si pisica neagra, toate sunt similare cu magarul aluia. Ia vezi, cati romani cred in una sau mai multe din povestile astea?
Aaa, ca majoritatea nici in ruptul capului n-ar recunoaste ca poveste/ile lui sunt similare cu aia, e alta discutie...
Da, de fapt la păgâni zeii, statuile lor și ritualurile religioase erau sacre, dar miturile nu erau sacre. Miturile, cum zice Bart Ehrman, erau povești interesante la care merita reflectat, dar nu erau „Scriptură". Ei nu credeau că zeii ar fi inventați de oameni, dar știau că poveștile despre zei sunt inventate de oameni.
Erau legende pe care le credeau. Și acum oamenii cred în feng shui, zodiac, vise de noapte, au superstiții deși acum suntem mult mai informați decât pe atunci, oricum poveștile și legendele pot avea un sâmbure de adevăr pana la urma
Diferenta dintre ei si omul modern este una de mentalitate, de paradigma.
Omul modern are o gandire obsesiv factuala. Ca un tocilar stangaci si miop se intreaba totdeauna daca o poveste e "reala" sau "adevarata" de parca asta ar fi idea acestor povesti.
Pentru acei oameni nu conta treaba asta. Pentru ei erau adevarate si reale, nu in factualitatea lor si compatibilitatea cu o paradigma obsesiv stiintifica, ci mai degraba reale într-un sens simbolic.
Nu mai vorbim ca omul modern e si extrem de ipocrit. Ce? Noi nu avem ritualuri? Seculare ma refer. Avem o gramada de ritualuri ateist-seculare lipsite de sens, dar cand vedem un ritual strain pe care nu-l intelegem si care are mult mai multa insemnatate decat ritualurile noastre penibile îi credem pe ei naivi și prosti, noi bineinteles fiind aia destepti.
"...decat ritualurile noastre penibile" - poţi să dai un exemplu de ritual de-al nostru penibil?
Practic orice ritual care nu are un sens si o justificare in spate. Orice sarbatoare sarbatorita de un ateu e lipsita de sens in cel mai profund mod posibil. Sau ritualul democratiei. Investirea in functie a unui presedinte. Ma rog, asta face parte din cretinatatea procesului democratic, dar n-am chef sa intru in asta acum. De ce se schimba neaparat la 4 sau 5 ani? Crezi ca s-au facut studii sau ceva de genul?
NU. E un ritual secular. O șarada pseudo-religioasa si politică.
"Oh au mai trecut 4 ani, ia sa ma duc sa lipesc o stampila de o foaie de hartie ca sa-mi aleg (cică) liderul pentru inca 4 ani"
Efectiv comportament ritualic. Si stiu ca multi oameni au justificare pentru ritualul asta.
"Oh pai asa e cel mai bine ca nu e nici prea mult nici prea putin"
Prostii. E un ritual si lumea nu vrea sa recunoasca.
Pentru oamenii din vechime exista un sens mult mai adanc in imbodobirea unui magar decat exista pentru noi in ritualurile noastre seculare.
Sa nu fiu inteles gresit. Nu le iau apararea fiindca sunt de acord cu ei in toata povestea asta cu magarul. Sunt creștin, nu păgân pana la urma. Dar macar ei dadeau un adevar simbolic acestor povesti si ritualuri. Un adevar mai adanc decat obsesia acuratetii stiintifice a lumii acestia "tocilarizate" si mioape.
N-ai să auzi pe cineva spunând că "Punguţa cu doi bani"
cine DRACU' isi mai tine banii in pungi?!?
iar "doi bani" chiar lei noi, valoreaza MULT MAI PUTIN decat metalul in care sunt batuti
Povestile noastre au fost create doar de distractie. Povestile lor erau explicatii ale unor fenomene naturale pe care nu si le puteau explica altfel.
Nu erau mai prosti. Mai prost de-atât...
Nu aveau acces la informații. Era un credulism tare frumos, artistic, își pictau pereții prin casa cu scene de genul. Mi-ar plăcea să-mi fac picturi asa frumoase pe pereți.
Acum avem acces la informații și punem botul la orice. Nu ne interesează deloc sa triem informația, suntem penibili din cale-afara. Nu știu cum suntem, dar prea deștepți în niciun caz.
Erau.
Povestile gen basme din ziua de azi sunt reminiscente ale paganismului.
Povestile erau cu talc, iar miturile arata spre ceva mistic prin uzul de simboluri.
Ca sa intelegi ce e la simbol in mit:
Atena a fost nascuta din capul lui Zeus---Atena reprezinta inteligenta.Este vorba despre simbolistica in mituri, dar care arata spre ceva mai profund.
Si sa crezi ca oamenii aia nu erau cu capul pe umeri inseamna ca tu consideri ca nici Platon nu era cu capul pe umeri, Platon fiind politeist, religios, neaderand la curente ateiste din Grecia.
Iar teism si ateism in politeism nu inseamna credinta si necredinta in niste zeitati care-si au salasul intr-un spatiu material.Asta inseamna ca aplici viziunea crestina asupra divinitatii.Afla ca paganismul nu se raporteaza la viziunea crestina.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
