Faptul că un criminal nu poate fi considerat bun doar pentru că nu mai poate ucide (fiind în spatele gratiilor) a afirmat şi el în întrebare, când a spus "Evident că nu".
Exemplul cu mersul pe munte nu mi se pare nici mie ca fiind cel mai potrivit.
Pentru Inferno: Nu văd nicio dilemă. De multe lucruri suntem capabili, dar nu pe toate le facem. Şi eu aş fi capabil să întreţin relaţii intime cu un partener de acelaţi sex, dar nu o fac, pur şi simplu pentru că nu vreau. Care e dilema?
Nu poți spune că un criminal e bun doar pentru că în spatele gratiilor nu poate ucide. Daca era bun, nu ucidea și prin urmare nu era la închisoare.
Exemplul cu mersul pe munte oprit dintr-o teama in comparație cu alegerea de a face rău, dar prin rațiune decizi sa nu o faci...nu mi se pare logica, identica...
Cine spune că nu poți ucide chiar acum pe cineva? Opțiunea de a ucide pentru unii e olecuță de rațiune, virtuți etc și pe alții îi împinge în a ucide anumite placeri.
Tot ce spun este ca, asa cum exista limitari fizice, exista si limitari psihologice.
Sa nu faci o fapta reprobabila din pricina unei asemenea limitari nu dovedeste ca esti bun, ci doar ca esti limitat.
Gigel nu poate ucide porcul de craciun, dar cu toate acestea nu are o problema sa ceara ajutorul unui prieten.
Pe de alta parte Vasile, care a ucis porci toata viata lui, decide intr-o zi sa crute bietul animal.
Asta e diferenta. Unul e "bun" pentru ca nu poate sa fie rau, celalalt pentru ca asa decide el.
"De multe lucruri suntem capabili, dar nu pe toate le facem"
Defineste capabilitatea. Daca te raportezi la ea strict dpdv fizic, atunci da, esti capabil de multe.Dar psihic? Daca ai avea acum o arma in mana indreptata impotriva unui om oarecare, ai fi capabil sa tragi? Dpdv fizic da.E suficient? Nu.Pentru tine probabil nu.
Dilema ar fi ca diferenta dintre un om care apasa pe tragaci si unul care nu o face e frica.Frica de consecinte, frica de a incalca normele etice ale societatii, frica de lege, de Dumnezeu etc.O limitare psihologica.Nu poti vorbi de o virtute sau de bunatate cand in contextul asta. Faptele pe care noi le condamnam pentru caracterul lor imoral sunt imorale prin prisma consecintelor asupra societatii.Le respingem din cauza fricii, pentru ca suntem obisnuiti sa vedem lumea in alb si negru, bine si rau.Lucrurile sunt in realitate gri.
"diferenta... e frica.Frica de consecinte" - Aici eu am altă părere. Pentru unii, poate fi într-adevăr vorba de frică. Nu apasă pe trăgaci de frică, frică de consecinţe. Dar nu aş generaliza. Pentru alţii, motivul ne-apăsării pe trăgaci poate fi altceva decât frica, şi anume exact ce ai menţionat tu: virtutea sau bunătatea.
Faptul că un criminal nu poate fi considerat bun doar pentru că nu mai poate ucide (fiind în spatele gratiilor) a afirmat şi el în întrebare, când a spus "Evident că nu".
Exemplul cu mersul pe munte nu mi se pare nici mie ca fiind cel mai potrivit.
Pentru Inferno: Nu văd nicio dilemă. De multe lucruri suntem capabili, dar nu pe toate le facem. Şi eu aş fi capabil să întreţin relaţii intime cu un partener de acelaţi sex, dar nu o fac, pur şi simplu pentru că nu vreau. Care e dilema?
Poti stii foarte usor daca esti sau nu capabil de ceva. Depinde de tine cat de bine esti dispus sa te cunosti. Pentru cei care nu se cunosc pe ei insisi nici nu au habar de ce sunt sau nu capabili.
Inferno: "cum putem sti cu adevarat daca suntem sau nu capabili de face ceva atat timp cat nu am facut niciodata acel ceva?"
Dumnezeu: "Hai să îi las pe netrebnicii ăștia de oamenii de capul lor o vreme și să stau deoparte, și să vadă cu ochii lor cât de departe ajunge josnicia lor când li se ivește ocazia de a face răul."
RAY întreabă: