Presupunand ca esti femeie si dai nastere propriei tale clone. Dupa ce nasti, intri sau nu la categoria "propriul tau parine"?
Ordonare:
Cronologică
Răspunde
Clona asta o sa-ti fie clona doar cu denumirea, o sa se arenjeze altfel, va primi alta educatie.
Din moment ce este educat de tine poti intra la categoria "propriul tau parinte".
Da acum sunt si eu curios cine este tatal.
"Human cloning is the creation of a genetically IDENTICAL copy of an existing or previously existing human"... intr-un fel, clona ta esti chiar tu.
Tu esti educat intr-un fel, clona altfel, deci nu cred ca afecteaza foarte mult faptul ca mai e clona.
Intr-un fel, acel copil esti chiar tu nu? Practic, e o copie identica. Eram curios in ce masura intra la categoria "propriul parinte". Chiar daca primeste o anumita educatie de la o varsta anume, in primii ani presupun ca nu e prea diferit de "original" nu?
Problematica clonării umane va reprezenta una din temele cele mai controversate ale secolului nostru. La ora actuala nici ştiinţa medicală şi nici cea juridică nu sunt apte să ofere răspunsuri la acest subiect.
În principal, una din temele de discuţii va fi în privinţa aşa-numitei "clonări terapeutice", adică făcute în scopuri medicale. Vedeţi că se vorbeşte intens de panaceul numit "implant de celule stem", celule obţinute dintr-un embrion purtător de viaţă, "ucis" pentru a salva viaţa altei persoane. Aici e o întreagă dezbatere, purtată mai ales pe considerente de moralitate. Totuşi, medicina la ora actuală nu utilizează decât la stadiu de experiment acest procedeu terapeutic şi nu de puţine ori cu dificultăţi, chiar tehnice, în a obţine un succes în acest demers. Ingineria genetică se află şi ea la început de drum.
Cât priveşte cea de-a doua formă, anume "clonarea reproductivă", aici discuţiile sunt şi mai aprinse. Există chiar o formaţiune de tip religios ce promovează cu obstinenţă acest tip de clonare, infiintând şi un institut, mai mult sau mai puţin academic, prin Australia. E vorba despre aşa-numiţii raelieni şi de institutul lor CLONAID. Tot aceştia au anunţat cu ani în urmă că o femeie din sânul comunităţii lor este purtătoarea propriei clone. Informaţia a circulat şi prin presa românească, parcă în "Formula As" citisem despre aceasta, dar cazul s-a închis, probabil fiind doar o simplă speculaţie jurnalistică ori o laudă în vânt a celor din acea sectă. Probabil, de acolo v-aţi inspirat în a pune această întrebare. Dacă da, atunci vă spun că nu s-a mai spus nimic despre un astfel de eveniment, cum ar fi cel al naşterii primei "auto-clone", să mi se scuze exprimarea, poate incorectă.
Dacă nu, atunci e posibil să vă lăsaţi purtat într-o discuţie fără un sfârşit anticipabil.
Practic, inspiratia mea a pornit de la religia crestina cu isus fiind propriul lui tata. Si ma gandeam daca o femeie care naste o clona a ei intra intr-o oarecare masura in categoria "propriul parinte". Era o chestie pe moment.
Parca am citit "in trecere" despre femeia si clona iar restul detaliilor din comentariul oferit le stiam. Oricum, am pus la inceput cuvantul "presupunand" 
Pana la vreo 5 ani sa zicem ca nu e nici o diferenta, dupa aia se observa.
Apropo, cum se numea filmul ala in care fircare avea o clona, iar atunci cand originalu se imbolnavea, clona devenea donator (clonele erau educate ca fiind oamenii).
"Sunt eu, dar facuta mai tarziu"... dar tu o nasti chiar daca e facuta mai tarziu.
Nu stiu filmul de care zici. Daca iti aduci aminte sa imi zici.
"Pana la vreo 5 ani sa zicem ca nu e nici o diferenta, dupa aia se observa."... si pana la 5 ani, nu esti propriul tau parinte? Si chiar daca ai avea alta educatie, genetic nu esti tot tu din moment ce "human cloning is the creation of a genetically IDENTICAL copy of an existing or previously existing human"?
De fapt, daca dai nastere propriei tale clone, aceasta ar fi mai degraba sora ta, doar nu vrei sa spui ca tu ai gena 100% a mamei tale.Fiecare parinte da 50%.
Daca iti nasti clona, o sa fii mama ei, in acte, social, genetic mai degraba ati fi surori.
Pai clona e copia identica a genei tale sau doar 50%?
Clona e copia identica, parintii dau cate 50% fiecare.
Clona, care iti este identica 100% este sora.
Oricum sansa ca 2 persoane (rude) sa imparta aceleasi amprente digitale este, sa zicem 1 la 10.000.000.
Aici deja nu mai e vorba de parinti. Nu mai iei materialul de la ei pentru a face o clona a ta. Clona vine de la tine, din materialul tau si atat. Cat despre sora, din cate stiu eu, o sora nu iti este 100% identica nici in cazul gemenilor.
"Oricum sansa ca 2 persoane (rude)"... la fel, nu mai e vorba de sansa a 2 persoane diferite (chiar si in cazul rudelor) sa imparta aceleasi amprente. In cazul unei clone, rezultatul este 100% identic cu tine motiv pentru care nu are cum sa-ti fie sora. Fix asta presupune o clona : un nou tu, 100% identic".
Poate vad eu diferit "problema" asta fata de tine.
Deja aberez.
Clona ta,poate n-o sa fie chiar clona ta, ea ar avea propriul ei nume.
Oricum, in afara de faptul ca-ti este compatibila la sange, si toate organele, la ce buna o clona.
Nu e ilegal sa clonezi, cred ca pur si simplu nu dispunem de tehnologia necesara.
"n-o sa fie chiar clona ta, ea ar avea propriul ei nume."... nu are importanta ca are propriul nume din moment ce atat clona cat si tu ca original aaveti exact aceeasi amprenta si sunteti identici 100% nu? In fine, nu cunosc domeniul chiar atat de bine si poate ai dreptate. O sa mai incerc si pe alte site-uri.
Nu m-a interesat sa fie buna la ceva anume. Am vrut doar sa stiu daca si in ce masura, in cazul in care nasti o clona facuta din propriul tau material genetic intri la categoria "propriul parinte".
Cat despre tehnologia necesara, nu te contrazic 
În situaţia ipotetică la care v-aţi referit, eşti într-adevăr tu, 100% identic. În situaţia în care altă femeie ar purta embironul tău clonă, atunci acela nu ai mai fi tu 100%. Există şi o "participare" a purtatoarei (la nivel citoplasmatic), plus o anumită "derivare" intervenită în procesul tehnic al clonării.
Vedeti dumneavoastră, ipoteza de la care porniţi, nefiind probată ştiinţific, poate da naştere unor speculaţii infinite.
Una dintre acestea: din punct de vedere genetic un organism va respinge orice alt organ(ism) ce nu are compatibilitate cu dânsul. Corpul femeii este pregătit să tolereze pe perioada gestaţiei corpul străin (cu un ADN diferit de al ei), anume fetusul. Pentru aceasta, în perioada gestaţiei se eliberează o serie de hormoni ce împiedică expulzarea prematură a produsului de concepţie, lăsându-l să se dezvolte până la termen. Odată sarcina ajunsă la termen, intră în acţiune alţi hormoni ce declanşează procesul naşterii, evacuându-se astfel "corpul străin". Ori, în ipoteza la care v-ati referit nu mai există diferenţe genetice, fapt ce ar perturba tot acest mecanism al naşterii, cel puţin pe cale naturală.
Se poate ridica problema următoare: o naştere prin cezariană cum ar fi suportată de mama-purtătoare (matricea clonei): ca pe o extirpare de organ sau ca pe o naştere? Dar clona cum va suporta "separarea" de corpul matricei sale?
Persoana X (sa zicem Ana) poarta embrionul clonei sale personale. Stiu ca am pornit de la o ipoteza care nu a fost probata, poate in viitor va fi probata si voi/vom afla raspunsul.
"naştere prin cezariană"... aici nu stiu un raspuns nici in cazul mamei nici in cazul clonei. Totusi, daca supravietuiesc ambele persoane si se naste clona, se poate spune ca Ana este propriul sau parinte?
Citind cu atenţie ceea ce am afirmat, veţi descoperi că într-adevăr, în cazul Anei nu intervine o problemă de incompatibilitate. ("Ori, în ipoteza la care v-ati referit nu mai există diferenţe genetice"). Problema e ca Ana nu va putea naşte pe cale naturală, din acest motiv, clona dezvoltându-se ca o tumoră. Nimeni nu poate garanta că Ana sau clona vor putea supravieţui, nici că dublura Anei se va putea dezvolta normal în stadiul vieţii intrauterine. E o ruletă rusească.
În niciun caz nu va fi propriul "părinte". În accepţiunea generală, filiaţia este relaţia stabilită între copil şi părinţii săi (mamă şi tată), stabilită ca urmare a concepţiunii şi a naşterii (fapt incert, respectiv cert în privinţa timpului producerii sale). De aceea vorbim în cazul oricărui copil de prezumţia timpului legal al concepţiunii şi de certitudinea faptului naşterii.
Revenind la cele afirmate, în cazul clonării, se transmite informaţia genetica doar a unui singur "părinte", care de fapt nu poate avea o astfel de titulatură. Ana nu poate fi de asemenea nici soră şi nici mamă. Ea este denumită medical "matrice", iar produsul de concepţie sau nou-născutul nu va fi decât clona Anei. Până la apariţia unei legislaţii în domeniul clonelor, nu se poate da o încadrare a acestor persoane, într-o categorie sau alta. Iată un alt motiv de dezbateri şi polemici aprinse în rândul specialiştilor preocupaţi de această problemă.
Dar pot să vă întreb de unde această pasiune pentru un astfel de subiect?
"Până la apariţia unei legislaţii în domeniul clonelor, nu se poate da o încadrare a acestor persoane, într-o categorie sau alta."... sunt curios in ce categorie se vor incadra.
"Dar pot să vă întreb de unde această pasiune pentru un astfel de subiect?"... nu doar pentru acest subiect. De unde si cand a inceput sa imi placa nu mai stiu exact.
"Clona ta esti chiar tu" oricare om e unic, chiar si clona are ceva diferit, mai ales daca o educi tu, cea care ai nascut-o. Pentru ca o sa primeasca o educatie putin diferita de cea pe care ai primit-o tu. Deci atunci cant o sa ajunga la 16 ani sa zicem, o sa aiba un comportament si preferinte diferite fata de tine cand aveam 16 ani. Totul consta in educatia primita
Stimată domnişoară, în acest caz nu se ridică problema educaţiei primite de clonă în timpul vieţii. Trebuie înţeles "ab initio" că educaţia şi pregătirea şcolară sau universitară nu au niciun efect asupra genelor din ADN-ul uman. Matricea poate fi un ilustru academician, iar clona un analfabet. Genetic vorbind, se pot transmite de la matrice la clona, nu informaţii dobândite de-a lungul vieţii de prototipul ce se va clona, ci doar predispoziţii, către anumite aptitudini sau chiar predispoziţii criminogene.
În criminologie, de exemplu, există teorii privind legătura dintre ereditate şi fenomenul criminal. Totuşi, în acele teorii se vorbeşte despre transmiterea predispoziţiei spre infracţionalitate şi Nu despre transmiterea infracţionalităţii ca atare. Ca să vă exemplific, în ascendenţa genetică se pot regăsi bătăuşi şi violatori, iar în descendenţă, ucigaşi – toţi cei implicaţi în studiul comportamental au în comun comiterea unor fapte antisociale cu violenţă.
Există şi teorii ce pun în plan superior şi determinant, factorul de mediu, social, educaţional al individului, ce favorizează, dar, la fel, NU predetermină trecerea la actul infracţional.
Plecând de la aceste teorii, putem stabili prin corespondenţă faptul că nici în cazul clonelor nu se transmit decât anumite predispoziţii şi nicidecum alte elemente ce fac parte din experienţa dobândită în decursul vieţii de către matrice. Acest lucru probabil nu l-aţi înţeles.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
