Presupunand ca se cunoaste mitul androginului, ce parere aveti despre veridicitatea acestuia? Daca ar fi real ca odata am fost una si aceeasi fiinta, iar acum exista undeva acea jumatate cu care ne potrivim perfect...cum am putea oare sa o gasim? Credeti ca ar posibila astfel implinirea unei iubiri absolute?

Am citit intr-o carte ca la nivel energetic, o femeie este 49% barbat si 51% femeie, iar un barbat invers, asa ca, pana la urma, daca asta este adevarat, cel putin teoretic, diferentierea intre oameni se face la nivelul organelor sexuale. Cati dintre noi nu cunoastem femei cu un comportament mai mult masculin decat feminin, sau barbati cu o sensibilitate excesiva si caracteristici mai mult feminine? Am incercat sa zic ceva, de vreo trei ori legat de iubirea absoluta si invartindu-ma in cerc, am sters tot, caci nu stiu daca absolutul este reprezentat de singurul barbat pe care l-am iubit vreodata si care scotea la iveala toata bunatatea fiintei mele, doar privindu-ma.

Dacă te referi la mitul androginului al lui Platon, atunci tocmai asta e ideea, că oamenii oricât ar încerca, nu pot să mai refacă acea fiinţă extraordinară pe care s-au răzbunat zeii. Orice lucru desfăcut, nu se mai poate reface în acelaşi mod perfect. Dar sigur, e un ideal, pentru orice cuplu sau chiar persoană. De fapt, această "înjumătăţire" a fiinţei androginice nu s-a realizat exact, de aceea toţi oamenii, indiferent de genul sexual, păstrează "amintirea" a ceea ce-a fost parte din ei. De aceea există trăsături feminine la bărbaţi şi bărbăteşti la femei, în proporţii diferite de la om la om. Există aceste "rămăşiţe".

E un mit. iubirea absoluta la oameni e imposibila.