Presupuneţi că aţi fi acum în Grecia antică (dăm timpul înapoi), la vârsta - să zicem - a adolescenţei. Şi aţi auzi că atât părinţii cât şi adulţii din jur vorbesc despre nişte zei care ar locui pe muntele Olimp şi, mă rog, despre toate activităţile pe care aceştia le-au întreprins până acum şi despre cele pe care continuă să le întreprindă. Ce poziţie credeţi că aţi lua faţă de ceea ce se discuta? Aţi fi sceptici? Aţi crede? Sau v-aţi gândi că sunt pur şi simplu poveşti?
As fi fascinat de povesti, as vrea sa stiu cat mai multe despre fiecare zeitate in parte.Pentru a ma conforma in societatea respectiva as asculta spusele adultilor dar as pastra o doza de scepticism.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Cu ce am fi noi mai breji decat toti ceilalti? In conditii similare, oamenii se comporta similar; toti oamenii isi aleg in ce sa creada dintre conceptele din mediul lor, iar in Grecia antica, in medii populare, nu gaseai pur si simplu ateism de exemplu. Ce sa faci, sa inventezi singur mii de concepte de care ai nevoie ca sa fi ateu? Dar, daca erai fiul unor mari proprrietari funciari si aveai norocul sa traiesti la Atena, sau intr-un mare oras din Ionia, aveai acces si la alte concepte, promovate de filozofi, inclusiv la filosofia materialista. Chiar si din oamenii bogati din aceste orase, o mica parte alegea sa se doteze cu astfel de concepte.
Crezi că Aristotel sau Alexandru Macedon chiar credeau că sunt nişte zei pe muntele respectiv?
Răspunde
Nu doar ca credeau in zei, dar Alexandru se credea el insusi zeu. 
Eu din intrebare am inteles ca adolescentul transportat in Grecia antica nu are nicio cunostinta privitoare la vreo religie, nu apartine nici contemporaneitatii, (nu avea nicio idee despre zeii antichitatii) fiind un non-religios, cel mult, un ignostic, agnostic sau apateist perfect.
In timp, traind in perioada pusa de tine in intrebare, ar imbratisa politeismul.
Pare greu de acceptat că grecii, în general oameni deştepţi, să creadă ceva care se vede de la o poştă că sunt poveşti. Cu Uranus, cu Titanii, cu Cronos... apoi cu Zeus, regele zeilor din Olimp. De unde le scoteau? E clar că erau invenţii. Nu se bazau pe nicio sursă, nu se bazau pe nimic. Exact cum Creangă, când a compus povestea cu Harap Alb, nu s-a bazat pe nimic. Pur şi simplu a inventat. Şi atunci, ăia credeau ceva ce a inventat altcineva? Greu de presupus aşa ceva. Şi totuşi lumea, majoritatea, credea. Interesant. Şi apoi, zeii din Olimp cică dădeau căte o raită pe pământ, lăsau pe câte una gravidă, şi aşa se năsteau tot felul de viteji. N-o mai lungesc. Cred că ştie toată lumea cum erau poveştile alea toate, întortocheate şi neverosimile. Hai să zic că oamenii naivi, needucaţi ar fi putut să creadă. Dar erau şi mulţi educaţi. Aveau şcoli de filosofie.
Nu poti compara Harap Alb cu zeii greci. Harap Alb nu a devenit religie nationala ci a ramas doar o poveste pentru copii. Povestea cu zeii greci nu incepe cu "a fost odata ca niciodata" si are un sambure de adevar si seamana cu partea din Geneza biblica unde spune ca ingerii au venit si s-au casatorit cu femeile. Cand Satan a vazut ca functioneaza mai bine necredinta in existenta lui decat credinta in existenta lui, Satan a facut
sa apara teoria evolutiei, Eminescu a scris "Luceafarul" care a devenit cunoscut ca un poem si nu ca ceva care se pretinde a avea ceva adevarat in el.
Dupa cum am spus, o mica parte din populatie avea acces la filozofi, si din conceptele acestora isi puteau alege. Iar Arsitotel si elevul lui, Alexandru faceau parte din aceasta categorie. Grecii nu se asteptau sa gaseasca mobilierul zeilor pe muntele Olimp, ei aveau notiunea unei realitati metafizice, invizibile. Aveau si notiunea unei povesti reale ca sens metaforic si semnificatie spirituala, dar care nu este comforma cu realitatea. Citesc in Herodot, Istorii, ca zeul egiptean Thot este zeul grec Hermes (Aceste corespondente intre zeii diferitelor panteoane, interpretatio graeca, ulterior interpretatio romana, au fost folosite cat timp a existat politeismul). Totusi, cei doi zei nu seamana catusi de putin; e clar grecii considerau ca descrierea, biografia si hagiografia unui zeu nu sunt conforme cu realitatea neaparat, ci descriu o realitate spirituala. Cum altfel ar putea fi zeita Atena, aceeasi cu zeita Isis?
De fapt, ce mă mai mir! Egiptenii nu erau şi ei oameni deştepţi? Dacă au fost în stare să facă piramidele alea, e clar că aveau proiectanţi şi ingineri de înaltă clasă. Sau romanii...
Nu m-ar interesa ce cred ei, eu m-aș interesa pentru mine însumi.
Cam aşa trebuie gândit. De ce să decidă altul pentru ce trebuie să cred eu? În legătură cu întrebarea, cred că toată lumea şi-a dat seama că este una foarte incompletă. De fapt, nici nu ar putea fi făcută completă. A fost mai mult pusă pentru a forţa puţin imaginaţia. Cum să dai timpul înapoi? Imposibil. Pe urmă, mai trebuie şi vârsta adusă la adolescenţă. Şi cu ce minte? Cea de acum sau cea a unuia de pe vremea aceea? Am mai zis acolo că îi auzi pe părinţi discutând. Asta ar presupune că ai fost născut acolo, dintr-o familie din timpul acela. Nu cred că se poate imagina cineva aparţinând unei alte familii ş.a.m.d.
Cam adevărat, dar nu poți lua gândirea unui adolescent drept matură, acesta abia începe să cunoască lucruri, sau își omoară timpul făcând alte prostii. Dar, dacă ai cel puțin 20-25 de ani, și dacă ai norocul să știi să citești, și să scrii, și să vorbești cu înțelepții, ai gândi altfel. Nu știu prea multe de Grecia antică, și despre acei zei, dar câteva întrebări simple le poate adresa oricine (adică, câți sunteți? De unde veniți? Care este relația voastră între voi? Ce știți despre origine și formarea lumii?). Întrebările par a fi mai mult moderne, adică după vreo câteva sute de ani, mai pe la începutul creștinismului, și vreo 1600-1700 după, dar sunt cat se poate de simple pentru cineva cu un cap cât de cât bunicel, pentru a cunoaște si a înțelege, nu să judece. Numai că, pe vremea aceea era considerat literalmente nebun sau ignorant să-i fi interogat pe zei.
P.S. E doar o părere personală, poate fi eronată, pentru că n-am citit îndeajuns, doar ce am înțeles până în prezent despre ei.
Eu as fi crezut ca exista demoni care se dau drept zei.
In Biblie se vorbeste despre revenirea in forta in mod mai evident a fiintelor spirituale in lumea noastra.
Mutarea conflictului din culise in vazul intregii lumi. Acel timp e aproape si datat cronologic in Biblie. Din Biblie reiese ca anul 1914 e anul amplificarii conflictului din culise dintre ingeri si demoni dintre Dumnezeu si Satan. Spune ca incepand din acel an "Satan are putin timp" pana sa fie legat.
In tema ta nu ne-ai spus daca sa fim "atunci" cu mintea de acum, sau cu cea a timpului "antic". Pentru ca daca am fi la mintea si educatia de atunci, am crede in zei.
Nu s-au facut progrese stiintifice de atunci si pana in prezent despre existenta sau non-existenta unor fiinte spirituale. Lumea si acum se intreaba in egala masura daca exista sau nu astfel de fiinte. Priveste pe TPU, multi sunt pro sau contra. Ateismul ia amploare datorita curentului democratic care ia amploare. Dar dorinta de libertate deplina nu are nici o legatura cu adevarul ci e mai degraba o autoamagire.
Nu știu câți de mulți zei erau în Grecia antică, și câți sau dacă au apărut pe urmă. Aș fi curios de întreaga genealogie a zeilor, mă străduiam să înțeleg cât mai bine despre origine, întuneric, și lumină. Pentru credință, poate as fi crezut în lumină, și cel ce a creat totul, și care ajută omul să treacă într-o stare superioară, adică la un loc cu zeii/sfinții.
De unde scoteai conceptele necesare ca sa crezi intr-un creator? Astea au fost create cu greu, treptat, in mii de ani; le creeai tu singur?
Puteam deveni un membru religios sau stăteam cu nasul în cărți mai tot timpul, stăteam de vorbă cu toți zeii și/sau cei din domeniul religios. Pe lângă asta, poți să-ți vezi de ale tale, nu am început să discut cu dumneata.
Ba ai inceput sa discuti cu mine, odata ce ai postat pe forum. Nu poti suporta schimbul de idei, vad. Te basici foarte usor.
Eu am răspuns lui Sabin. Vine o imensă negativitate din partea ta, nu una constructivă, și nu doresc o discuție cu tine. Când vei adresa întrebarea ta, în postarea proprie, atunci posibil să discutăm. Și poți trimite mesaj în privat, decât să o lungim aici.
Un utilizator numit "minrest", dar de fapt primul răspuns al meu era pentru întrebarile din postare.
Ok, când am intrat prima dată pe topic nu se vedea persoana căreia te adresai. Acuma da. Uneori se întâmplă asta.
Lumea nu era atat de proasta incat atunci cand batea vantul vedeau ca prin vis ca era un zeu alcatuit din aer cu forma de zeu cu forma umanoida care se izbea in copaci sau sufla palaria cuiva. Stiau sa faca diferenta cand erau drogati sau nu. Isi dadeau seama ca de la plante li se tragea cand se drogau. Stiau si ei ca visele nu erau ceva real ci doar vise in timpul somnului. Cand visele se adevereau atunci da fiinte spirituale demoni sau ingeri comunicau cu ei prin vise. Si in prezent demonii dau astfel de vise. Asa a aparut Nostra-Damus, baba Vanga, etc ale caror profetii din vise s-au implinit.
"Cand visele se adevereau atunci da fiinte spirituale... comunicau cu ei". Păai un vis are două opţiuni: să se adeverească sau să nu se adeverească. Tertium non datur. Şi atunci, dacă eu visez ceva şi se adevereşte, înseamnă că o fiinţă supranaturală a comunicat cu mine; iar dacă nu se adevereşte, înseamnă că nicio astfel de fiinţă nu a comunicat cu mine?
Eu, as continua sa gândesc cu capul meu.
Ar fi foarte dificil, la fel cum este și astăzi cateodata, dar prefer ciocolata, nu alte lucruri care doar seamănă...
As fi sceptic.
Dar, majoritatea, auzind de ei încă din copilărie, de la părinți, ar crede ca nu are cum sa nu existe asa ceva și anumite sentimente sau lucruri intamplate care au explicație logica ar fi interpretate ca fiind divine, pentru ca ăștia suntem, când vrem sa știm un lucru, si nu avem posibilitatea sa-l stim in prezent, oricum facem niște ipoteze.
La intrebarea ta TREBUIE sa iti imaginezi ca ai aceeasi educatie si aceleasi repere, ori, in Grecia antica, chestiile astea cu zeii chiar erau crezute, si aveau sceptici si credinciosi, exact ca in ziua de azi
asa ca, depinde de persoana si de educatie, si de nivelul de cunostinte
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
