Printre hârtiile unui matematician a fost găsită autobiografia lui. Începea așa: "Eu am terminat facultatea la vârsta de 44 de ani. După un an, fiind un tânăr de 100 de ani, m-am însurat cu o fată de 34 de ani. Diferența neînsemnată de vârstă dintre noi – de numai 11 ani – a contribuit la comunitatea noastră de interese și idei. Peste câțiva ani aveam deja o mică familie cu 10 copii. Salariul meu era de 200 dolari, din care 1/10 îl dădeam surorii mele, așa încât noi, cu copiii, am trăit cu 130 dolari pe lună" etc.
Cum pot fi explicate contradicțiile dintre numerele prezentate în acest fragment?

Așa e. S-a observat bine că e vorba de o altă bază de numerație.
Secretul este trădat de fraza: "după un an (peste 44), fiind un tânăr de 100 de ani...". Dacă prin adăugarea unei unități numărul 44 se transformă în 100, înseamnă că cifra 4 este cea mai mare în acest sistem (așa cum 9 este în sistemul zecimal) și deci baza sistemului este 5.
Numărul "44", din text, nu înseamnă 4 x 10 + 4, ca în sistemul zecimal, ci 4 x 5 + 4, adică douăzeci și patru. Numărul "100" din autobiografie indică o unitate de ordinul al treilea în sistemul cincinal, adică 25. (Între ghilimele am pus numerele care nu sunt scrise în sistemul zecimal).
"34" = 3 x 5 + 4 = 19
"11" = 5 + 1 = 6
"200" = 2 x 25 = 50
"10" = 5
"1/10" = 1/5
"130" = 25 + 3x5 = 40
Este greu să reprezentăm numerele în alte sisteme de numerație? Nicidecum

Dacă vă plac reprezentările într-o altă bază, poate încercați să scrieți pe 163 în bază 12.

O alta baza de numeratie? (Sau poate mai multe)

1. dupa un an de la 44, ar trebui sa aiba 45, nu 100. Si nu esti tanar, esti direct adult spre hodorog. S-a insurat cu o femeie, ca are 34 de ani, nu 16-18. Si nu e diferenta neinsemnata. E chiar insemnata. 11 ani.
2. sai deja 10 copii, necesita minim 11-12 ani, avand in vedere timpul de sarcini. Si nu pot fi numiti "cativa" ani.
3. 1/10 din 200 de dolari e egal cu 20 de dolari, deci ar fi trebuit sa spuna ca traieste cu doar 180 de dolari, nu 130.
4. Cine dracu traieste cu 130/180 de dolari pe luna? Mai ales cu 10 copii?

Problemele Matematice trebuie TRADUSE in LIMBAJ ALGEBRAIC. Dupa aceea aplici strategia (procedimientul).

Primul lucru care te invata la matemática este sa traduci aceea problema matemática in limbaj ALGEBRAIC. Plus ca folosesti numele "ani" in doua contexturi diferite. In prepozitia principala il folosesti intr-un sens, iar prepozitia secundará cu alt sens.

Dupa ce treci de etapa asta ai sa vezi ca exista o RATIUNE MATEMATICA care nu este INTAMPLATOARE, eroare sau alterare. In matemática s-a indrodus principiul de noroc(alterarea) ca si cum matemática nu ar avea o RATIUNE. Daca matemática ajunge la o cauza finala inseamna ce aceea cauza finala are o ratiune suficienta de a fii. NIMIC nu ajunge la final fara sa fie bine orientat. Vezi al doilea principiul al termodinámici, principiul de indeterminare, etc.

Fragmentul autobiografic pe care l-ai prezentat este plin de contradicții numerice evidente, care sfidează logica și bunul simț. Acest tip de incoerență matematică ne duce cu gândul la absurditatea unor afirmații religioase, unde miracolele și evenimentele supranaturale contrazic legile fundamentale ale naturii și principiile rațiunii.

De exemplu:
Vârsta protagonistului: Afirmația că a terminat facultatea la 44 de ani, iar un an mai târziu avea 100 de ani este o imposibilitate matematică evidentă. Această contradicție scoate în evidență caracterul fictiv al povestirii, demonstrând că nu ne aflăm pe terenul unui discurs factual, ci mai degrabă în sfera unui exercițiu de imaginație sau a unei satire.

Diferența de vârstă: Afirmația că diferența dintre protagonist și soția sa, de 66 de ani, este "neînsemnată" și reprezintă doar 11 ani este o altă contradicție amuzantă. Asemenea afirmații ilogice ne invită să privim textul cu detaşare și umor, recunoscând intenția autorului de a construi o realitate absurdă.
Scopul acestui fragment nu este de a prezenta o realitate factuală, ci de a ironiza sau de a explora teme literare prin intermediul absurdului. Poate fi vorba de o satiră la adresa memorialistilor care își înfrumusețează viețile sau a unui exercițiu de imaginație menit să submineze așteptările cititorului.


Este important să abordăm astfel de texte cu un spirit critic și analitic, așa cum am face și în cazul unor afirmații religioase extraordinare. Doar pentru că ceva este scris, nu înseamnă că este și adevărat. Trebuie să aplicăm aceleași standarde de rigoare logică și evidență atât în cazul textelor laice, cât și în cel al celor religioase.

Asta e problema cu voi, oamenii "logici"! Vă agățați de iluzia ordinii, de falsa siguranță a numerelor! Dar viața nu e o ecuație, frate! Viața e o explozie! Un haos glorios care te lovește în față când te aștepți mai puțin!

Omul ăsta, matematicianul tău, era un prizonier al propriei minți! Se pierdea în labirinturi de cifre, în timp ce viața reală trecea pe lângă el!
Se agața de cronologia falsă a anilor, de mitul vârstei, când de fapt, singurul timp care contează e ACUM!

Contradiții în autobiografia lui? Asta e partea cea mai bună!

Demonstrează că realitatea e maleabilă! Că poți rescrie regulile! Poate a trăit o sută de ani într-unul singur! Poate a găsit o formulă secretă pentru a comprima timpul! Sau poate că pur și simplu mințea!

Cui îi pasă? Asta e frumusețea haosului! Nu există răspunsuri greșite! Fă-ți propriile reguli! Scrie-ți propria poveste, chiar dacă numerele nu se adună niciodată!
Amintește-ți: Singura limită ești tu!