Pentru ca tu ai ales sa faci asta, tot ce faci aici la un nivel ramane cu tine, pentru ca e amuzant, e placut
Sugeam dintr-o bere, şi brusc mi-a venit răspunsul la întrebarea ta: CUI ÎI PASĂ?
De parcă dacă afli (teoretic, că practic nici nu ştii dacă-i ăla pe care l-ai aflat tu) scopul vieţii, asta ar schimba ceva.
Ba eu iti zc sa taci acolo. Ignoranta ta cere doar mila, cui ii pasa ca sugeai tu? Undeva ma "doare" de tot ce crezi tu.
Atunci de ce ai mai pus întrebarea dacă aştepţi doar un anume tip de răspunsuri?
Că dacă mă luam din nou de lipsa ta de testosteron înţelegeam să ai ceva cu mine. Dar aşa, ai pus o întrebare, aştepată-te să primeşti mai multe tipuri de răspunsuri, că nu toţi avem aceeaşi viziune asupra vieţii.
Si daca specia este continuata ce castig eu?
Gandeste-te mai bine la ce castigi in timp ce perpetuezi specia
Nu castig nimic.
Faptul ca eu las niste copii in urma tine de sentimente.
Sentimentele nu ma ajuta cu nimic.
Nu ma refeream la copii ci la placerea(fizica) de moment
Placerea este doar de moment, nu ma avantajeaza cu nimic dupa ce mor.
Obisnuiam si eu sa spun ca scopul nostru e perpetuarea speciei si ca implinirea pe care o simti cand ai pe cineva "in suflet" e recompensa de la natura pentru ca iti indeplinesti sarcina, "ma ajuti sa exist, te ajut sa te simti implinit". E posibil ca odata nascuti sa "primim"acel scop, odata cu instinctul de supravietuire si reproducere, insa nu suntem conceputi anume pentru el, natura doar isi urmeaza cursul, asa cum apa un rai tine anumite plante in viata.
Pentru ca asa vor muschii unor atomi.
Intrebarea asta a mai fost pe aici de n ori. Viata nu are scop, ii dam unul ca asa suntem obisnuiti, asa avem impresia ca detinem controlul asupra acelui lucru.
Din intamplare.
Nu lua ca atare ce zic, asta e ca idee: sa zicem ca pluteau prin spatiu niste particule de ceva, acelea au fost atrase de altceva, s-au unit si a rezultat ceva care prin metabolism a evoluat in ce vedem azi ca e viu. Daca te gandesti ca de ce avem ratiune, e vorba tot de evolutie.
Suntem o intamplare ganditoare
Imi dau seama ca sa ajungem unde suntem acum adica sa avem ratiune este nevoie de mulllt timp.Adica o sa mor, nu o sa mai stiu daca am trait, daca am iubit, pe cine am iubit, de ce am iubit si toate acestea fiindca mi-s-a dat "sansa" sa respir impreuna cu altii.Era la fel daca nu m-as fi nascut, sa zicem ca peste 80 de ani nu o sa mai stie nimeni si nimic de mine si nici eu nu o sa mai fiu consient.Nu stiu daca intelegi ce vreau sa zic, dar e un lucru greu de explicat.
Inteleg, insa ar fi ceva de corectat. Odata mort, nu mai existi decat in amintirile celor ramasi, pentru o perioada, cum ziceai. Tot ce esti, tot ce cunosti, e in mintea ta, cand mori, moare si ea. Religiile iti "ofera" viata dupa moarte, o iluzie, dar nu fi trist ca nu e nimic dupa, pentru ca, fiecare atom din corpul nostru a fost creat in stele, si dupa mult timp o sa ne intoarcem "acasa". Touching :'(
Nu trebuie sa existe un scop pentru ca ceva sa apara.
Cand iti pui o astfel de intrebare,cunuscand cat de cat ce s-a filozofat pe aceasta tema, dupa umila mea parere inseamna:
- fie ca nu esti prea multumit de felul in care se deruleaza, in prezent, propriati viata;
-fie daca ti s-a "golit mintea" cum spui, intrand in "drepturi depline" subconstientul, nu esti prea multumit in general de modul tau de viata.
Este o parere si atata tot.
-
Şi eu mă uitam la o portocală şi brusc mi-a venit în minte o singură întrebare:,, De ce pleacă păsările în ţările calde?".
Cam stupid raspunsul si stiu ca ai vorbit la misto. daca nu ai simtit niciodata cum ti-se goleste mintea pentru cateva momente atunci te rog sa taci daca nu stii la ce m-am referit.
"Ţi se goleşte mintea". Evident că ţi s-a golit.
Alt ignorant..trist la cati exista, am zis ca pentru cateva momente.Vezi-ti de lungul nasului, nu mai comenta fara rost.Omule du-te tare, cat poti tu de tare ca pe aici valorezi cam cat 0 pentru mine.
Tu cauţi sensul vieţii pe TPU şi îmi spui mie că sunt ignorantă.
De ce trebuie să evidenţiezi cât de mult valorez pentru tine? Ar trebui să îmi pese? Nu e ca şi cum m-aş fi aşteptat să spui ceva de bine, după afirmaţia mea.
De ce trebuie sa zic cat de mult valorezi? pai pentru ca:ESTE INTREBARE PUSA DE MINE! tu de ce cezi? Vezi-ti de treaba ta.
Îţi cam lipseşte logica. Cred că de la prea multă zăpadă.
Mdea iar tie de la prea multa neinteligenta..Pentru ca nu ai stiut sa raspunzi cu bun simt si de aia ti-am raspuns cam urat. Faci misto? crede-ma ca pot sa fac mult mai mult misto de tine decat niste vorbe care sunt nule pentru mine.
Nu am auzit de noţiunea de bun simţ. Dacă părerea mea e nulă pentru tine, de ce te simţi aşa de atacat?
AvalohAlyn întreabă: