Privesc printre stelele ce patrund in a mea odaie. Privesc in fiecare picatura de ploaie. Doar chipul tau e singurul cel zaresc. Gandindu-ma prea mult, realizez cat te iubesc.
O mare de prviri ne indeparteaza. Intre noi un pustiu de sentimente se aseaza. Cu vorbe seci raspundem la iubire. Te indepartezi cu fiecare clipire.
Nu-mi spune ca totul s-a terminat. Nu vreau sa vad cum te-ai resemnat. Inca mai straluceste soarele pe cer. Inca o pasare imi mai sopteste. Ca cea mai frumoasa dintre femei ma iubeste. De mai putea ierta intr-o zi. In ochi din nou sa te pot privi. Sa-mi zambesti cum faci de obicei. Sa vii si de mana sa ma iei. Sa-mi spui ca timpul nu-i pierdut. Sa-mi arati ca totul a trecut. Prin ochii tai lacrimile se joaca. Ating raza de luna ce spre mine se apleca. Te simt cum ma strangi ca ultima sansa. Dar e vis... Purtat de o iubire falsa.

Tu intelegi iubirea?
Tu iubesti?
Si daca intelegi iubirea de ce n-o traiesti?
Daca ti s-ar spune sa alegi intre viata si iubire(iubire=moarte), ce ai prefera? Dar, nimeni in viata nu iti garanteaza iubirea! Nici macar tu nu esti in stare sa lupti pentru ea sau sa-ti asiguri iubirea.

Coane, eu in cei cativa ani pe care-i am in plus fata de tine, am inteles ca iubirea este daruire in primul rand. Ce este in plus este un bonus.
Cum se mai spune "unconditional love, no attachments". Ce este altfel, este suferinta!

Viata este o iubire iar iubirea inseamna viata! Iubirea din zilele noastre este un interes, o manipulatie. A iubi cu adevarat inseamna a te darui celeilate persoane si la bine si la greu. Iubirea trebuie construita exact cum construiesti o "casa", acel semtiment de inceput ce se aprinde in inima este"temelia"apoi vei incepe sa construiesti.Si in constructie daca nu respecti planul nu vei avea o garantie, tot asa este si in iubire-trebuie sa respecti citeva principii:bunatate, respect, intelegere, discuti deschise, etc.Omul zice ca iubeste pesti-dar nu spune cum:La gratar sau la cuptor!

Iubirea, o traiesti.intens si durabil.nu o vorbesti, nu o scrii, nu o strigi in gura mare.credinta la fel.sunt trairi ce nu pot fi cuprinse in cuvinte.cuvintele sunt prea mici si prea slabe sa poata reda aceste trairi.bine,bine, incercam sa scoatem tot ce e frumos prin cuvinte, gesturi dar ce ramane in suflet e esential.

Marius, cinstit recunosc ca ma induioseaza poezioara ta. Daca altadata imi parea cam artificiala trairea si usor exprimata emfatic, acum inteleg ca este cu adevarat vorba despre iubire iar versul despre pasarea care iti sopteste ca:"cea mai frumoasa dintre femei ma iubeste "imi aduce aminte un cunoscut adagiu :"Cand spui"aceasta femeie este cea mai frumoasa din lume"nu vorbesti tu, vorbeste dragostea ta". Si iata cum introduci in discutie cea una dintre cele mai vaste, productive si subiective teme. Iar intrebarea despre modul cum intelege fiecare iubirea este justificata de multitudinea de peronalitati umane, de atitudini diferite si de trairi absolut unice.Caci fiecare intelege iubirea in felul sau.In ceeace ma priveste, anm inteles de la bun inceput ca iubirea nu inseamna atasament fiindca atunci, in loc de bucurie primesti suferinta; am inteles ca iubirea nu inseamna posesie, stapanire a celuilalt, ci inseamna daruire, libertate si incredere.Si am mai inteles ca iubirea nu e o stare de moment ci o deschidere permanenta spre tot ce este frumos in lume, o atitudine fata de tot ce ne ofera existenta. Mie iubirea mi-a oferit intreaga sa gama de trairi, de la cea mai neagra deznadejde la extaz.Si stiu ca niciodata mai mult decat atunci cand traim cu intensitate iubirea nu suntem mai aproape de moarte. O mica moarte e fiecare deplina daruire a fiecaruia catre celalalt.Nu degeaba Platon a putut sa ne farmece cu legenda androginului despicat in doua parti ce se cauta prin lume spre a recostrui intregul initial. Dupa parerea mea n-ar trebui sa existe ideea de lupta in iubire.Cand iubesti, devii senin, intreaga fire ti-e prietena si nu degeaba se spune ca toata lumea il iubeste pe indragostit.; cel ce iubeste emana efluvii de armonie, iubire, frumusete peste intreaga fire...Se pot spune atat de multe lucruri, se pot face un numar infinit de poezii fiindca fiecare om e unic, si fiecare iubire e la fel de unica in toata diversitatea existentei.Nu trebuie sa lupti ca sa-ti asiguri iubirea; pur si simplu e de-ajuns s-o traiesti si sufletul tau va fi imbogatit pentru vecie.Caci,nu m-ai crezut cand ti-am spus-o altadata, dar nicio iubire nu se pierde, ea ramane ascunsa in profunzimea sufletului nostru de unde amintirea o aduce, din cand in cand la suprafata...Numai bine.

Wow, m-ai lasat muta, daca nu eram casatorita, iti ceream numarul de telefon!

Bai Marius bai, ce "radiografia clipei"ai facut...

Dumnezeu este iubire, cine la cunoscut pe Dumnezeu cu adevarat atunci se spune ca si iubeste cu adevarat.

Uite asta e iubire :

Porumbeii sunt fideli pana la moarte. Ei se imperecheaza pe viata si fac pui indiferent de conditii: au, nu au graunte, e iarna, e vara… pentru ei nu conteaza. Nu sparg ouale pentru ca nu au ce da de mancare la pui. Sunt viteji. Porumbeii nu se sinucid din cauza lumii crude in care traiesc: din cauza gaurii din stratul de ozon care face razele soarelui sa ii strapunga si nici din cauza poluarii apei pe care o beau. Ei se iubesc, se sprijina si se ajuta mereu. Atat masculul cat si femela clocesc si nu lasa puii singuri nici o clipa. Nu pleaca in tarile calde ca sa le aduca de mancare. Ei isi ingrijesc puii si ii hranesc cu randul.