Probabilitatea ca eu sa NU fi existat era mult mai mare decat aceea ca eu sa fi existat (si sa exist si acum). Daca tatal meu cunostea o alta femeie si se casatoreau, s-ar fi nascut si atunci copii, nu insa si eu. Acelasi lucru cu mama. Daca ar fi avut un alt barbat, ar fi avut si ea copii, nu si pe mine. Dar chiar daca s-au unit ei doi, tata si mama, ar fi putut, dupa ce s-a nascut frate-meu mai mare, sa decida sa nu mai aiba alti copii. Din nou, eu nu as fi fost. Imi e greu sa-mi imaginez o asa situatie, dar asta e. Chestiunea ma duce cu gandul si la altceva. Nu s-ar putea spune ceva asemanator si despre univers? Nu a fost probabilitatea ca el sa NU existe mai mare decat aceea ca sa existe? Din cate am inteles eu, asa a fost. Si atunci cum ramane? Suntem la cheremul unor jocuri de noroc? al intamplarii?

Buna
Eu cred ca probabilitatea ca TU sa nu fi existat este egala cu probabilitatea ca TU sa existi. De ce ar fi mai mare? De ce probabilitatea ca mama cu tata nu s-ar fi putut intalni ar fi mai mare decat cea sa se intalneasca? Nu inteleg. E undeva la mijloc treaba cu probabilitatea ca noi sa existam si sa nu fi existat vreodata.
Poate ca fiecare persoana are anume parinti alesi pentru el, pentru a se naste din ei si in acea familie si nu in alta. De ce? Nu stiu. Chiar nu stiu dar as fi dorit sa-l stiu, sa stiu adevarul despre ce ai intrebat.Se spune ca fiecare isi alege parintii si familia in care va intra.
Cu Universul e la fel. S-ar fi putut asa de bine sa nu existe la fel cum exista. Nu stiu cine a ales ca el sa existe. Asa de bine putea sa aleaga sa nu-l creeze si punct.

Ne paste la fiecare colt intrebarea : ce scop am? Oare ar trebui sa avem un scop sau nu? De parca fara persoana noastra lumea ar fi fost pustie.
Cineva a ales ca tu, noi sa ne facem aparitia exact in timpul acesta, in era aceasta? Sau a fost pur si simplu o intamplare? Nici asta nu stiu si iar ma macina.

Deci care e adevarul? Raspunsul nu ti-l poate da nimeni din pacate, putem doar intui si e frustrant intr-adevar.
Exista oameni care chiar nu pot dormi noaptea sau nu pot manca fara sa faca ramificatii si fara sa gaseasca un anume raspuns la o intrebare ce-i macina. Dar pe de alta parte exista alti oameni care nu se streseaza de intamplarile acestea prin care noi, rasa umana am aparut, si nici de ce si cu ce scop. Pur si simplu traiesc si iau totul asa cum apare.
Cum ar fi fost lumea fara mine, fara tine, fara Maica Tereza? Ar fi fost exact aceeasi pentru ca simple destine nu pot schimba mare lucru in cursul desfasurarii vietii pe Pamant, sau cel putin schimba ceva in bine dar binele acela s-ar putea sa nu supravietuiasca in continuare si dupa disparitia lor.

Asta cred. Nu stiu daca e gresit sau corect. Si nici nu voi stii vreodata.

Interesanta intrebarea, te pune pe ganduri